"La mia vita sessuale è iniziata presto, più o meno a cinque anni, all'asilo delle suore Orsoline a Santiago del Cile." Così inizia l'introduzione di Isabel Allende, scanzonata e nel tono lieve de "La somma dei giorni", a questa raccolta delle sue più belle pagine dedicate all'amore. Dal risveglio alla maturità, passando per il primo amore, la passione, la gelosia, gli amori contrastati, eros e umorismo, la magia dell'amore e l'amore duraturo, Isabel Allende introduce e sintetizza la visione di quel particolare aspetto della relazione, contestualizza i brani prescelti e ne approfitta per ripercorrere la sua autobiografia in materia amorosa, aggiungendo nuovi aneddoti all'affresco della sua vita intima.
Isabel Allende Llona is a Chilean-American novelist. Allende, who writes in the "magic realism" tradition, is considered one of the first successful women novelists in Latin America. She has written novels based in part on her own experiences, often focusing on the experiences of women, weaving myth and realism together. She has lectured and done extensive book tours and has taught literature at several US colleges. She currently resides in California with her husband. Allende adopted U.S. citizenship in 2003.
John Grisham was right: when we speak about sex and love (sometimes, but not always, those two are quite on the same page...) women are more gifted than men. At least by a mile.
Isabel Allende is always very dear to me. I feel like she's one of those people with whom you can have endless cups of coffee over a great view and never run out of topics to discuss, questions to ask, things to say. She says that actually she makes up all her stories and the love scenes are not based on her life; when they are autobiographic, she says so. STill, if you read all her books, and I think I have read almost all of them, as time goes by her voice starts to sound familiar and it is difficult to think she is not just telling her own story through all those voices. Amor is actually a selection of love excerpts from her books, based on jealousy, mature love, first love and so on. You revisit some of the characters and want to reread everything. Life is too short for all the books I want to read plus the ones I would love to reread, that is all I want to say...
هو كتاب يجمع مشاهد الحب التي كتبتها إيزابيل في نتاجها الأدبي، حيث أنها كتبته بعد أن اقترح ذلك عليها أحد ناشريها، فقامت بعمل الكتاب وتقسيمه إلى عدة فصول تحمل عناوين تشير بطريقة ما إلى الحب أو مراحله أو عمقه، ويمثل الكتاب أيضًا خلاصة إيزابيل الإيروتيكية الروائية -حتى وقت صدوره-
مشكلتي مع هذا الكتاب والتي بت ألحظها كثيرًا في الفترة الأخيرة هو تصنيف الكتاب على أنه رواية وهو لا يمت لها بصلة وأيضًا رغم أن الفصول تتكون من قصص لشخصيات مقتبسة عن روايات ألليندي إلا أنه لا يمكن تصنيفه على أنها مجموعة قصصية وذلك لأنها مقتبسة ولكن يبقى الكتاب أقرب إلى الشكل القصصي.
أخيرًا والأهم عزائي الدائم يكمن في إيزابيل، فهي بارعة في وصف الحب ومشاهد وجذوة الحب وتتفنن في صنع المشهد الإيروتيكي دون قيد يذكر وبتحرر من كل ما قد يثنيها عن فعل ذلك، فالكتابة بالنسبة لها أغلى ما تملك ولا تتوانى في التعبير عن هذا.
ليست رواية كما كُتب على الغلاف كنوع من الخداع التسويقي المعتاد من بعض دور النشر.!
الكتاب عبارة عن تجميع للمقاطع التي تضمنت حالات حب في روايات الكاتبة، قامت بتضمنيها في فصول معنونة حسب محتواها والتعليق عليها ببضع كلمات. لم أكمله، ولا أدري ما العبرة من حشد مشاهد مقتصة من عدة مصادر وقراءتها بشكل منفصل عن سياقها.
" - Άλλο ένα βιβλίο με αυτοβιογραφικά στοιχεία από την Isabel Αllende. -Κι άλλο; Μα την ξέρουμε πιο καλά κι απ' την κολλητή μας πια! -Και όμως..."
