Romania comunista, sfarsitul anilor '80. Robert, un tanar medic cu metode de investigatie neconventionale, ajunge intr-un mare oras, unde viata i se schimba radical odata cu intalnirea, aparent intamplatoare, cu Omer Savinescu - un personaj sarmant, cu origini neclare -, care il ademeneste intr-o locuinta somptuoasa si tacuta, decorata asemenea unui muzeu. Un volum vechi din Robinson Crusoe, regasit, reaprinde amintiri uitate si deschide o poarta spre o poveste pierduta din copilarie. De aici, totul se transforma intr-un joc periculos - o investigatie a propriului trecut, o adevarata cursa contra cronometru, in interiorul unei panze de paianjen intinse printre anticari, cronici de familie bine ingropate si umbrele Securitatii. O calatorie labirintica, unde granitele realului devin tot mai fragile. Trei povesti de iubire, traite in etape diferite ale vietii, intr-un decor narativ tensionat, unde thrillerul psihologic se amesteca cu nuante de fantastic, mister, spionaj si horror.
Într-un thriller psihologic care alege anii comunismului dictatorial est-european drept scenă de desfășurare, tensiunea există deja în fundal, înainte ca autorul să pornească intriga. Lumea aceea sumbră, cu apartamente reci și priviri suspicioase ce se feresc instinctiv, are ceva organic terifiant, ca o criză de paranoia generalizată. În „Robinson Crusoe, ultima ispită”, scriitorul Raul Neghină speculează original această încărcătură și o transformă în mediu de reacție pentru un roman hibridizat, fabricat din mister, suspans, pasiunea unor iubiri succesive și o vibrație neliniștitoare care alunecă, uneori, înspre horror.
Robert Madringa, protagonistul, este un medic generalist aflat la început de drum, mutat recent dintr-un sat într-un oraș mare, unde schimbarea pare, la suprafață, strict profesională: altă policlinică, alt ritm, alte fețe. Numai că Robert practică medicina ca pe o formă de ascultare, își lasă pacienții să vorbească, încurajează confesiunea, caută legături între durerea corpului și șubrezirile din interior. Într-o societate rigidă, unde vulnerabilitatea se ascunde de teamă să nu devină probă a acuzării, această implicare psihoterapeutică sună aproape subversiv. Tânărul doctor deschide uși care, în epoca aceea, rămâneau de obicei încuiate.
Rutina lui Robert, încă proaspătă și fragilă, se modifică iar din temelii, după întâlnirea cu Omer Săvinescu. Figura noului său pacient apare cu o stridență aproape ireală în România comunistă: șarm exotic, origini orientale neclare, o eleganță care pare importată, o libertate de atitudine ce provoacă suspiciuni. Omer e genul de om care intră în viața altuia cu naturalețea unui prieten vechi și cu siguranța unui posibil manipulator.
Mutat de curând, fără relații solide și fără pilele necesare, Robert se află într-o zonă de provizorat, când Omer îi face o ofertă salvatoare: să-l găzduiască temporar, până își găsește o casă a lui. Locuința spațioasă pusă la dispoziție este mai mult goală momentan (familia generosului proprietar e în curs de a se transfera în ea), fiind o variantă mult mai bună decât apartamentul fostului coleg de facultate la care Robert stă de două luni.
Medicul face cunoștință cu soția lui Omer, Carla, și fiicele femeii dintr-o relație anterioară. Totul pare perfect, până când se declanșează o serie de episoade neliniștitoare: telefoane în miez de noapte, fără voce la capătul firului; sunat sau bătut în ușă, dintr-un hol gol lugubru; apariția repetată nocturnă a unei Carle aproape fantomatice, mereu în lacrimi; și, peste toate, sentimentul greu de scuturat că e urmărit. Treptat, casa capătă greutatea unui templu gotic al groazei, care se strânge sufocant în jurul lui Robert și subțiază, de la o seară la alta, granița dintre realitate, oniric și paranoia...
”Robinson Crusoe, ultima ispită” se așază singur, fără nicio greutate, în categoria poveștilor despre supraviețuire profundă — interioară, nu fizică. Nu e o luptă corp la corp, nu e o confruntare între oameni, ci între suflete încastrate în bezna nesiguranței, în recele lipsei de control și în durerea care lasă urme adânci fără să se vadă. De la primele pagini, realitatea pare să iasă de sub pâcla ceții, dezvăluind simboluri grăitoare, fiecare purtând o semnificație sau chiar o poveste întreagă. Robert, omul care vede dincolo de ceea ce ar putea zări oricine cu ochiul liber, pășește — sau mai degrabă pătrunde — într-un spațiu în care ecourile nu-și mai încetinesc murmurul, tăcerile sunt amorțite, iar energiile stagnează precum un ceas care a oprit timpul. Într-o atmosferă aproape gotică, fiecare detaliu — un râs, o privire, o ușă grea — devine o poartă încă ferecată spre un adevăr ținut dincolo de timp. Romanul nu surprinde prin acțiune, ci prin vibrația lui interioară, prin senzația limpede că tot ce nu a putut fi rostit te pândește din umbră...
