Les Chardons du Baragan

by Panait Istrati

Roman d'apprentissage mais aussi roman picaresque d'une étonnante puissance, les Chardons du Baragan nous fait découvrir, à travers les yeux d'un enfant que la misère a voué à une vie vagabonde, la condition du petit peuple des campagnes de Roumanie à la veille de la sanglante révolte de 1907. Alliant le lyrisme et le réalisme, Panaït Istrati décrit magistralement un monde hanté par les traditions et les légendes, qu'un surcroît d'oppression fait basculer de la résignation dans la colère.

Genres: Fiction, Romania, Romanian Literature, Classics, Historical Fiction, Literature, Coming Of Age

120 pages, Paperback

First published January 1, 1928

About the author

Panait Istrati was a Romanian working-class writer, who wrote in French and Romanian, nicknamed The Maxim Gorky of the Balkans. Istrati was first noted for the depiction of one homosexual character in his work.

Born in Brăila, Istrati was the son of the laundress Joița Istrate and of a Greek smuggler from the village of Faraklata in Kefalonia (whom Panait never met).

His first attempts at writing date from around 1907 when he started sending pieces to the socialist periodicals in Romania, debuting with the article, Hotel Regina in România Muncitoare. Here, he later published his first short stories, Mântuitorul ("The Redeemer"), Calul lui Bălan ("Bălan's Horse"), Familia noastră ("Our Family"), 1 Mai ("May Day"). He also contributed pieces to other leftist newspapers such as Dimineața, Adevărul, and Viața Socială.

In 1910, he was involved in organizing a strike action in Brăila. He went to Bucharest, Istanbul, Cairo, Naples, Paris (1913–1914), and Switzerland (where he settled for a while, trying to cure his tuberculosis). Istrati's travels were marked by two successive unhappy marriages, a brief return to Romania in 1915 when he tried to earn his living as a hog farmer, and long periods of vagabondage.

While in the sanatorium, Istrati met Russian Jewish-Swiss Zionist writer Josué Jéhouda, who became his friend and French language tutor.

Living in misery, ill, and depressed, he attempted suicide in 1921 on his way to Nice, but his life was rescued in time. Shortly before the attempt, he had written to Romain Rolland, the French writer he admired most and with whom he had long tried to get in touch. Rolland received the letter through the Police and immediately replied. In 1923 Istrati's story Kyra Kyralina (or Chira Chiralina) was published with a preface by Rolland. It became the first in his Adrien Zograffi literary cycle. Rolland was fascinated with Istrati's adventurous life, urging him to write more and publishing parts of his work in Clarté, the magazine that he and Henri Barbusse owned. The next major work by Istrati was the novel Codine.
Istrati and communism

Istrati shared the leftist ideals of Rolland, and, as much as his mentor, placed his hopes in the Bolshevik vision. In 1927 he visited the Soviet Union on the anniversary of the October Revolution, accompanied by Christian Rakovsky during the first stage of the journey (Rakovsky was Soviet ambassador to Paris, and by then already falling out of favor with Joseph Stalin). He travelled through large sections of the European part, witnessing celebrations in Moscow and Kiev. He was joined in Moscow by his future close friend, Nikos Kazantzakis; while in the city, Panait Istrati met Victor Serge and expressed his wish to become a citizen of the Soviet Union. He and Kazantzakis wrote Stalin a congratulatory letter that remained unanswered.

The political opinions Istrati expressed after his split with Bolshevism are rather ambiguous. He was still closely watched by the Romanian secret police (Siguranța Statului), and he had written an article (dated April 8, 1933) in the French magazine Les Nouvelles littéraires, aptly titled L'homme qui n'adhère à rien ("The man who will adhere to nothing").

At the same time, Istrati started publishing in Cruciada Românismului ("The Crusade of Romanianism"), the voice of a left-leaning splinter group of the ultra-nationalist Iron Guard. As such, Istrati became associated with the group's leader Mihai Stelescu, who had been elected as a member of Parliament for the Iron Guard in 1933 and whose dissidence was the reason for his brutal assassination by the Decemviri later in the same year; Istrati was himself assaulted several times by the Guard's squads.

Isolated and unprotected, Panait Istrati died at Filaret Sanatorium in Bucharest. He was buried in Bellu Cemetery.

