Poezia Teodorei Coman e o insulă alcătuită din minerale de maximă duritate – „nu obosește“ și „nu ezită“, rearanjează, analitic, dar și infinit de tandru, toate straturile realității. Un volum de o asprime limpede, lucid, hiperinteligent, alcătuit din concept, dar și din carne, însuflețit și auster, care nu lasă nerăsturnată niciuna dintre pietrele feminității și alterității. O poezie de o maturitate intimidantă pe alocuri, memorabilă, cu un aftertaste de „postsentiment“: „stai acolo, cu urechea lipită de pieptul cuiva,/ uită că mâinile posedă, uită de gură,/ ascultă cum viața bate singură și pură/ fără preconcepția ta“. O voce poetică mereu aproape de pulsul lumii, cu tot ce are ea azi mai contradictoriu și mai surprinzător.
Maria Tănăsescu
Recit în gând; recitesc noua carte a Teodorei Coman, predeterminat: „închid ochii să-mi cresc empatia/ pentru ființe lipsite de vedere/ îmi imaginez viața tactil/ ca în dragoste“. Îmi plac precizia ei, efectul de onestitate, simplitatea cu care spune lucruri neflatante despre sine, dar totdeauna ludic-serioase (un paradox brevetat de Teodora), stupefiant de rezonabile. Îmi plac poemele astea care par (și nu-s neapărat) aplicații ale ultimelor investigații din neuroștiințe, dar cresc sofisticat-senzual, compunând – vers după vers – romanul unei ființe sapiosexuale. Sau un mare poem modular.
Am citit, cu excepția volumului de debut, tot ce a publicat TC în materie de poezie. E una din marile voci ale poeziei contemporane românești, e prea puțin citită și studiată, pentru poezia ei ar merita făcute mult mai multe. „Predeterminat”, cel mai recent volum al său, nu dezamăgește nici de data asta.
prima carte scrisă de Teodora Coman pe care am citit-o şi m-a lăsat curios să văd cum sună şi celelalte cărţi ale ei
am găsit aici un stil care m-a intrigat şi care vorbeşte despre corporalitate, feminitate, depersonalizare în context actual, percepţia asupra sinelui, relaţii interumane, cu succesele sau eşecurile lor. m-am bucurat și de rimele răsfirate
totuşi, parcă aş fi vrut mai mult. cred că nu mă conectez atât de bine cu vocea poetică atât de impersonală, aproape robotizată din volumul acesta, deşi i-am înţeles intenţia
mai mult am apreciat volumul pentru experienţa lecturii şi abordarea temelor majore. a fost o carte cumva confortabil de citit
Am citit câteva dintre volumele de poezie ale Teodorei Coman cu multă plăcere. O așteptam cu sufletul la gură și pe cărticica asta. Tonul, climatul poetic este așa cum îl știam, o grabă de a se adapta la tot și la toate, o lume întreagă înghițită pe nerăsuflate și totuși cu un soi de cinism al politicului vieții de azi-așa-cum-e-ea. Este o voce poetică distinctă, autentică, despre care ar merita să se scrie/vorbească mai des.