Jump to ratings and reviews
Rate this book

Dansează când îți vine să plângi

Rate this book
Dansează cînd îți vine să plângi e una dintre acele cărți care mi-a adus lacrimi în ochi de la primele pagini. E o carte despre prietenie ca formă de salvare, agapè în forma cea mai pură: conexiune genuină, nefiltrată, neîmpiedicată, legături care dăinuie o viață pentru că se încarnează pe grijă și iubire împărtășite. Și mai este o carte despre doliu, așa cum doliul ar trebui purtat. - Petronela Rotar, scriitoare

Asemenea unuia dintre personajele acestei cărți, cred că dintre toate relațiile care se nasc între oameni, prietenia este cea mai valoroasă. Să ai prieteni cu care să râzi cu poftă și să plângi fără rușine, în fața cărora să-ți poți dezgoli sufletul și să-l arăți așa cum este, prieteni care să se bucure sincer de fiecare izbândă a ta - mi se pare un noroc extraordinar. Este totodată un dar prețios, de care trebuie să ai grijă și pe care să-l onorezi. Eu am avut acest noroc și, iată, împărtășesc aici cu tine miracolul prieteniei. - Camelia Cavadia

496 pages, Hardcover

Published May 5, 2026

Loading...
Loading...

About the author

Camelia Cavadia

9 books119 followers

Ratings & Reviews

What do you think?
Rate this book

Friends & Following

Create a free account to discover what your friends think of this book!

Community Reviews

5 stars
264 (60%)
4 stars
126 (29%)
3 stars
30 (6%)
2 stars
10 (2%)
1 star
4 (<1%)
Displaying 1 - 30 of 57 reviews
Profile Image for simona.citeste.
560 reviews335 followers
May 14, 2026
Mi-a plăcut foarte mult.
Plină de emoție și scrisă pentru suflet, pentru fiecare dintre noi. E greu să nu te regăsești, să nu simți că ești una cu personajele la un moment dat, să nu te gândești la oamenii din jurul tău, să nu apreciezi ce ai și cine ești.
Începe abrupt și trist iar apoi ne poartă prin viața a trei prietene care și-au fost alături încă din școală; un triunghi în care n-au existat secrete, un spațiu în care s-au simțit văzute, înțelese și iubite.
E despre iubire, alegeri, familie, greșeli, traume, ambiție și multe altele, exact ca-n viață.
Profile Image for Prajiturela.
15 reviews143 followers
May 28, 2026
Prima carte de peste 500 de pagini pe care am citit-o în mai puțin de 24h. Este grea, sură, superbă!
Profile Image for Andreea.
583 reviews318 followers
July 1, 2026
Cartea aceasta mi-a vorbit pe multe limbi, dar in special pe aceea a prieteniei dintre trei femei. La nivel si mai personal, episodul de la inceput cu munca la fabrica de croitorie a scos de la naftalina o gramada de amintiri, pentru ca parte din copilaria mea s-a petrecut si langa masinile de cusut de pe sectie. Apoi pe limba doliului si a piederii, a absentei si golului, insa acest aspect a fost doar un pretext petru a intra in povestile Simonei, ale lui Ralu si ale Ilenei.

Sunt atatea feluri de relatii in cartea Cameliei Cavadia ca fiecare cititor se va regasi cumva in ea. E cu relatii sanatoase, dar si altele toxice, cu soti buni si soti rai, cu vechi si modern, cu multe dezamagiri si prea multa tristete, cu parinti buni si bunici si mai buni, bogatie si saracie, lacrimi si rasete (prea putine), asa cum e viata.

Mi-a placut ca autoarea nu menajeaza si nu se fereste sa puna in gura personajelor sale idei sau pareri care pot ofensa sau sunt sensibile (gen orientari sexuale sau trenduri de frumusete).

N-am absolut nici o obiectie si i-as mai da o stea ca tare mi-a placut.
Profile Image for citesc_cu_sufletul.
402 reviews180 followers
May 23, 2026
"Dansează când îți vine să plângi" nu mi-a detronat favoritele absolute, care sunt "Sufletul lumii" și "Purgatoriul îngerilor", dar a făcut ceva poate la fel de important: s-a așezat într-un colț liniștit al sufletului meu și a rămas acolo.

O poveste despre prietenie în forma ei cea mai pură, despre oamenii care îți țin sufletul la suprafață atunci când viața apasă prea tare, despre legături care nu cer nimic și oferă totul: sprijin, înțelegere, prezență. Cami Cavadia scrie cu o sensibilitate care face emoția să curgă firesc. Am simțit încă din primele pagini o melancolie blândă, acel amestec de frumusețe și tristețe care te face să citești mai încet, ca să nu pierzi nimic. Cartea vorbește și despre doliu, despre pierdere și despre felul în care învățăm să purtăm absențele celor dragi fără să ne lăsăm definiți de ele.