Reviews

[Mihaela Abrudan · Rating 5 out of 5]

Așa cum Bărăganul face parte din relieful României nici "ciulinii" nu o să dispară.

[Teresa · Rating 4 out of 5]

"Eram assim os camponeses romenos, no Outono de 1906.
magros, pele e osso... nas camisas penduradas até aos joelhos já não podiam contar-se os remendos. As calças não passavam de um monte de farrapos. Com mais de trinta anos, as mulheres pareciam velhas. Pressionadas pelo trabalho, as que andavam a aleitar abandonavam o bebé no meio do milho, entregue a um irmão mais velho, e lá ficava ele aos berros, até sufocar."

Em Fevereiro de 1907, os camponeses revoltaram-se contra os donos das terras. A revolta foi esmagada pelo governo romeno que assassinou mais de onze mil pessoas.

[nur ö. · Rating 4 out of 5]

Her bir sayfasında, insanların açlığını, yoksulluğunu ve acılarını aktarırken, aynı zamanda bunları hissettiren bir kitaptı. Toprağına sahip çıkmak isteyen insanların kavgasına şahit etmekle kalmayıp, kitabı okurken o meşhur ve acımasız dikenlerin de battığını düşünebilirsiniz. Zalimliğin ne denli sonuçlara ulaştığını gösteren yapıt, yazar Istrati’nin yaşamından ve siyasi görüşünden kesitler de sunuyordu. 1900’lü yılların başına, Balkanlar’a uzanan bir öyküydü.

[Dobre Cosmin · Rating 3 out of 5]

3.5★

[A. Raca · Rating 3 out of 5]

3,5🌟

[Els · Rating 5 out of 5]

C'est trop beau.
Le premier chapitre, on dirait de la poésie. Ensuite, on rentre dans une histoire mais ça reste une écriture vraiment belle, pleine d'images. Comme Istrati écrit directement en français en fait, je pense qu'il se permet plus de libertés qu'aurait eu un traducteur et parsème le récit de mots roumains qui donnent aussi toute une ambiance. Mais la langue qu'il utilise est tellement riche et belle que c'est dur à croire que ce n'est pas sa langue maternelle :)
J'ai beaucoup aimé ces chardons, et aussi qu'au final, Panait s'inscrit bien dans une réalité sociale et historique.

[Luca Florentina · Rating 5 out of 5]

,, -Atunci de ce te grăbeşti să te măriți de la douăzeci de ani?

-Asta-i soarta noastră, Matache... Mergem la măritiş ca la moarte, tot iubind."

,,În popor, beţia din mizerie se naşte.

Românul nu-i beţiv. Bea când e nenorocit. Bea, mai ales, când simte cuțitul la os, cuţitul mizeriei. Atunci nu-l mai recunoşti. Din sfătos și bun cum e din născare, de- vine brută, nici crima nu-l mai sperie."

[Larnacouer de SH · Rating 3 out of 5]

Nedense Istrati tadını çok net alamadığım ne bileyim tam olarak eksiği şu diyemediğim bir kitap.
Akıcı ve üzücü ama yazarla tanışmak için ideal bir kitap olmadığı kanaatindeyim.

[Mihaela D · Rating 3 out of 5]

Am dat de cartea asta întâmplător, eu nefiind o fană a cărților care descriu viața la țară, indiferent de perioada istorică referită. În mod surprinzător, mi-a plăcut. Cartea prezintă cu un aer trist și resemnat, drama familiilor din Bărăgan cauzată în principal de sărăcia în care trăiau.
Sărăcia asta îi determină pe cei mai mulți să plece în "cursa ciulinilor". Ideea plecatului apare recurent în carte, pentru mine fiind semnificativă replica lui moș Năstase: "Nu te faci om decât pornind în lume! Mai ales dacă ai și-un dram de șmechereală-n căpățână, lucru care ni se poate-ntâmpla și nouă, cojanilor."
Cartea apare printre lecturile obligatorii din gimnaziu și deși sunt sigură că nu aș fi perceput-o la fel, regret că n-am citit-o atunci.

[Aida · Rating 5 out of 5]

Lectura obligatorie a omului crescut in Baragan.

"Ialomiteanul este o fire oarecum tacuta. Stie sa glumeasca, dar ii place si mai multe sa asculte cuviincios".

