Departe de a fi o încercare de analiză psihobiografică, cartea aceasta este mai curând o tentativă de unificare a doi versanți despărțiți aparent de o prăpastie: viața și opera, ca două jumătăți ale unui symbolon, ambele la fel de misterioase și de inepuizabile ca interpretare. Nu se explică reciproc, mai curând adâncesc misterul pe care-l constituie, pentru mine, Autorul. Eroii acestei cărți pătrund în clasor purtând solzii plini de culoare ai unei lumi dispărute, dar a cărei umbră își aruncă răceala asupra celei în care trăim. Sunt peștii mei cubanezi, a căror contemplare mă ajută să păstrez intact spațiul interior, în mod paradoxal, admirând modelul unor lupte purtate în lume. La fel de paradoxal, ochii care admiră solzii colorați ai peștilor le aparțin unor autori care nu apar de facto în carte, ci sunt prezențe fantomatice, filtre de lectură situate în afara clasorului, privind peste umărul filatelistului: Walter Benjamin, C.G. Jung, Mircea Eliade și, mai presus de toți, Michel de Montaigne. - Bogdan-Alexandru Stănescu
„Pentru un amator ca mine (nu-mi pot aroga decât statutul de cititor și de analizat/analizand), psihanaliza e compusă dintr-o succesiune de fetișuri, la originea căreia se află Freud. După anii de inițiere, dacă se menține același statut neimplicat, vei alege una dintre disidențe, în funcție chiar de alcătuirea personalității, în cazul meu Jung. Apoi, dacă persiști în alegere, vei devia și mai departe, în cazul meu spre James Hillman, pentru a descoperi că o asemenea deviere nu înseamnă decât o întoarcere relativă la Freud. Un Ouroboros care l-ar fi încântat pe Jung. Ce se interpretează? Visul, oare? Nu, orice simbol trebuie reîntregit, chiar dacă folosim un metal diferit: interpretarea se ocupă de textul visului povestit.“ - Bogdan-Alexandru Stănescu
Bogdan-Alexandru Stănescu (n. 1979) este scriitor, eseist, traducător, editor, preşedintele Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti (FILB). A debutat cu cronică literară în revista Luceafărul (1999), pe cînd era junior editor al Ziarului de Duminică. A publicat proză scurtă în majoritatea antologiilor „Prima mea…” de la Editura ART. În 2010 a publicat împreună cu Vasile Ernu volumul Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc (Polirom), iar în 2012 a debutat ca poet, cu volumul Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul (Cartea Românească), nominalizat la premiile revistei Observator cultural şi la premiile Radio România Cultural pe anul 2012. În 2013 a publicat la Editura ART volumul Enter Ghost. Scrisori imaginare către Osip Mandelştam, iar în 2014, cel de-al doilea volum de poeme, anaBASis (Cartea Românească), nominalizat la premiile Radio România Cultural. Din 2012 este doctor în literatură, cu teza Emil Botta: Ars moriendi. A tradus din Alberto Manguel, James Joyce, Tennessee Williams, William Faulkner, Sandra Newman, Edward Hirsch şi Paul Auster.
Bogdan-Alexandru Stănescu (BAS) revine la finele anului 2025 cu un titlu interesant, poate mai degrabă de roman decât de eseuri, și anume "Peștii cubanezi". Titlul este justificat în amplul eseu introductiv, în care autorii pe care îi analizează (Susan Sontag, James Baldwin, Sigmund Freud, Ion Vianu, etc.) sunt parte a unei colecții formatoare la care a revenit într-o lectură escapistă și terapeutică, după cum însuși autorul spune, în urma scandalului generat de o lectură ideologică a primului său roman, "Copilăria lui Kaspar Hauser", care a divizat bula literară românească și care a scos în evidență nu doar poziționări ideologice și noi tipuri de lectură, ci și crearea unor grupuri de putere, modalități de acțiune și atac, dar și caractere ale unor indivizi din lumea culturală românească, care s-au manifestat cu o virulență demnă de o cauză "mai puțin ridicolă", după cum zice autorul. Primul eseu, care dă numele cărți, este unul confesiv și este, poate cel mai bun, în care încearcă să analizeze noul tip de cititor, dar mai ales noua identitate a cititorului-activist și modalitatea de a manifesta în spațiul social-media, acesta identitate care se erijează în instanță morală absolută și cum s-a ajuns la acestă noua identitate. Următoarele texte sunt mai degrabă eseuri-portret ale unor eseiști care au marcat secolul trecut și ale unor texte manifest, care au devenit, poate chiar, texte cult ca "O camera doar a ei", al Virginiei Woolf, "Împotriva interpretării" de Susan Sontag, "Interpretarea viselor" de Sigmund Freud s.a. în care analizează atât textul cât și filiația autorului, filiația livrescă, dar și elementele biografice care au dus la acestea, aspect combătut în primul eseu, în care cere o delimitare între viața și operă, una dintre discuțiile eterne ale literaturii. Un aspect unificator este privirea prin prisma freudiană a tuturor textelor și autorilor prezentați și mai puțin simbolică sau culturală. "Peștii cubanezi" este, nu știu dacă în primul rând sau în ultimul rând, o invitație la relectura propriilor noștri "pești cubanezi", a autorilor care ne-au șocat, ne-au format și la o analiză proprie a acestora în încercarea de a descoperi și redescoperi resorturile gândiri lor și a modului în care aceștia au influențat viitoare generații de scriitori și cititori.