Și poate că cea mai frumoasă parte a acestei lecturi a fost faptul că am trăit-o împreună cu @floryreads & @madaabuuu, ca un mic ecou al poveștii lui Ralu, Ileana și Simona. Am avut și noi triunghiul nostru. 🤭
Profile Image for Adriana Ionescu.
295 reviews3 followers
May 4, 2026
Când am văzut că una dintre scriitoarele mele preferate( dacă vă uitați în anii anteriori, am citit tot ceea ce a scris) are un titlu nou în precomandă, nu am stat pe gânduri. După puțin timp aflu dintr.o postare că lansarea se amână iar data publicării rămâne necunoscută. În acel moment, m.am rugat pentru sănătate. Ca pentru cineva drag. Să oprești ceva ce face parte din tine cu siguranță avea un motiv serios în spate. Mă bucur că acum este bine, iar zilele trecute am putut ține cartea în brațe. Povestea prieteniei dintre Ileana, Ralu și Simona va merge cu mine peste ani. Sunt fericită să am o prietenă bff de mai mult de 25ani și am putut să apreciez relația dintre ele la adevarata ei valoare. Deși Petronela Rotar, cunoscuta autoare a lui Totul e în regulă în lume și în mine, spune că este o carte despre cum ar trebui purtat doliul, eu am simțit doar prietenia. Acesta a fost sentimentul pe care l.am luat cu mine când am închis paginile cărții. Și sentimentul că fiecare face ce poate, că trebuie să ne iertăm pe noi înșine. Am trăit în 2 zile încă 3 vieți: ale fiecăreia dintre cele 3 prietene. Povestea lor a fost balsam pentru suflet. Iar aici, unde știu că nu citește prea multă lume, pot să spun că nu mi.ar plăcea să fiu plânsă: ci mai degrabă să se bea ceva colorat în amintirea mea și să se dăruiască o carte zicând.se: îi plăceau cărțile!
Profile Image for fata.dintre.file.
551 reviews144 followers
September 14, 2026
Recenzia completa: https://twistinmysobriety-alexa.blogs...

Despre cel mai recent roman al mult îndrăgitei scriitoare românce, Camelia Cavadia, s-au scris atât de multe lucruri, încât nu știu ce aș mai putea completa eu, încât să aduc o notă de originalitate. Cel mai potrivit ar fi, probabil, să scot în evidență emoțiile ce mi-au fost trezite citind această poveste emoționantă despre relația dintre trei prietene ce s-au întâlnit pentru prima dată în școală, iar viața le-a ținut împreună până când moartea a intervenit, separându-le necruțător. Așadar, nu este doar o carte despre prietenie, ci și despre cum înoți la suprafață, după ce un eveniment tragic te-a tras în jos. E despre lucrurile care te mențin la suprafață, după ce un om drag ție a murit. E despre capacitatea de a nu te lăsa doborât definitiv, atunci când suferința e prea mare. Iar cele două prietene supraviețuitoare se agață de singurul lucru valoros ce le-a rămas după zeci de ani de prietenie: amintirile. Și câte amintiri și-au construit de-a lungul anilor ! Cam cât un roman de 500 de pagini.

Mi-au plăcut referințele autoarei la conexiunea adevărată, profundă, a oamenilor. Acel gen de legătură umană emoționantă, care se simte, se trăiește, se celebrează. Un fel de pasăre rară în ziua de azi, când, de cele mai multe ori, este atât de dificil și dezamăgitor de greu, să reușești să menții o conexiune sinceră, genuină, onestă, profundă, asumată. O relație în care să te arăți așa cum ești, fără măști și artificii, fără teama și angoasa că celălalt va judeca, va abuza, va fi nepăsător și individualist. Într-un fel, această carte este și despre frumusețea și originalitatea relațiilor construite odinioară, în perioadele în care nici tehnologia, nici superficialitatea, nici individualismul nu atingeau oamenii la o scară atât de uriașă..Are acel aer de melancolie a unor vremuri mai tihnite, mai cuminți, în care timpul trecea mai molcom și parcă mai asumat, în care oamenii nu fugeau constant după ceva de atins, de bifat, de realizat, în care relațiile și implcit prieteniile erau mai trainice, mai reale.

Povestea celor trei prietene duce cuvântul prietenie la alt nivel și îți deschide ușa spre adevărata introspecție, făcându-te să îți pui întrebări despre propriile-ți prietenii, trăinicia și sinceritatea lor, felul în care tu ți-ai tratat prietenele, modul în care le-ai văzut și simțit și în care ele te-au tratat, înțeles și acceptat, gradul de sinceritate și încredere din cadrul relației. Prietenia celor trei este nefiltrată, marcată de momente dificile, frici, sărăcie, neajunsuri și neputințe, multă nedreptate. Nu este o relație cosmetizată și asta mi-a plăcut, am simțit povestea ca fiind foarte reală. Ilinca, Simona și Raluca trăiesc experiențe diferite de viață, sunt încercate de temeri și năzuințe diferite, însă capacitatea lor de a se înțelege și respecta reciproc este de admirat. Fiecare dintre ele este acolo pentru cealaltă, nu se mint și nu există competiție între ele, nu renunță una la cealaltă, își sunt sprijin și nu se judecă. Este, categoric, o relație din care multe persoane din ziua de azi ar avea ce fura.

