Ironia face că am citit prima parte a acestui volum în timp ce pe alt laptop rula instructajul anual de protecția muncii. La fix. N-am putut să parcurg cartea altfel decât cu vocea lui Cosmin în minte, cine l-a ascultat citind sau performând știe la ce mă refer. Enumerația, repetiția, ritmul sau rima aveau un rol esențial în memorarea și transmiterea poeziei mult înainte de apariția scrisului. Cosmin se joacă cu ele, le dă viață, arătând către o lume șubredă, către un interior șubred și o dragoste șubredă, și arătând în același timp un deget ridicat celor care cred, când vine vorba de poezie, în perimare.
Radu Nițescu
Începutul acestui volum terifiază prin contrapunerea (alertă și ritmată) muncă–viață, descojind de sens orice efort, transformând totul într-un drum spre moarte. De fapt, totul e o reformulare pentru de-șer-tă-ciu-nea deșertăciunilor și singura cale de rezistență e dragostea. „Și numim asta viață“, spune Cosmin. Și numesc asta poezie, spun eu.
„Muncește, plătește, plătește. Revino-ți, fii om normal, Contribuie la pensia mea de demnitar, Afară cu artiștii din societate Emoțiile trebuie monetizate Era un banc prost, dar nu l-am uitat Albinele fac miere pentru că au o regină Dacă aveau președinte, făceau un căcat.”
Îi dau dreptate lui Radu Nițescu care spune pe coperta a patra a volumului că n-a putut parcurge cartea altfel decât cu vocea lui Cosmin Perța în minte. După ce l-am ascultat la FILIT la Noaptea alternativă a poeziei recitând câteva versuri dintr-un poem alternativ din Hate Me Love, nu pot decât să-i dau dreptate lui Radu, am citit acest volum cu vocea și cu intonația lui Cosmin Perța în minte Cele trei părți ale volumului - Hate / Me / Love - sunt cum se poate mai diferite: prima mi s-a părut, în esență, o satiră foarte reușită asupra eternului paradox al lumii contemporane „muncă vs viață”, cu texte care alternează satirizarea muncii cu propriile gânduri asupra unei vieți complicate; Me este un poem de 25 de capitole, având titlul general de „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, despre efemeritatea vieții, complexitatea ei și, pe alocuri, chiar despre speranța (sau optimismul) într-un viitor mai bun; în sfârșit, Love arată un narator care-și redescoperă apetența pentru iubire și-și dezvăluie deschis vulnerabilitatea și încrederea prezentă în persoane care-i este aproape, fără să știe ce-i aduce viitorul. O poezie excelentă!
Cosmin Perța revine în poezia românească cu un nou volum deosebit de puternic, cu o construcție foarte bine pusă la punct, în care își dovedește deplina maturitate poetică, dar și umană, în care ni se înfățișează exact așa cum este, cu bune și cu rele, cu puncte tari, dar și cu vulnerabilități. Un volum prin care nu se poate să nu ni-l apropiem și mai mult de suflet pe poetul și omul, Cosmin Perța.