What do you think?
Rate this book
Efectul calmantelor
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
March 21, 2023
Poetul bun de la debut se cunoaște!
Și când debutul este de 5 stele....
Între noi fie vorba, eu am citit și celelalte cărți scrise de Dan Ciupureanu și pot spune că în acest volum de debut avem germenii celorlalte cărți, atât ca temă, aceea a nebuniei patologice, cât și ca estetică, aceea a halucinației, a onirismului de tip psiho-visceral.
Și când debutul este de 5 stele....
Între noi fie vorba, eu am citit și celelalte cărți scrise de Dan Ciupureanu și pot spune că în acest volum de debut avem germenii celorlalte cărți, atât ca temă, aceea a nebuniei patologice, cât și ca estetică, aceea a halucinației, a onirismului de tip psiho-visceral.
March 21, 2023
Ne calmăm cu poezie.
"În drum spre serviciu trenul e aglomerat
închid ochii nu ar trebui să fie nimeni dacă îi deschid
dar se înmulțesc și încep să împingă
de ceva timp mi s-a terminat magia
îmi uneam puterile cu fratele meu
desenele animate nu se mai terminau cu orele
câinii mă știau din auzite nu mă lătrau
de când mi s-a terminat toate-mi merg alandala
o femeie se împinge în mine dacă aveam magia
m-aș fi concentrat și i s-ar fi făcut rău
i-ar fi venit dor de cineva ar fi început să plângă
și nu m-ar mai fi înghiontit."
"În drum spre serviciu trenul e aglomerat
închid ochii nu ar trebui să fie nimeni dacă îi deschid
dar se înmulțesc și încep să împingă
de ceva timp mi s-a terminat magia
îmi uneam puterile cu fratele meu
desenele animate nu se mai terminau cu orele
câinii mă știau din auzite nu mă lătrau
de când mi s-a terminat toate-mi merg alandala
o femeie se împinge în mine dacă aveam magia
m-aș fi concentrat și i s-ar fi făcut rău
i-ar fi venit dor de cineva ar fi început să plângă
și nu m-ar mai fi înghiontit."
October 22, 2025
Parcă dormeai
Nu mai trecusem demult pe la mormântul tău
am încercat să-mi refac viața așa cum ți-am promis
te-am căutat să mă detașez de amintirea ta
mai știi când ți-am spart geamul și televizorul
la care se uita tatăl tău tolănit pe fotoliu
în altă seară am trecut pe-acolo
uitasem apartamentul la care stăteai am spart toate geamurile
am alergat până n-am mai putut
am văzut oameni care vorbeau singuri pe stradă
nici ei nu-și refăcuseră viața nu știu dacă promiseseră
am obosit și nu mai știu cum să încep
am visat că te țineam pe umeri și mergeam pe-un câmp
mâinile-ți cădeau pe lângă mine parcă dormeai
m-am aplecat și ți-am cules o floare
îmi plăcea rochia roșie cu care-mi apăreai în vise
ai tăi nici nu m-au mai chemat pe la pomeni
de când m-am îmbătat și l-am bătut pe fratele tău
punea Iglesias și i-am zis că nu-ți place
sunt obosit mă întind lângă tine.
(p. 10)
O stație în plus
De câteva zile mi-am luat vacanță
credeam că am să scriu mai mult
în fiecare dimineață scriam în tren
pe drum spre serviciu
eram singur printre oameni
câteodată mergeam o stație în plus
nici nu îmi dădeam seama
singurătatea o găsesc
în repulsia față de aglomerație
mă simt ca pe un nor
are în fața mea mai multe sertare
de unde-mi pot alege o stare de spirit
sau un miros
unde-mi imaginez câteva vorbe
mă gândeam să plec cu trenul în fiecare zi
fără să știu unde.
(p. 31)
Mă trezisem
O fată pe care n-o mai văzusem niciodată intrase sub masă
îmi făcuse acolo o cafea mă săruta
mă uitam la ea nedumerit nu o mai văzusem niciodată
mă întreba dacă mă simt bine
nu știam ce se întâmplă în realitate nevastă-mea era blondă
și trebuia să luăm copiii de la grădiniță
necunoscuta era atentă cu mine îmi făcea masaj
mă întreba ce mai scrisesem
adormisem îmbrățișați a doua zi m-am trezit singur
casa era goală mi-am sunat nevasta numărul pe care sunasem nu exista
mi-am sunat părinții tata mi-a zis că nu aveam nici prietenă măcar
am reușit să aud când îi șoptea maică-mii
iar nu se simte bine trebuie să-l internăm.
(p. 34)
Același soare
Soarele prăjea geamul clasei
îți scriam fițuici agramat
îți atingeam cu pixul puful de-a lungul mâinii
pariam cu tine că se va ridica
îți plăcea să pierzi
să fii obligată să mă săruți în pauză
te prefăceai că nu-ți place scuipai în chiuvetă
același soare te mângâia pe ceafă
stăteam cu capul pe birou
scrisesem o poezie cu trenuri
am luat pixul și m-am atins cu el de-a lungul mâinii
părul nu s-a ridicat și-am scuipat în chiuvetă.