Cu toate acestea, deși am citit cartea recunoscătoare pentru experiențele și lecțiile de viață pe care mi le-a transmis, aș fi dorit, pe alocuri, mai multă profunzime. Recunosc, poate așteptările pe care eu mi le-am setat, văzând cât este de lăudată, au fost prea mari, sau poate cu timpul am devenit mai exigentă cu lecturile alese. Este, categoric, o carte pe care mă bucur că am descoperit-o, însă de la care doream mai mult: mai multă profunzime, mai multe emoții viscerale, poate chiar să îmi aducă lacrimi în ochi și o legătură mai strânsă cu cele trei femei.

“Danseazăcând îți vine să plângi” este titlul pe care îl voi recomanda cititorilor care își doresc să descopere un autor român care scrie cu sensibilitate și asumare, femeilor care cunosc ce înseamnă să te bucuri de cel puțin o prietenă de nădejde și tuturor celor care trec prin perioade grele, pentru a nu se mai simți singuri ori neînțeleși.
Profile Image for Andrei-Codrin Bucur.
Author 5 books66 followers
October 31, 2026
N-am auzit de Camelia Cavadia, autoarea al cărei roman (Dansează când îți vine să plângi, Editura Trei, 2026) s-a vândut în (fix) 10.000 de exemplare în doar cinci luni de la lansare. Însă prin intermediul cititorului de cursă lungă, Dragoș Cătălin Butuzea (https://chestiilivresti.blogspot.com/), am aflat atât de emerita prozatoare, cât și de isprava ei lăudabilă.

Dacă înțelepciunea hazardului ar fi lăsat situația să treneze (bárem până mâine), probabil c-aș fi ignorat performanța. Numai că algoritmii Facebook sunt condiționați de entități asupra cărora nici imprevizibila providență n-are control, iar la postarea cu pricina au apărut acuze livrate de scriitorul, editorul de carte & promoterul cultural, Andrei Ruse (informații preluate de pe AndreiRuse.ro) referitoare la maniera în care Dragoș C. Butuzea a decis să-și etaleze (dez)interesul pentru astfel de producții literare, denumite generic chick lit (ficțiuni compuse în principal de femei, despre femei și pentru femei) – adică a distribuit știrea prin care Camelia Cavadia își făcea reclamă, adăugând (în mod legitim) gândurile rostite cu voce tare:

„în românia, chicklit-ul se vinde bine. iei «arta conversației», mai pui câteva elemente din «aleea cu licurici / firefly lane» (e ecranizat de netflix) și faci un best seller”.

Iar de aici, avalanșa de învinuiri: „Cami (așa o numește A. R.)... se bucura de cititori”, iar Dragoș (care se dă mai deștept, în accepțiunea aceluiași A. R.) i-a stricat ploile, recte aprecierile din online. Cităm:

„Felicitări! O carte care m a purtat pe aripile vieții... Nu pot spune decât ca am fost binecuvântată de Dumnezeu pe tot acest parcurs. Multumesc cu recunoștință...”

„Sunteți minunată! Meritați in totalitate succesul de care aveți parte, să îl savurați din plin!”

„O carte excepțională, pe care am citit-o într-un timp record și pe care am făcut-o cadou prietenelor. Ce poate fi mai frumos decât o prietenie sincera care sa fie descoperita de noi... În spatele unei cărți extraordinare nu poate fi decât un om minunat, talentat și sensibil. Mult succes și sa ne încântați sufletele cu cărțile dumneavoastră!”

„Felicitari! Este o carte de o profunzime cum greu mai gasesti azi... Va multumesc!”

„Ce bucurie mare ca sunteți și pe Voxa!... Avem cu ce să ne încălzim sufletele în serile ploioase de toamnă!...”

„Tocmai te ascult pe Audiotribe!”

„Ce frumos, așa o confirmare valoroasă! ...mă bucur să aflu că pe lângă toate campaniile reușite funcționează «creșterea organică», povestea fiecărui cititor împărtășită unei alte persoane.”

„Wow!”

„Mulțumesc pentru recomandare!”

„...O carte plină de emoții și trăiri!”

„...Ar merita sa devina un scenariu de film!”

Și tradiționalul mesaj al sărbătoritei: „Doamne ajută!”

Născut în zodia Balanței, zic hai să-i împac pe cei doi beletristobeligeranți, propunându-i lui Andrei Ruse (colaborator al celor de la Zaiafet) să-l invite pe Dragoș (ulterior și pe mine) la o emisiune centrată pe subiectul „De ce citesc ceea ce citesc”.
Nu mică mi-a fost stupoarea când am văzut răspunsul pe care mi l-a aruncat:

1. El nu pricepe „dezbaterea”.
2. Are treburi mai serioase, cu super cărți și autori mișto, și n-are vreme de super opiniile noastre.

Cunoscându-i pornirile (un clip introductiv, pentru a vă dumiri despre ce individ șprehănim: https://www.youtube.com/watch?v=7cRwA...), nu m-am foit mult ca să-i dau replica, promițându-i că, dacă nu-s cum declară domnia sa, o să-i fac celebri (pe scriitorii cărora le închină osanale), iar pe el, de tăt mirazul.