Μέχρι πρότινος πίστευα πως η χιλιανή συγγραφέας έγραφε για δυνατές γυναίκες, δυνατούς έρωτες και δυνατές ιστορίες, όσο όμως εξαντλώ το σύνολο του έργου της τόσο περισσότερο πείθομαι πως το αγαπημένο της θέμα είναι ο εαυτός της (ίσως γιατί περικλείει όλα τα παραπάνω).
Σ' αυτό το ανθολόγιο, λοιπόν, θα συναντήσουμε ένα αυτοβιογραφικό πρόλογο για κάθε κεφάλαιο καθώς κι ένα ποτ πουρί από διάφορα βιβλία της κι έχουν να κάνουν με το ερωτικό ξύπνημα, το πάθος, τη ζήλεια, το χιούμορ, τις απαγορευμένες σχέσεις, τον ερωτισμό σε προχωρημένη ηλικία, κ.α. Δεν είναι κάτι που δεν έχουμε ξαναδιαβάσει (στην κυριολεξία) και γι' αυτό θεωρώ το όλο εγχείρημα αποτυχημένο· για κάποιον που δε γνωρίζει το έργο της θα πρότεινα κατευθείαν δυο, τρία βιβλία της για να μπει στο νόημα, ένας όμως πιστός αναγνώστης θα αισθανθεί τουλάχιστον προδομένος που του σερβίρουν ξαναζεσταμένο φαγητό και τον χρεώνουν γι' αυτό (εγώ το δανείστηκα απ' τη δημοτική βιβλιοθήκη, οπότε δεν κλαίω τα λεφτά μου). Για να είμαι ειλικρινής, το διάβασα για την ερωτική σκηνή από το αγαπημένο μου Του έρωτα και της σκιάς, την πιο αισθησιακή, τρυφερή και συγκινητική συνεύρεση που έχω συναντήσει ποτέ στη λογοτεχνία. Μάλλον δεν είμαι κι ο μόνος, γιατί κι ο δεύτερος σύζυγος της Allende, ο Willie Gordon ζήτησε να τη συναντήσει μόλις διάβασε το ίδιο βιβλίο (υποψιάζομαι, δε, ότι το συγκεκριμένο απόσπασμα έπαιξε το ρόλο του).
4* για το περιεχόμενο και 1* για την εκδοτική απόπειρα που δε θεωρώ καθόλου έντιμη. Το λες κι αρπαχτή.
Nunca había leído a Isabel Allende, pero siempre la odié sin motivo. Este libro es un poco para acercarte a sus relatos, es muy latinoaméricana; es solo sexo y amor, pero su pluma es buena ... son pequeños relatos de sus libros, no sé, me hizo pasar un buen rato.
Si eres lector habitual de la obra de Isabel Allende este libro no tiene ningún sentido para ti, déjalo pasar. Se trata de una recopilación de fragmentos de sus novelas, centrados en los diferentes aspectos del amor y aderezados, muy brevemente, por algunos comentarios de la propia autora. Estos son tan escasos y tan poco interesantes (la gente famosa tiende a pensar que cualquier pequeño aspecto de su vida es de interés vital para el resto de la humanidad) que no merece la pena abrir estas páginas. El resto son trozos que ya conocerás y que seguramente recordarás y sino, tanto pequeño párrafo fuera de contexto tampoco supone una obra literaria atractiva. No se trata en resumen más que de un intento por sacar un dinerillo extra mientras la autora publicaba su siguiente novela, decepcionante.
لا شك بأنه قد حدث خطأ ما ، لحظة طباعة هذا الكتاب بوصفه " رواية " .. ان هذا العمل ليس سوى تجميع لمشاهد الحُبّ من روايات الكاتبة التشيلية الأشهر إيزابيل الليندي .. لقد بدت فكرة هذا العمل مرعبة و جريئة بالنسبة لها في أول الأمر ، و لكن الكاتبة استغلت هذه الفكرة في طرح وجهة نظرها ، و سرد جزء من سيرتها و تجربتها الخاصة .. فيما يتعلق بالحب و الزواج ...
