Júnior

by Andrei Crăciun

Viața e suma paradisurilor pierdute


Plecat de pe Aleea Zorilor dintr-un oraș de provincie, un tânăr ajunge să-și vadă împlinit visul de a lucra într-o redacție din marele oraș. Redacție de modă veche, unde se formează ca ziarist și unde întâlnește personaje și povești care mai de care mai seducătoare. Succesul cere sacrificii însă, prietenia, fericirea și nici măcar tinerețea nu sunt veșnice, iar totul se destramă pe măsură ce presa și însăși viața se schimbă, pe măsură ce tehnologia și indiferența înlocuiesc legăturile umane și istoriile autentice.

Alungat dintr-un paradis iluzoriu într-altul, captiv al amintirilor și nostalgiilor, Júnior ne scrie, așadar, despre ultima respirație a unei lumi.


„Unul dintre cei mai buni ziariști din România, răsplătit cu o mulțime de premii ale breslei, Andrei Crăciun este, de ani buni, între scriitorii ce dau prospețime literaturii de la noi. Acest nou roman al său spune, dintr-o suflare, povestea unei pasiuni intense pe care, într-un alt fel, am cunoscut-o și am trăit-o și eu: gazetăria. Dar nu din solidaritate și fiindcă am iubit aceeași nebună vă invit să-i citiți cartea, ci pentru că, pe de o parte, așa cum spune (și) un personaj, cititul însingurează și, implicit, face bine minții și sufletului, iar pe de altă parte, întrucât astăzi scriem cu toții știri despre noi și le publicăm pe rețelele de socializare. Nu știu dacă Júnior ne învață să (ne) fim ziariști de performanță, dar sigur ne dezvăluie o lume ce iese din tipare.“
Robert Șerban


„De fiecare dată când se întoarce pe Aleea Zorilor, Andrei Crăciun deschide larg ușa melancoliei. Acum, însă, nu rămâne în orașul pro­vincial din România postdecembristă, ci pășește spre capitala anilor 2000, acolo unde tânărul său protagonist, Júnior, ne poartă prin viață și prin redacții de știri, prin iubiri și prin pierderi, prin trecuturi și prin viitoruri. Iar nouă nu ne rămâne decât să-i fim însoțitori, atât cât ne permite, și să-i trăim povestea.“
Eli Bădică, coordonatoarea imprintului n’autor

112 pages, Paperback

Published September 8, 2025

About the author

Andrei Crăciun, ziarist și scriitor român

Reviews

[Denisa Mureşan · Rating 1 out of 5]

Nu obisnuiesc sa scriu review-uri dar nu ma pot abtine. Cartea asta a fost una dintre cele mai greu de terminat dintre toate cartile pe care am pus mana.

Viziunea asupra femeii in cartea asta mi s-a parut profund dezgustatoare. Pe tot parcursul cartii, care este o inlantuire de ganduri intr-o fraza de 110 pagini, femeile sunt obiectificate in mod constant, sexul fiind aproape un laitmotiv.
Sinopsisul cartii promite o poveste despre "o redactie de moda veche" unde naratorul-personaj " se formeaza ca ziarist si unde intalneste personaje si care mai de care mai seducatoare " si cumva nici macar unul dintre persoaneje astea nu reuseste aiba o viziune sanatoasa asupra femeilor????

Inteleg ca tema este "ultima respiratie a unei lumii " ( a ziarelor si gazetelor printate ) si ca trebuie sa depicteze degradarea umana insa sa asociezi chestia asta doar cu povesti despre cum barbatii isi insala nevestele, despre barbati si aventurile lor dese cu femei platite pentru sex si barbati care "femei obisnuite, intalnindu-l, deveneau extraordinare" mi se pare absolut dezolant.

[Casiana]

Júnior este o carte care nu numai că te îneacă în nostalgie la final, dar (te) și provoacă. Este dovada că literatura română este vie și nu există niciun moment mai bun ca să o citești.

https://asasunt.eu/junior-andrei-crac...

[RAI · Rating 5 out of 5]

Există undeva, într-o carte veche, încă nescrisă, ascunsă într-o minte de om, sau poate într-o inimă, nu se știe sigur, o legendă care spune că dacă între Sfântul Andrei și Crăciun nu citești măcar o carte de Andrei Crăciun, ceva rău se poate întâmpla, nu se știe ce anume, că așa sunt legendele, mereu nesigure, mereu misterioase, dar cum se știe, în orice legendă este un sâmbure de adevăr, așadar, ceva rău, ceva foarte rău se poate întâmpla, poate o alungare din paradis, sau poate o altă alungare dintr-un alt paradis sau poate și tot așa pentru că, nu-i așa, cum spune însuși autorul, poetul, prozatorul, Crăciunul, viața omului nu este nimic altceva decât suma tuturor paradisurilor pierdute, a paradisurilor din care ai fost alungat sau din care ai alunecat ca prostul nefiind atent sau poate pentru că te-ai lăsat prea tare vrăjit de Junior, noua carte a Andreiului și a Crăciunului, carte miraculoasă, fără de sfârșit, cum doar Borges a mai gândit și Hrabal s-a încumetat să scrie și acum și el, autorul legendar, misterios, ziaristul, care în cartea aceasta nouă tocmai despre viața sa la ziar vorbește, și vorbește și vorbește și nu se mai oprește și o ține tot într-o frază și o frazare de 102 pagini fără de punct, ca o coloană a infinitului sculptată însă nu în piatră, nici în fier, nici în lemn, nici în vreo altă materie, ci de-a dreptul în corpul de ceață al melancoliei oricărei minți și a oricărei inimi care nu a trăit degeaba, care nu a trecut prin viață ca gâsca prin apă, care a iubit, a gândit, a simțit, a trăit frumos și deplin și așa mai departe, cum scrie în carte și cum se citește până te iau toate stările încețoșate, dar până la urmă, când termini cartea cea fără de sfârșit, și tragi aer în plămâni de câteva ori, îți revi ușor ușor la realitate și viața merge mai departe, firește, spre alte paradisuri pe care mai devreme sau mai târziu le vei pierde sau vei fi alungat din ele.

[Daiana Smeu · Rating 3 out of 5]

Pe alocuri plictisitor, pe alocuri foarte bun.