Căci cu asta tre’ să mă ocup în ziua-n care jucătoarele (prefer chick sport-ul) lui Bayern München le întâlnesc pe cele de la Real Madrid – să buchisesc textele de mai jos:

„Aveam în jur de 30 de ani când am vorbit prima dată despre inevitabilul ce avea să se întâmple mai devreme sau mai târziu. Despre Moarte, mai exact. Dar atunci discuția era mai degrabă un fel de joc, un răsfăț menit să ne arate cât de mult mai era până acolo, de fapt. Cine se va duce prima? Ce se va întâmpla cu celelalte? Pentru cine urma să fie mai greu? Toate erau scenarii pe care le făceam mai degrabă pentru a ne imagina la senectute, nicidecum exerciții menite să ne apropie de teribilul moment. În felul lui era un joc plin de inocență, precum cea a copiilor care pot vorbi detașat despre lucruri sinistre.” (p. 9)

Ne întrebăm cum de n-a sesizat redactorul (redactorii?) prestigioasei edituri Trei redundanța, și îndrăznim să reformulăm paragraful. Iată o variantă:

Aveam în jur de 30 de ani când am vorbit prima dată despre moarte. Dar atunci discuția mi-a arătat mai degrabă cât de mult mai era până acolo, nu cine se va duce prima, ce se va întâmpla cu celelalte și pentru cine urma să fie mai greu. Scenarii pe care le făceam pentru a ne imagina la bătrânețe, nicidecum exerciții menite să ne apropie de acel moment. Un joc inocent, asemeni copiilor care pot vorbi detașat despre lucruri dureroase.

a) După acel inevitabil... (fatumul) nu punem nici „să se întâmple”, nici „mai devreme sau mai târziu” (exclus ambele). Se subînțelege.
b) Joc și răsfăț. Alegeți un singur termen.
c) Răsfățul bagatelizează „dialogul mortuar”.
d) Tăifăsuind despre senectute (vizăm strict plasticitatea noțiunii) e ca și cum ai pălăvrăgi despre energia atomică, a efectua o intervenție chirurgicală la caterincă ș.a.m.d. Să nu uităm de teribilul (nu fermecătorul) moment de la final.

„În scenariile pe care le schițam de parcă am fi făcut asta dintotdeauna, eu urma să fiu băbuța ușor ridicolă în cochetăria ei (ce convenabil! n.n.), Ralu să rămână frumoasa învăluită în tristețe risipită, iar Ileana o babetă care impunea respect. De parcă oricât de bătrâne am fi ajuns, ceva din inocența noastră s-ar fi păstrat ca un fir subțire de lumină ce ar fi continuat să rămână aprinsă în ciuda vârstei și a tuturor greutăților. Poate era naivitate, poate doar un fel de a spera că viața nu avea să ne șteargă toate contururile, asperitățile, dulcegăriile. Poate că de aceea râdeam de lucruri înainte să ni se întâmple, părea că astfel ridurile, bastoanele, bolile și orice neputință s-ar fi estompat ca suflate de vânt.” (pp. 9-10)

a) Cum poate fi o băbuță (nu hodoroagă sau băbăciune) altfel decât cochetă? Diminutivând cuvântul babă, nu reiese ceva drăgălaș, fercheș... cochet?
b) Învăluit nu înseamnă și „înfășurat”, „împresurat”, „acoperit de...”? Iar în cazul în care substanța care te cuprinde este difuză, împrăștiată (vai de mama ei), nu-și diminuează ea acțiunea?
c) Tristețe (fără adjectiv) era mai potrivit.
d) Să se definească sintagma „tristețe risipită”!
e) „ca un fir subțire...”. Firul e prin natura lui un obiect subțire.
f) „ceva... să rămână aprinsă” – Ceva-ul... sau firul de lumină?
g) „ar fi continuat să rămână” – Miroase a pleonasm.

Camelia Cavadia schimbă imediat registrul confesiv cu cel profesoral.

„De-a lungul anilor am făcut multiple simulări pe această temă, ocolind de fiecare dată cu obstinație momentul efectiv al pierderii și consecințele devastatoare asupra celor care supraviețuiau, conștiente fiind că moartea uneia însemna de fapt și moartea celorlalte. Căci prietenia noastră se construise ca un triunghi indestructibil ce avea sens doar înăuntrul acelor laturi unite protector.” (p. 10) – italicele ne aparțin.