Fiind nearticulat, “Dragoste” sună incitant, fără a fi exhaustiv, iar din acest motiv, nici nu este roman. Dacă s-ar fi numit “Dragostea”, ai fi putut spune, condescendent: „Ei, o altă poveste. De dragoste, evident!!!.”, și poate ai fi trecut mai departe. Dar “Dragoste”, de Isabel Allende, este o suită de tablouri într-o expoziție, iar tu te oprești să le vezi pe toate. Pânza pe care pictează Allende este propria biografie. Crescută într-o mănăstire de ursuline din Santiago de Chile și fascinată de păcatele capitale, îl citește pe Marchizul de Sade la nouă ani, grație unui unchi fachir, mare iubitor de cărți. Adolescența și-o petrece în Liban, unde descoperă senzualitatea celor “O mie și una de nopți”, dar și a “Amantului doamnei Chatterley”, alături de beția rock`n-roll-ului. Se întoarce în Chile odată cu valul eliberării sexuale a anilor șaizeci și a curentului hippy, scrie reportaje care scandalizează societatea „catolică, conservatoare și ipocrită”, se căsătorește, devine mamă a trei copii, divorțează, se recăsătorește. În tot acest timp, explorează, în toate cărțile pe care le scrie, dragostea, într-un mod progresiv, de la deșteptarea erotismului, prima iubire, pasiune, gelozie, iubiri neîmplinite, magia iubirii, umor și eros, dragostea nesfârșită, la dragostea matură. Poveștile lui Allende se succed amețitor, lipindu-se una de cealaltă, fără nicio demarcație vizibilă. La fel, personajele își schimbă numele, chipul și vârsta, fără ca acest colaj subtil executat editorial să te lipsească pe tine, cititorul, de plăcerea de a ajunge la capătul firului narativ. Îți dai seama, de la început, că nu identitățile sunt importante, ci tipul de energie care le animă. Spionată de Elena, (din „Fata perversă”, Povestirile Evei Luna), ”mama ei devenise o ființă rotundă, trandafirie, tânguitoare, opulentă, unduindu-se ca o anemonă de mare, toată numai tentacule și ventuze, toată numai gură, mâini, picioare și orificii;se rostogolea neîncetat, lipită de trupul voluminos al lui Bernal.” Oamenii cad în dragoste ca într-un abis fără fund, atunci când erotismul se deșteaptă în ei. Gregory, din Planul infinit, descoperă și el acest lucru nou:„disperat i-a smuls hainele, s-a repezit ca un animal în călduri, au ajuns pe jos,[…]a pătruns-o ca un descreierat și s-a prăbușit imediat cu un strigăt, golindu-se cu clăbuci, de parcă i-ar fi plesnit o arteră în măruntaie.” Nu toate întâlnirile sunt carnale. Uneori, prima dragoste ia forma unei comete care îți luminează cerul. Din fărâme de gesturi și imagini, un îndrăgostit poate crea „un roman fluviu.[…]nu faptele contează, ci emoțiile”. Alteori, este nevoie de incantații pentru a proteja dragostea, această nouă formă de energie creată: „Apără-mi-l, Erzuli, loa a apelor celor mai adânci…Ajută-ne, loa a viselor și speranțelor…Nu ne invidia, căci fericirea asta e fragilă precum o aripă de muscă. El va pleca. Iar dacă nu va pleca, va muri, tu știi asta, dar nu mi-l lua încă, lasă-mă să-i mângâi spinarea slabă de băiat înainte să devină cea a unui bărbat”( Insula de sub mare). Nivelul următor este cel al pasiunii. Ce o face să se aprindă?„Propria fantezie, presupun. Și ce o stinge? Rutina, dacă o neglijezi, și sărăcia.”, spune Allende, în Viață și spirit. Pedro și Inés reușesc să ajungă la o legătură completă, a trupului și a sufletului, după ani de zile când destinele lor se căutaseră în cerc. „ne topeam împreună, rămâneam înlănțuiți, epuizați, scăldați în aceeași sudoare, vorbind în aceleași șoapte. Apoi dorința renăștea și mai puternică între cearșafurile umezite, miros de bărbat (fier, vin, cal), miros de femeie (bucătărie, fum, mare), mirosul amândurora, unic și de neuitat, boare de pădure, densă, fierbinte. Am învățat să ajungem la cer și să gemem împreună, loviți de același fior care ne lăsa în pragul morții și ne făcea să ne cufundăm înapoi în letargie. Ne trezeam după un timp, gata s-o luăm de la-nceput.”