Les Waffen SS

Les Corps d'Élite #9

by Henri Landemer

French

Genres: War

409 pages, Mass Market Paperback

First published January 1, 1972

Reviews

[Sebastian Sandino · Rating 5 out of 5]

The spectacle of organized force and integral ideal that she gave in 1940 to a politically exhausted and morally discouraged West, impressed the youth not only of Germany but also of its neighbors. First stupefied, then excited, the youths joined the Waffen-SS to swear by a flag and die for it.

In my youth I was in the BoyScouts movement, what strikes me is the similarity of energy, enthusiasm and loyalty between this body of scouts with what Landemer describes with equal importance in the "Black Order".

The Waffen-SS would be the giant crucible in which the various characters of historical Europe would interpenetrate in a fiery fusion. This youthful desire to belong to an elite body, to a praetorian war, to a brotherhood will haunt history until the end of time. They will give their lives for the oath to Adolf Hitler, so much will be their sacrifice that many soldiers will only last an average of 3 months in battle.

A tragic ending. The total annihilation of his body of millions of young ideological warriors, determined to offer everything, their youth, their blood, their faith to obtain the honor.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

„Stillstehen! (Drepţi!)”
Vocea fostului caporal Adolf Hitler răsună ca o plesnitură de cravaşă. Patruzeci şi cinci de perechi de călcâie pocnesc dintr-o singură mişcare. Vlăjganii care trebuie să protejeze reuniunea de propaganda partidului muncitoresc naţional-socialist german – veterani ai frontului, liceeni, funcţionari, şomeri – nu sunt nici măcar cincizeci.
Pe 4 noiembrie 1921, responsabilii mişcării au închiriat sala de festivităţi a berăriei Hofbräuhaus din München.
Pentru ei, e întrucâtva o sală istorică. Sub aceste bolţi de aparenţă gotică, în vacarmul halbelor cu bere care se lovesc de mesele de lemn alb, a fost ţinută, pe 24 februarie 1920, reuniunea de înfiinţare a partidului. Timp de patru ore, Adolf Hitler a vorbit neîncetat, expunând cele douăzeci şi cinci de puncte ale programului său. Şi mai ales pentru a anunţa că nu conduce un partid ca altele. O lucire stranie arde în ochii de un albastru închis ai acestui tânăr de treizeci de ani. A venit să aducă focul şi va scrie mai târziu: „În flacăra lui arzătoare se va făuri într-o zi spada care îi va reda Siegfriedului germanic libertatea şi naţiunii germane, viaţa.”
Aproape două mii de spectatori, în rândurile cărora dominau adversarii şi scepticii, au fost atunci cuceriţi de acest orator care din acel moment apare atât ca un profet, cât şi ca un politician.
Apoi a umplut săli întregi, ţinând câte două sau trei reuniuni pe săptămână şi înfruntând riscul maxim închiriind enormul circ Krone, unde publicul se va înghesui până şi pe pistă.
Stranie beţie pentru acest soldat învins să audă şase mii cinci sute de persoane ridicându-se la sfârşitul discursului său şi cântând într-un singur glas Deutschland uber alles, această melodie prin care, împreună cu tinerii voluntari ai regimentului List, şi-a făcut botezul focului, în Flandra, în zorii unei nopţi reci şi umede din toamna lui 1914.
În seara aceasta, e din nou la Hofbräuhaus, dar de data asta Hitler nu trebuie să vorbească. Aşa au hotărât „Ruşiii”, comuniştii şi socialiştii. Sala e arhiplină cu mult înainte de ora opt seara. E plină mai ales de adversari şi mulţi dintre partizani au găsit uşile închise de poliţie, astfel încât bat pasul pe loc pe afară, în noaptea rece de noiembrie, pe Platzl.
Au putut intra, împreună cu organizatorii reuniunii, cei patruzeci şi cinci de băieţi din serviciul de ordine care tocmai au luat poziţie de drepţi în vestibul. E nevoie de o atitudine de soldat ca să auzi ce vrea să le spună Adolf Hitler:
— Camarazi, în seara aceasta vă veţi dovedi fidelitatea faţă de mişcare…