„Trecuseră prea mulți ani de când începuserăm să creștem una în sufletul celeilalte, ca un altoi ce devenea, cu fiecare anotimp, mai bun și mai rodnic. Prea mulți ani de când ne fuseserăm una alteia baston și cârjă, colac de salvare sau pur și simplu motiv de bucurie și preaplin. Învățaserăm să ne târâm sau să ne înălțăm când una, când cealaltă, prea rar toate trei deodată, ca să mai putem desprinde acum lipiturile ce se inseraseră carnal, definitiv. Ileana susținuse întotdeauna că ea va pleca prima dintre noi. Și o spusese de fiecare dată cu atâta convingere, încât ajunseserăm să credem toate în această ordine prestabilită. Ea se ducea prima, Ralu a doua, iar eu ultima. Nu știu de ce, amândouă credeau că le voi supraviețui. La început ne-am amuzat, apoi a devenit o glumă amară pe care o tot făceam prostește, fără noimă. De parcă s-ar fi putut glumi cu astfel de lucruri. Nu le-am spus niciodată – nici nu era nevoie –, dar pentru mine perspectiva de a rămâne supraviețuitoarea acestei prietenii profunde și stabile, tandre și intense, tainice și firești, era de departe cea mai înfricoșătoare.” (p. 10)

a) Dacă începuserăți să creșteți „una în sufletul celeilalte”, mai era necesar „ca un altoi...”?
b) Rodnic îl implică pe bun.
c) „Baston”, „cârjă”, „colac de salvare”, „motiv de bucurie”, „preaplin”. N-ați remarcat excesul?
d) „...lipiturile ce se inseraseră carnal, definitiv” are ecoul sălilor de liceu.
e) „desprinde... lipiturile”. Lipiturile nu se desprind. Corpurile lipite, da.
f) Să ne debarasăm de „această ordine prestabilită”: Ajunseserăm s-o credem.
g) „...o tot făceam prostește, fără noimă”. Ori prostește, ori fără noimă.
h) „De parcă s-ar fi putut glumi cu astfel de lucruri”. Pruncii sunt de altă părere.
i) Prietenie profundă, stabilă, tandră, intensă, tainică și firească. Mai oferim câteva calificative (armonioasă, veridică, senină, eternă) și p-ormă strigăm Bingo!

Continuarea, pe blog: https://defularinecesare.blogspot.com...


Profile Image for Liliana.
297 reviews
May 26, 2026
“Prietenia adevărată e mai presus de iubire, de înfrățirea familială, e singurul loc pe care ți-l alegi, cu tot ce presupune asta. Prietenia e acel spațiu al siguranței, în care te simți protejat chiar și când afară e calamitate naturală. Prietenia e drumul spre casă atunci când nu mai știi unde e casa. Și poate cel mai frumos dintre toate, prietenia e acea prezență spusă nu prin vorbe, nici măcar prin fapte, ci prin liniștea de a avea pe cineva alături, când tot ce te sperie cel mai mult pe lume e să fii singur.”
Profile Image for Casiana.
217 reviews49 followers
Read
May 25, 2026
Prietenia este și va rămâne unul dintre puținele lucruri care m-au ținut în viață. Am găsit prietenie în oameni cu care aveam aproape totul în comun, dar și în oameni de care mă despart oceane. Am găsit prietenie și în ființe cu care nu vorbesc aceeași limbă, așa că nu am cum să nu recomand o carte despre prietenie…
Profile Image for Julia.
38 reviews21 followers
September 6, 2026
Despre puterea prieteniei și a timpului petrecut în prietenie, indiferent de unde te duce viața. O scriere frumoasa, curge ușor, deși e o carte cu un subiect greu și pe alocuri trist și dureros.
Profile Image for Madalina.
174 reviews33 followers
May 16, 2026
Știi acel moment când întâlnești o persoană și pur și simplu simți că îți va deveni nespus de dragă? Ei bine, așa a fost pentru mine această carte.

Am citit povestea celor trei prietene cu nostalgie, cu inima strânsă ca și cum și eu aș fi pierdut o prietenă și cu dorul după ceva ce nu am avut niciodată — acea legătură neprețuită de care au avut parte Simona, Ralu și Ileana. Am simțit că fac parte din viața fetelor, pe măsură ce ele răsfoiau albumul de fotografii, pagină cu pagină.

Viața — așa cum este ea, cu suișuri și coborâșuri, cu lacrimi și zâmbete, cu inimi frânte și extaziate, cu renunțări și victorii, cu vise mai mici sau mai mari — „le-a luat în coarne” pe cele trei prietene și le-a purtat de-a lungul timpului, oferindu-le cel mai frumos dar: prietenia care rezistă dincolo de orice.

Nu o să povestesc acțiunea cărții, pentru că este o carte care trebuie citită simțind-o. Pe mine m-a făcut să îmi pun multe întrebări despre viață și despre ce contează cu adevărat la sfârșit, când întoarcem și ultima pagină.

Inutil să spun că mi-a plăcut enorm. Și nu pot să nu îmi amintesc un pasaj din viața autoarei, găsit într-o cărticică, pasaj care pentru mine a fost o adevărată încurajare într-un moment greu:

„Sunt LIBERĂ, sunt VIE, pot să trăiesc, să respir deplin, până la capăt, în voie, până mă dor băierile sufletului. Sunt FERICITĂ, iar în momentul acesta sentimentul e masiv, copleșitor.”