Tot ce am citit de BAS mi-a plăcut mult. Nu contează deloc că nu am înțeles cu adevărat destule din "Peștii cubanezi", din lipsa anumitor cunoștințe. M-a fascinat în întregimea ei, este "rotundă" o "țesătură" inteligent urzită, cu legături la care nu m-aș fi gândit niciodată între viața, opera personalităților din cele zece eseuri și, deopotrivă, între cei zece "eroi" : 🟣 James Baldwin, care descoperă că doar ura, din păcate, este puterea care face ca nedreptățile să fie acceptate. 🟣 Susan Sontag, care considera că "cel care vede arta ca pe un prilej de a-i interpreta conținutul este de fapt indiferent la arta propriu-zisă" și afirma că "în locul hermeneuticii, avem nevoie de o erotică a artei". 🟣 George Orwell, "care a înțeles că spiritul unui popor poate să-și găsească forța în chiar propriile defecte." 🟣 Sigmund Freud, care "caută scăpare în sine, în iadul adâncurilor personale". 🟣 Virginia Woolf, minunata erudită, scriitoarea inteligentă, marcată de traumele personale, a cărei literatură "este aisberg sau munte, nu podiș. Iar partea nevăzută a aisbergului feminin nu este tradiția masculină." 🟣 Albert Camus, "care consideră morala superioară justiției și e gata să-și sacrifice viața pe altarul unei tragedii grecești ce se desfășoară în peisajul arid, pârjolit de focul verii" al Algeriei. 🟣 Joan Didion, "scriitoarea care și-a camuflat eseurile sub forma unor reportaje reci, caustice, "unde" vocea auctorială se ascunde, la rândul ei, în spatele uneia lipsită de orice emoție." 🟣 David Foster Wallace, a cărui mare dramă "a fost inadecvarea atât la spațiul, cât și la timpul în care a trăit...era un reacționar născut în plin apus al postmodernismului". (eseul care mi-a plăcut cel mai mult) 🟣 Ta-Nehisi Coates, "sumbru și radical : pentru ca să poată exista un prezent, trecutul trebuie răscumpărat. Uitarea nu e o soluție, pentru că ea e luxul Visătorilor și al Inocenților, nu al victimelor." 🟣 Ion Vianu - "dorința rămâne singurul taler opus principiului sufocant al realității goale, tehnologizate și ipocrite."
Cred că ori de câte ori aș reciti această carte, aș face-o cu mare bucurie și aș descoperi de fiecare dată ceva frumos și impresionant.
Mi-au plăcut unele eseuri, mai ales cele despre Virginia Woolf și Infinite Jest. Se simte că autorul citește mult și gândește profund, iar unele observații chiar mi-au dat de gândit. Per total însă, cartea nu m-a prins constant. Tonul rămâne destul de uniform, iar lectura cere multă atenție și stare. Nu e o carte rea, dimpotrivă, dar nu a fost una care să mă țină aproape pe tot parcursul.
Mi-a plăcut extrem de mult această carte de eseuri, în care scriitorii sunt transformați în personaje. Am avut ocazia să-i cunosc mai profund și să descopăr originile, ambițiile, mentorii și talentul lor, dar și durerile, ezitările, reacțiile vremurilor în care au trăit și problemele cu care s-au confruntat. A fost o lectură captivantă!
Cu această ocazie, am câștigat și o listă suplimentară de lecturi.
Eseuri literare. Eseuri despre 10 eseiști esențiali. Un dar rarisim cartea asta. Detalii biografice neștiute, ton confesiv și profund personal. Am luat notițe școlărește.