⚠️ Avertisment: dacă te confrunți cu atacuri de panică sau anxietate, ia lectura mai încet.
Pe măsură ce Robert se mută într-o nouă locuință oferită de Omer, lucrurile devin tot mai eerie: telefoane în miez de noapte, bătăi în ușă, o senzație constantă de frică și apariții tulburătoare, inclusiv Clara, soția lui Omer, care apare noaptea și dispare fără explicații. Misterul te prinde — dar doar până la un punct. Cartea vorbește despre traume vechi, secrete de familie și suferințe îngropate. Deși interesantă și bine construită pe alocuri, nu a fost ce mă așteptam. Titlul m-a dus cu gândul la un roman mai alert, mai Dan Brown-esque, însă accentul cade mult pe introspecție și filozofare. Tema Securității, justificată pentru epocă, m-a obosit, iar finalul m-a enervat serios.
Per total: o lectură ciudată, misterioasă, ușor horror, care captivează pe jumătate. Nu e o carte rea, dar nici una pe care aș reciti-o.
A fost pentri mine una dintre acele cărți care nu se citesc, ci se trăiesc. Am simțit-o ca pe o coborâre lentă într-o zonă fragilă a ființei, acolo unde frica nu țipă, ci șoptește, unde singurătatea devine apăsătoare tocmai prin ceea ce nu se spune. Pe măsură ce înaintam, aveam impresia că nu mai urmăresc o poveste, ci că sunt trasă înăuntrul ei, obligată să-mi confrunt propriile neliniști. M-a impresionat felul în care vulnerabilitatea umană este expusă fără protecție și cum iubirea, încrederea și nevoia de apartenență pot deveni forțe care modelează destine. Iar la final am avut senzația limpede că povestea nu s-a încheiat odată cu ultima pagină, ci s-a mutat în mine, continuând să trăiască și să mă urmărească într-un mod subtil și profund.
"Romanul este un amestec de acțiune, mister, suspans, spionaj, dragoste. Și totodată, o radiografie a acelor vremuri de dinainte de 1989. Pentru cei care nu le-am prins, este o ocazie de a afla mai multe despre ele, cu atmosfera lor gri și teama de a fi urmărit pentru un motiv sau altul. Cu trocurile între vecini, schimbarea produselor din străinătate pe marfă de calitate, ce nu se găsea oriunde și oricând. Cred că ar ieși o ecranizare foarte bună, un mystery thriller desfășurat pe meleaguri românești." https://literaturapetocuri.ro/robinso...
Robinson Crusoe, ultima ispită se adresează în special cititorilor interesați de romane psihologice lente, de destine frânte și de povești dominate de nostalgie, pierdere și eșec afectiv. Nu este o lectură pentru cei care caută ritm alert sau realism social riguros, ci pentru cei dispuși să accepte o tragedie modernă în care răul nu este neapărat pedepsit, iar mântuirea rămâne, în cel mai bun caz, o posibilitate ambiguă. Romanul funcționează ca o meditație asupra izolării și asupra felului în care anumite iubiri, chiar ratate, pot marca definitiv o viață întreagă.
Am luat Robinson Crusoe, ultima ispită fără prea multe așteptări și m-a prins mai mult decât credeam. Nu e o carte care caută efecte rapide ci una care te atrage treptat prin atmosferă și stări. Atmosfera se construiește mai degrabă lent cu accent pe interiorul personajelor. Decorul epocii comuniste nu e folosit ca simplu fundal ci intră direct în conflict și în tensiunea poveștii. Romanul vorbește despre izolare, vinovăție și despre cum încerci să rămâi tu însuți într-un context care apasă constant asupra individului. Nu e o carte de citit în grabă. Dar dacă intri în ritmul ei, rămâne cu tine mai mult decât te-ai aștepta. Foarte faină. Super!
Un roman fenomen made in Romania! O carte care te uimește de la prima până la ultima pagină! De mult nu m-a mai prins un roman atât de tare. Pe fundalul epocii comuniste cartea are în prim plan povestea unor iubiri tulburătoare. Pasiune, mister, suspans adică toată rețeta unui thriller de neuitat.