Dovada că poveștile funcționează întotdeauna ca doctori pentru suflet. Fie că le citim, fie că le scriem, se insinuează în viața noastră, aducând cu ele un strop de magie.
Profile Image for Silvia Patrascu.
4 reviews4 followers
June 21, 2026
M-a prins și am citit-o repede. Mi-au plăcut ideea și tema, dar scriitura mi se pare slabă. Un fel de "Arta conversației" despre prietenie, lungită pe aproape 500 de pagini.
Profile Image for Andreea Laura.
46 reviews3 followers
June 17, 2026
Câteodată, viața îți scoate în cale o carte exact la momentul potrivit. O poți lua cu încredere în brațe, te poți dedica poveștii, te poți pierde în ea și o poți lăsa să te vindece. Tot ce trebuie să faci este să îi permiți să-ți umple sufletul, pagină cu pagină.

Asta a însemnat pentru mine lectura acestei povești. Am citit-o cu tot sufletul, m-am regăsit, câte puțin, în fiecare personaj și m-am gândit cât de norocoasă sunt că am parte de o prietenie despre care știu că va dura o viață.

Este povestea a trei prietene și a drumului lor de-a lungul anilor. O poveste sinceră, cu bune și cu rele, cu greșeli și cu acceptarea faptului că viața merge mereu înainte și că oamenii care te însoțesc sunt cei care dau sens poveștii pe care o scrii și pe care, la final, o numești „viața mea”.

Este, poate, cea mai frumoasă declarație pe care o poți face unei prietene.

Am citit-o și am dansat. Și a fost terapie.
Profile Image for Ioana.
773 reviews69 followers
November 13, 2026
Prietenia prin pozele unui album: o saga superbă a unei prietenii dintre trei femei. Nu am cuvinte pentru cât de înduioșătoare, emoționantă, vindecătoare a fost această experiență pentru mine. Am avut lacrimi în ochi constant, și cred că povestea Simonei, Ilenei și a Ralucăi va rămâne mult cu mine.

Am ascultat-o în lectura autoarei și cred că asta m-a făcut să-mi placă și mai mult, dacă așa ceva ar fi putut fi posibil!
Profile Image for Alexandra Necsoiu.
79 reviews
July 10, 2026
Cred că e prima oară când nu am vrut ca o carte să ajungă la final. Din contră, mi-am dorit să mai rămân puțin acolo, cu Ralu, Simona și Ileana.

Notițe pe care vreau să le port cu mine:

* Timpul nu iartă, dar noi am învățat să ne iertăm cu timpul.

* Se spune că nu e fericire adevărată dacă reușești s-o prinzi în cuvinte. Că fericirea și iubirea, odată rostite, se împraștie ca praful.
Profile Image for Petruta.
573 reviews9 followers
August 7, 2026
Dansează când îți vine să plângi este o carte scrisă cu multă empatie, sensibilitate și nostalgie. Este o carte despre prietenia aceea autentică, cum rar se mai întâlnește. Prietenia în care te simți în siguranță atât în momentele bune, cât și în cele rele. Prietenia care te ridică în momentul în care tot ce vrei este să te lași să cazi în gol.
Este imposibil să nu te regăsești în această carte. Unde mai pui că este cadoul ideal?
Profile Image for Alexandra Pascu.
6 reviews1 follower
August 12, 2026
“Petrecem ore, zile, ani căutând sensuri, încercând să găsim un fir roşu care să lege toate momentele vieții, dar la sfârşit înțelegem că firul roşu nu există. Există doar poveşti - unele spuse de tine, altele spuse de ceilalți, unele poveşti despre tine şi alții.

La final, e ca şi cum ai trăit o mie de vieți, toate ale tale, dar niciuna completă fără toți cei cu care te-ai însoțit. Şi poate aici intervine rolul major al prieteniei.”