"Baraganul se afla in lupta vicleana cu omul harnic, pe care nu-l iubeste si caruia ii refuza orice bunastare, afara doar de aceea de a hoinari si de a urla in toata voia. De aici si vorba <>". :)

"E locul unde nimic nu rasare de la sine. Nimic, in afara de ciulini. [...] Iar ciulinele stie sa se apere, buruiana dracului. Ca si buruiana omeneasca: cu cat e mai netrebuincioasa, cu atat stie sa se apere mai cu inversunare."

[Alexandru Ungureanu · Rating 3 out of 5]

"Atât timp cât ialomiţeanul se zbate, se încăpăţânează să smulgă ţelinei un căuş de porumb sau câţiva cartofi, Bărăganul nu e interesant. Nu e un loc de vizitat. E sucit, ca o femeie îmbrăcată în zdrenţe, ca o mahalagioaică împodobită cu diamante. Pământul n-a fost dat omului numai cu scopul să-i umple burta cu mălai. Mai sunt şi colţuri hărăzite reculegerii.
Ăsta e Bărăganul."

[Alexandra · Rating 5 out of 5]

Cumplită. Tragică. Nimic schimbat de atunci și până azi.

[Aniela · Rating 4 out of 5]

Amazing the direct style with an extraordinary talent for narration. The lyrical description of the magical Baragan semi-desert stirring the mysterious urges for losing yourself into the large unknown world in a race with the cold and furious wind announcing the winter & the social opinions denoting the lust for justice. Life full of pathos and simplicity of living in the verge of change and in the freedom of abandoned identities, but always built around a core praising humanity.

[Argos · Rating 4 out of 5]

Romanya Eflak'da geçen köylülerin sefaleti ve derbeylik üzerine bir kısa roman. Doğanın acımzsızlığı, kış-kıyamet Baragan denilen bölgedeki bir dikenli bitki üzerinden anlatılmış. Konu çok işlenmiş bir konu ancak anlatım iyi.

[Noemi · Rating 5 out of 5]

Stilul lui Panait Istrati te prinde, scrie despre oamenii simpli de la țară, în perioada premergătoare evenimentelor de la 1907. Prin ochii lui Matache, puștiul de 14 ani, văd ciulinii Bărăganului ca o metaforă pentru aventurile tinereții, pentru „a-ți lua lumea în cap”și „a-ți căuta norocul”, promisiunea pentru un viitor mai bun. Pe de altă parte, Bărăganul și sărăcia lui sunt pentru Marin, tatăl lui Matache, o călătorie în necunoscut, spre mai rău. Cartea e un bildungsroman în miniatură, pentru că îți prezintă viața lui Matache de la vârsta de doi ani până la maturizarea sa forțată, odată cu ororile răscoalei.
Panait Istrati te poartă prin sudul și sud-estul României de la început de secol XX, îți descrie sărăcia „cojanilor” în antiteză cu viața fără de griji a boierilor pe pământurile cărora trudesc țăranii. În căutarea unei vieți mai bune, părinții lui Matache se mută din Oltenia în Lăteni, una din localitățile de pe brațul Dunării, în speranța unei vieți mai bune (acolo măcar au de pește de mâncare).
M-a surprins că încă de pe atunci se plângea lumea de starea drumurilor, care „sunt ca acum 1000 de ani” (nici acum, în 2016, nu poți vorbi de calitatea superioară a infrastructurii României).
Mi-au plăcut personajele Mărin - tatăl care face treburile casnice, muierești, și care cântă din fluier, Anica - mama care-și iubește soțul și-l menajează de la muncile grele și care e mult mai întreprinzătoare decât acesta, Duduca - personaj romantic, Tudorița - tânăra părăsită pentru o bucată de pământ, Stana - care se „ține” cu boierul și care, însărcinată într-o lună avansată, distruge pianul boieroaicei în timpul revoltei. Frumoase sunt jocurile copiilor, care, în ciuda sărăciei și a foametei, se bucură de lucruri simple.
Aș fi vrut să fie mai lungă. Aceeași impresie mi-a lăsat-o și „Chira Chiralina”: chiar dacă a atins punctul culminant al povestirii, ai vrea să știi și deznodământul, ce s-a întâmplat după.