(p. 46)
Nu mai trecusem demult pe la mormântul tău
am încercat să-mi refac viața așa cum ți-am promis
te-am căutat să mă detașez de amintirea ta
mai știi când ți-am spart geamul și televizorul
la care se uita tatăl tău tolănit pe fotoliu
în altă seară am trecut pe-acolo
uitasem apartamentul la care stăteai am spart toate geamurile
am alergat până n-am mai putut
am văzut oameni care vorbeau singuri pe stradă
nici ei nu-și refăcuseră viața nu știu dacă promiseseră
am obosit și nu mai știu cum să încep
am visat că te țineam pe umeri și mergeam pe-un câmp
mâinile-ți cădeau pe lângă mine parcă dormeai
m-am aplecat și ți-am cules o floare
îmi plăcea rochia roșie cu care-mi apăreai în vise
ai tăi nici nu m-au mai chemat pe la pomeni
de când m-am îmbătat și l-am bătut pe fratele tău
punea Iglesias și i-am zis că nu-ți place
sunt obosit mă întind lângă tine.
(p. 10)
O stație în plus
De câteva zile mi-am luat vacanță
credeam că am să scriu mai mult
în fiecare dimineață scriam în tren
pe drum spre serviciu
eram singur printre oameni
câteodată mergeam o stație în plus
nici nu îmi dădeam seama
singurătatea o găsesc
în repulsia față de aglomerație
mă simt ca pe un nor
are în fața mea mai multe sertare
de unde-mi pot alege o stare de spirit
sau un miros
unde-mi imaginez câteva vorbe
mă gândeam să plec cu trenul în fiecare zi
fără să știu unde.
(p. 31)
Mă trezisem
O fată pe care n-o mai văzusem niciodată intrase sub masă
îmi făcuse acolo o cafea mă săruta
mă uitam la ea nedumerit nu o mai văzusem niciodată
mă întreba dacă mă simt bine
nu știam ce se întâmplă în realitate nevastă-mea era blondă
și trebuia să luăm copiii de la grădiniță
necunoscuta era atentă cu mine îmi făcea masaj
mă întreba ce mai scrisesem
adormisem îmbrățișați a doua zi m-am trezit singur
casa era goală mi-am sunat nevasta numărul pe care sunasem nu exista
mi-am sunat părinții tata mi-a zis că nu aveam nici prietenă măcar
am reușit să aud când îi șoptea maică-mii
iar nu se simte bine trebuie să-l internăm.
(p. 34)
Același soare
Soarele prăjea geamul clasei
îți scriam fițuici agramat
îți atingeam cu pixul puful de-a lungul mâinii
pariam cu tine că se va ridica
îți plăcea să pierzi
să fii obligată să mă săruți în pauză
te prefăceai că nu-ți place scuipai în chiuvetă
același soare te mângâia pe ceafă
stăteam cu capul pe birou
scrisesem o poezie cu trenuri
am luat pixul și m-am atins cu el de-a lungul mâinii
părul nu s-a ridicat și-am scuipat în chiuvetă.
(p. 46)
September 9, 2025
Îmi cădea capul
Cei care m-au găsit atârnând de grindă
au întins o masă sub mine și-au început să mănânce din mine
m-au dat jos și m-au pus pe-un scaun
au făcut o poză de grup cu mine
erau dezamăgiți că îmi cădea capul
au zis că vor reveni în câteva zile când mă voi întări
m-au agățat la loc și-au plecat.
Printre balustrade
- Tatălui meu
Ura făcuse o condensă prin mine
un monstru o sorbea din aer
spălam vasele să mă fac auzit
închid ochii că mă fac una cu aroma cafelei
ies pe sub ușă și trec printre balustrade
întru satisfacerea poftelor
care se plimbă prin mine.
Sub coaste
Mă țin de scaun accelerez
orizontul se subțiază luminile devin dungi
sufletul îmi iese din corp
îi simt ghearele înfipte sub coaste
ridic capul de pe masă se aude un ticăit.
Cei care m-au găsit atârnând de grindă
au întins o masă sub mine și-au început să mănânce din mine
m-au dat jos și m-au pus pe-un scaun
au făcut o poză de grup cu mine
erau dezamăgiți că îmi cădea capul
au zis că vor reveni în câteva zile când mă voi întări
m-au agățat la loc și-au plecat.
Printre balustrade
- Tatălui meu
Ura făcuse o condensă prin mine
un monstru o sorbea din aer
spălam vasele să mă fac auzit
închid ochii că mă fac una cu aroma cafelei
ies pe sub ușă și trec printre balustrade
întru satisfacerea poftelor
care se plimbă prin mine.
Sub coaste
Mă țin de scaun accelerez
orizontul se subțiază luminile devin dungi
sufletul îmi iese din corp
îi simt ghearele înfipte sub coaste
ridic capul de pe masă se aude un ticăit.
Displaying 1 - 4 of 4 reviews