Profile Image for Andreea Chiuaru.
Author 1 book793 followers
July 18, 2026
Mi-a plăcut tare mult - deși nu am avut genul acela de prietenie descrisă în carte, am fost curioasă să aflu poveștile fiecare dintre femei și am stat cu sufletul la gură ca să aflu ce povești va mai aduce următoarea filă din album. Faptul ca am ascultat varianta audio citită chiar de autoare a adus chiar un plus experienței.
Profile Image for Andra-Laura Vancea.
65 reviews11 followers
June 27, 2026
Nu ma asteptam sa fiu atat de placut surprinsa, desi mi-au placut si celelalte carti ale autoarei. Asta a fost pentru mine la alt nivel, a umplut niste goluri in sufletul meu despre care nici nu stiam. Ca sa nu mai zic cat de usor curg paginile, am devorat-o.
Profile Image for Lupu Diana.
23 reviews1 follower
July 21, 2026
Minunată. A fost prima întâlnire cu autoarea, dar sigur nu ultima. Mi-a plăcut tare mult cât de bine reușește Camelia Cavadia să transmită emoție și autenticitate. M-am simțit și eu acolo martor pasiv, dar activ emoțional, în prietenia celor trei.
Profile Image for Andreea Dumitriu.
2 reviews
August 23, 2026
O carte care m-a făcut să simt alături de personaje fiecare emoție, fiecare îndoială și fiecare alegere. „Dansează când îți vine să plângi” mi-a amintit cât de mult ne definesc deciziile pe care le luăm, dar și cât de ușor este, uneori, să repetăm greșelile trecutului fără să învățăm din ele. Și poate cel mai greu este să avem curajul să credem în noi, chiar și atunci când viața ne face să ne îndoim. O poveste despre emoție, alegeri, iubire și curajul de a merge mai departe.
Profile Image for Damaris .
252 reviews29 followers
August 2, 2026
Pentru sufletului nostru de român, cartea asta trezește tot felul de amintiri. Nu eram inca nascuta pe vremea comunismului sau a revoluției, însă inca din ‘98 am crescut cu poveștile vremurilor respective de când mă știu. Am crescut cu sentimentul sărăciei, dar atunci toată lumea avea mai puțin, iar o pungă de pernuțe viva era un deliciu rar. Am crescut cu aceeași pereche de căști cu fir pe care o mișcam dintr-o parte in alta in încercarea de a le face sa funcționeze. Traiul la țară il am in sange. Munca am cunoscut-o de mica. Am trait pe vremea cand parintii nu-și spuneau copiilor “te iubesc” dar o arătau zilnic prin purtarea de grija. Doamne cate amintiri mi-a răsculat cartea asta. Inclusiv sentimentul de nedreptate crunta pe care cu totii l-am intalnit la un moment dat în viata si neputința de a schimba ceva. Inclusiv in sistemul de maternitate atat de aspru si neglijent cu femeia in durerile nasterii. Inclusiv in izolarea dar si limpezirea mintii pe care o aduce boala. Strădania omului obisnuit de a-si gasi un loc in viața. Imi amintesc cat de mult ma străduiam sa învăț la scoala pe cont propriu doar ca sa rămân tot sub medie. Sau doar ca cineva sa primească subiectele rezolvate dinainte doar pentru ca făceau meditații cu profesorii.

Bănuiesc ca este o carte atat de apreciată pentru ca fiecare dintre noi ne regăsim la un moment dat in vreuna din amintirile celor trei prietene pe de-o parte. Iar pe de alta parte pentru ca tânjim dupa prietenia pe care au avut-o personajele principale. Este încărcata cu o emoție nostalgică puternică dar si cu multa vindecare, prietenie, apropiere, răscumpărare.

Dansează cand iti vine sa plangi, eu una stiu ca am dansat in salonul nostru de spital

Mi-a plăcut foarte mult. As reciti-o oricând 😭🥹
Profile Image for Esty.
207 reviews1 follower
September 27, 2026
"Dansează când îți vine să plângi" este una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit anul acesta. Nu-mi vine să cred cât de mult mi-a amintit de "Povești cu femei măritate", o altă carte pe care pur și simplu am iubit-o mai mult decât m-aș fi gândit vreodată.

Să fiu parte din povestea lui Ralu, a Ileanei și a Simonei a fost o adevărată călătorie. A fost fascinant să văd modul în care au crescut, în care s-au dezvoltat și în care prietenia lor le-a ținut întotdeauna pe linia de plutire, le-a salvat, de fiecare dată, într-un fel sau altul. Și, în același timp, mi s-a rupt sufletul de fiecare dată când am asistat la câte o tragedie, la câte un eveniment al vieții care nu putea fi evitat, dar care a lăsat în urmă răni și cicatrici.

Este o carte care m-a purtat prin toate emoțiile, prin toate trăirile. Am plâns și eu alături de personaje, am râs alături de ele, m-am bucurat și am simțit că fac parte din povestea lor.

Din nou, am avut șansa să asist la o scenă a Revoluției văzută prin perspectiva cuiva care a fost acolo și nu poate decât să-mi stârnească din nou dorința ca, dacă m-aș putea întoarce vreodată în timp, să aleg să mă întorc și să fiu pe străzile Revoluției. În Timișoara, la București, nici nu mai are importanță. Aș vrea să văd odată poporul român, oameni de același sânge cu mine, luptând pentru un scop comun, având același țel și obținând ceea ce-și doresc. Să simt euforia libertății, să simt disperarea și exaltarea în fața necunoscutului, speranța că lucrurile se vor schimba în bine.

A fost minunat să privesc călătoria unor femei în alte vremuri decât cele în care m-am născut eu, să învăț de la ele cât de mult pot, să mă bucur de reușitele și succesele lor și, totodată, să le văd trecând prin încercările vieții, prin toate lucrurile care le-au crescut ca oameni și le-au ajutat să devină femeile care au ajuns să fie.