[Semih Eker · Rating 4 out of 5]

Dikenden başka bir şeyin yetişmediği Bragan'ı Panait Istrati, bir çocuğun gözünden anlatmış.
Panait Istrati'nin alışılmış geçim sıkıntısı, köy ağalarının ve kolluk kuvvetlerinin zulmü vb. konular yine kitabın ana konusu.

Eserin gayet akıcı olması ile beraber, içerisinde az da olsa yöresel şarkı, atasözü ve şiirler bulunmakta. Bunlar da esere ayrı bir lezzet katmış desem yanılmış olmam sanırım.

[WillemC · Rating 4 out of 5]

"De distels van de Baragan": desillusionerende zwerversromantiek met twee jonge knapen die met de door de wind voortgestuwde distels door de Baragan trekken - een onherbergzame vlakte in Roemenië - om aan de sleur van hun leven te ontsnappen. Veel aandacht voor natuurbeschrijving en de ruwe omstandigheden waarin arme boeren moeten overleven, met als climax een gewelddadige revolte tegen de landeigenaren. Een geëngageerd tijdsdocument dat zeer vlot leest.

"Deze uittocht uit het dorp, in het holst van de nacht en onder volle beschieting, zal voor mij altijd een "uittocht uit de hel" blijven."

"Rondom hem, zover het oog reikt, zijn het enkel distels; het ontelbare volk der distels, dik en dicht; je zou zo zeggen: schapen, met een stalen vacht."

"En deze woning, temidden van de treurige eenzaamheid, scheen niet de minste weerstand te bieden aan deze weerwolf, belust op onbewoonbare oneindigheid."

[Büşra Köprü · Rating 1 out of 5]

Bu öyle detaylı, açıklayıcı bir yorum olmayacak. Objektif de değil çünkü kitabın içinde geçen "dillere destan zalim Türk egemenliği" kısmı benim için kitabı bitirmeye yetti. Dünyanın en harika, en mükemmel edebiyat eseri olsa böyle bir kitabı bana sevdirmeye bunlar yetmez. (Ki bence öyle de değil.) Kitapta Romanya'da yaşanan trajik bir yaşam anlatılıyor, araştırma gereği görmedim ama sanırım gerçeklerle de bağlantılı. Ama bu gerçeklerin Türk zulmüyle hiçbir alakası yok. Ne o esnada Türkler orada ne de kitapta herhangi bir Türk karakter mevcut. Hiçbir dayanak, kaynak, olay dahi belirtmeyen yazarın Türkler hakkında böyle bir ithamda bulunması... Birden fazla kez hem de... Bilemiyorum. İsteyen istediğini düşünebilir ama benim için böyle önyargılı, ırkçı bir kalem çöptür. Yazar haklıysa, tarihte böyle bir meselesi varsa dahi belirtmesi ve ispatlaması gerektiğini düşünüyorum. Koca millete böyle günahlar yükleyip geçmeye kimsenin hakkı yok. Eğer siz böyle düşünmüyorsanız kitabı sevebilirsiniz. Aytmatov tarzı bir kalem.

[Luana Rizea · Rating 5 out of 5]

Panait Istrati m-a bucurat iarăși cu povestea lui, cu romanul său simbolic, deși atmosfera din acesta nu este deloc una de bucurie.
Ciulinii Bărăganului este un roman trist, cu o atmosferă apăsătoare, cu locuri întinse, sărace, pustii, cu țărani români năpăstuiți, chinuiți de boieri avari, avizi, nemiloși. Însă în toată această sărăcie lucie, românul mai are putere să cânte, să iubească, să spere, deși este zdrobit, călcat în picioare picioare și slugărește ciulini ai societății.
Un roman românesc așa cum îmi place mie, bine scris, veridic, real, dur, trist, dar cu o licărire de speranță, cu putere de a te ridica mereu.

[Ediz Çandır · Rating 4 out of 5]

1900’lerin başındaki Romanya köylüsünün doğanın ve toprak sahibi zenginlerin acımasızlığı nedeniyle çektikleri açlık ve yoksulluk gerçekçi bir dille aktarılmış.

[Georgian Stancovici · Rating 5 out of 5]

O poveste cruda si dureroasa ce evoca furie oricarui a petrecut macar o vara la tara si cunoaste greutatile oamenilor de acolo.

[Andràș-Florin Răducanu · Rating 5 out of 5]

Apreciez scrierea aceasta cu atât mai mult cu cât de Sebastian am auzit mai mult decât de Istrati și Accidentul mi se pare acum un adevărat eșec. Cred că Ciulinii Bărăganului diversifică peisajul romanesc interbelic. Este un fel de compoziție între un studiu istoric despre răscoala din 1907 (cam grăbită secvența și puțin neremarcabilă), un studiu al folclorului, dar cred că mai degrabă aș denumi specia lui roman-basm. Îmi amintește cu plăcere de prozele lui Voiculescu și chiar și de ceva Sadovenian din Creanga de aur, dar romanul de față nu este ratat. Atragerea lui Istrati spre tragic este iarăși interesantă, acele descrieri poetice, demne de tragedia antică, ale ciulinilor care sunt o unealtă a destinului. Probabil scena răscoalei nu este atât de bine conturată tocmai pentru a nu lua atenția cititorului de la ciulinii Bărăganului. Deosebit de interesantă și apariția apropo medievală a Călărașilor. Stilul de scriere este și el ceva pentru care am o pasiune, este modernul îmbinat cu clasicul, relatarea tipică a romanelor țărănești. Îmi era sincer dor de o astfel de scriere.

[Gijs · Rating 5 out of 5]

Istrati beschrijft de armoede en onderdrukking van de Roemeense boerenbevolking aan het begin van de 20e eeuw en hoe dit opbouwde tot de boerenopstand van 1907, die enkel met grof geweld beëindigd kon worden. De roman werd na publicatie direct in vele talen vertaald en zo doende een Europese bestseller, vooral geliefd in links-georiënteerde kringen.
Istrati verbindt de natuur van de Baragan met de sociale verhoudingen in Roemenië. In dat licht is het veelzeggend dat het de wind uit het Oosten is, uit Rusland, die de distels wegblaast. De roman werd geschreven voor Istratis tweede bezoek aan de Sovjet Unie, dat hem de stalinistische realiteit toonde en zijn hoop op de Sovjet Unie deed verdwijnen. In de roman is echter de hoop op de verspreiding van de revolutie door heel de wereld en het geloof in de goedheid van de Sovjet Unie nog aanwezig.

[Hakan Yaman · Rating 3 out of 5]

Birinci Dünya Savaşı öncesi Balkan coğrafyasının acılarını, zor yaşam koşullarını, içten ama destansı bir dille, hiçbir ayrıntıyı kaçırmadan anlatan muhteşem bir kısa roman.
Panait Istrati’nin pek çok romanını okudum, hiç biri beni hayal kırıklığına uğratmadı. Bu istikrarlı başarısı onu büyük romancılar kervanına dahil eden en önemli özelliği.

“Baragan’ın Dikenleri”nin insan tasvirleri ve özellikle zor ve sert bir coğrafyayı düşsel bir anlatımla bize aktarması gerçekten övgüye değer.

[Ozlem · Rating 4 out of 5]

Dünyadaki sosyoekonomik eşitsizliğin ve bundan sebep açlık ve yoksulluktan ölme sınırına gelen insanların sonunda isyan ettiklerini mükemmel anlatmış. Okurken siz de o isyanı hissedeceksiniz; tıpkı yoksulluğu, açlığı, soğuğu ve sırtınızda dikenleri hissedeceğiniz gibi

[Scout · Rating 5 out of 5]

This a great book!

[Iosiv Basarab · Rating 5 out of 5]

excellent short novel about the state of the art in South Romania before and during the 1907 Romanian Peasants' Revolt

[Yusuf · Rating 4 out of 5]

Okurken insanı susuzluktan kıvrandıran, yüzüne gözüne toz bulaştıran, açlıktan midesini bulandıran bir İstrati kitabı.

[Kubilay Özdemir · Rating 5 out of 5]

Bu kadar kısa bir kitabın bu kadar dolu dolu olması.. Panait Istrati'ye olan sevgim her geçen gün daha da artıyor. Bir çocuğun yol öyküsü olarak da görülebilir, dönemin Romanya'sına sosyolojik ve toplumsal bir eleştiri de. Baragan'ın Dikenleri sadece Baragan'da değil, bütün dünyada hala can acıtmaya devam ediyor. İnsanlığın doyumsuzluğu sona ermedikçe devam edecektir de.

[Gabby Greenbriar · Rating 3 out of 5]

3.25 stars!