Profile Image for Marilena Iovu.
244 reviews38 followers
September 10, 2026
Am citit toate romanele Cameliei Cavadia, iar „Dansează când îți vine să plângi” mi s-a părut cel mai amplu și, poate, cel mai realist dintre ele.
Prin destinele a trei prietene, autoarea traversează aproape o jumătate de secol de istorie: comunismul, Revoluția, mineriadele, anii de tranziție și pandemia. Ca om care a trăit o bună parte din această perioadă, am recunoscut multe dintre detaliile epocii: primul loc de muncă, atmosfera din fabrici, abuzurile unor șefi, consulturile medicale lipsite de empatie, schimbările sociale și compromisurile pe care oamenii le făceau pentru a merge mai departe. Dincolo de marile evenimente istorice, tocmai aceste scene din viața de zi cu zi dau autenticitate romanului.
În centrul poveștii rămâne însă prietenia. Cele trei femei își sunt alături de-a lungul unei vieți întregi, iar solidaritatea dintre ele este contraponderea tuturor încercărilor prin care trec.
Mi-au rămas în minte, mai ales, paginile dedicate iubirii. Autoarea surprinde foarte bine acea stare în care îndrăgostirea îți suspendă judecata și te face să nu mai vezi limpede. „Nu deținem niciodată dragostea, ea ne deține pe noi”, scrie autoarea, iar câteva capitole mai târziu urmărește cu multă finețe drumul de la fascinație la deziluzie. Sunt, cred, unele dintre cele mai puternice pagini ale romanului.
Mi-a plăcut și bogăția referințelor culturale – de la Micul Prinț și Faust până la Virginia Woolf și Prokofiev –, integrate firesc în poveste și în viața personajelor.
Am fost la lansarea acestei cărți și am cumpărat atunci un exemplar și pentru o bună prietenă. La puțin timp după aceea, ea și-a pierdut mama. M-am gândit adesea că titlul romanului a căpătat pentru ea un sens cu totul aparte.
Un roman profund melancolic despre prietenie, iubire, pierdere și puterea de a merge mai departe, chiar și atunci când viața pare să nu-ți lase prea multe momente de răgaz.

„-Cred că iubirea e un dar pe care, de multe ori nu-l cerem, dar îl primim. Și când îl primim, habar n-avem ce să facem cu el. Ne copleșește. E ca o lumină care te încălzește și te pârjolește în același timp.”
„Am fi vrut pentru ea un drum drept, pe care să meargă calm, cu înțelegere și ascultare. Dar dragostea ei nici nu voia să audă de drumuri pavate. Visa la scurtături direct prin inimă, la zbucium picurat direct în suflet. Dar nu așa e dragostea? Vine vreodată fără să trântească ușile, se mulțumește vreodată până nu produce furtună?
Oh, dragostea e cea mai mare actriță Și nu o satisface orice rol. Vrea rolul vieții, în care să-și poată etala toate talentele deodată. Îi place scena, îi place rolul principal și n-are liniște până nu dă replici înflăcărate. Spectacolul e viața ei, noi suntem doar spectatorii fascinați, complet neputincioși în fața ei. Când urcă pe scenă, dragostea dă tot, dar și cere tot. Iar pentru lumina aia orbitoare și starea de plutire ești gata să dai, la rândul tău, orice: liniște, somn, certitudini, chiar și pe tine.”
Profile Image for Carmen Mihalachi.
53 reviews
October 14, 2026
O bijuterie de carte despre prietenie, identitate și despre valurile vieților care se întâlnesc într-un punct comun, în cel al iubirii și al prieteniei.

M-a cucerit lirismul scriiturii, cuvinte care
curg cu armonie, fără să se simtă nimic forțat. Relația dintre Simona, Raluca și Ileana este redată cu o naturalețe sfâșietoare, arată cum prietenia devine adăpostul suprem atunci când lumea interioară se dărâmă, o prietenie reală, neidealizată.
Profile Image for Andreea Stoica.
75 reviews1 follower
August 28, 2026
Din păcate cartea nu m-a impresionat atât cât mi-aș fi dorit.
Nu am reușit să mă apropii foarte mult de personaje, iar unele dintre alegerile lor m-au întristat. Poate tocmai pentru că, pe alocuri, mi-a fost greu să le înțeleg.
Melancolia care învăluie povestea nu este chiar pe stilul meu.
În schimb, mi-a plăcut mult prietenia dintre cele trei și, mai ales, loialitatea pe care și-o poartă una alteia. Mi s-a părut unul dintre cele mai frumoase și mai autentice lucruri din carte.
Finalul mi s-a părut puțin forțat și nu a reușit să schimbe impresia generală pe care mi-a lăsat-o lectura.
Profile Image for Elza Ilina.
9 reviews10 followers
September 26, 2026
Cartea aceasta va viețui în mine mult timp. Un album foto și atât de multă iubire cuprinsă între filele vieții. 3 femei, 3 vieți și un cuvânt ce le definește= PRIETENIE.
M-am regăsit în fiecare din ele, însă cel mai mult în Simona.
"Când crezi că le-ai pierdut pe toate, prietenia îți poate aduce totul înapoi."
"Orice viață poate părea mai fericită sau mai grea decât alta. Până la urmă, nu ceea ce trăim ne definește, ci modul în care privim și alegem să dam sens experiențelor noastre."
Profile Image for Andra.
3 reviews
August 27, 2026
Mi-a placut tema, insa m-a prins mai tare prima parte, din perioada comunismului, restul a parut asa, prea lungit. Ce nu mi-a placut pe alocuri a fost dialogul. Nenatural. Pasaje potrivite pentru narator, cu multe metafore, facute sa fie spuse de personaje, cand de fapt nimeni nu vorbeste asa in viata reala.
Displaying 1 - 30 of 57 reviews