(din Inés a sufletului meu). Pentru că este (mai bine) (r)acordată emoțional, femeia are de cele mai multe ori inițiativa, preia conducerea și întreține focul din vatra cuplului. Inocentele verișoare îl seduc pe Rolf Carlé și îl țin captiv într-un triunghi amoros, bătrâna ghicitoare Olga îl scapă pe Gregory de îndoielile cu privire la propria virilitate, iar Rosette îi explică lui Maurice ce învățase din lecțiile de seducție ale lui madame Violette: ce ușor sunt de manipulat bărbații care sunt altfel construiți, având ”totul afară”. Poate din acest motiv, energia lor sexuală-și mai ales gelozia lor- ține de putere, autoritate și onoare. ”Burka nu s-a inventat ca să le apere pe femei de poftele bărbaților, ci pentru a-i proteja pe ei de seducția feminină, spune scriitoarea în preambulul din Gelozia. Uneori, dragostea este mai puternică decât viața. Walimai, vânătorul din Povestirile Evei Luna, aparținând unei lumi arhetipale ale cărei reguli vrea să le păstreze neștirbite, luat prizonier și pus să muncească pe o plantație de cauciuc, întâlnește o fată din tribul Ila, ținută și ea captivă în tabără. ”Stătea goală pe-o rogojină, cu glezna prinsă într-un lanț bătut în pământ; părea fără suflare […]și era năclăită de bărbații ce trecuseră pe acolo.” Pentru că fetele din tribul Ila sunt delicate și râvnite de bărbații din lumea lui, pentru că Ila este chiar tribul mamei sale, pentru că, atingând-o, își dă seama că sufletul ei abia îi mai răspunde, Walimai o omoară, conștient fiind că încalcă prima lege a Copiilor Lunii, cea de a nu face rău copiilor și femeilor. O face pentru a-i elibera sufletul, pe care îl duce în străfundurile pădurii, unde să nu mai poată fi găsit niciodată. Lumea lui Walimai are reguli stricte, iar el știe cât trebuie să postească și să mănânce așa încât celălalt suflet pe care îl poartă cu el să se desprindă ușor-ușor, fără durere. Cât timp încă mai sunt împreună, îi spune poveștile copilăriei lui și ascultă aventurile ei. Ca și când ar fi vie, lângă el, Walimai îi face foc noaptea, îi pune pene la urechi, o spală în râu, frecând-o cu flori și cenușă și se îndrăgostește de ea, „dar bărbatul nu este stăpânul vieții, nu și-o stăpânește nici măcar pe a lui”. El are o misiune eliberatoare de împlinit, pe care o duce la bun sfârșit, ceea ce face ca această aventură magică să fie una dintre cele mai frumoase povești de dragoste scrise vreodată. Dragostea este nesfârșită și infinită. Dacă ni se îngăduie răgaz să iubim, ajungem în punctul în care e nevoie de forță de caracter pentru a accepta ravagiile biologice pe care le suferă corpul uman. Dar, înainte ca acest lucru să se întâmple, “Dragostea” lui Isabel Allende ne atinge pe toți cu culorile ei vii, vibrante, aprinse, până într-acolo încât nu mai știm de care parte a convenției ne aflăm.
ISABEL ALLENDE Finalmente è arrivato anche per me il momento di conoscere Isabel Allende; pur avendo a casa quasi tutti i suoi romanzi non sono mai riuscita a leggerla, non capisco perché e me ne stupisco, se l’avessi fatto avrei scoperto una scrittrice a dir poco brava. Avrei scoperto una scrittrice che dipinge i suoi libri, credo infatti che abbia un modo di scrivere molto fotografico, scorrevole e ricco di particolari. Le scene raccontate sono talmente visive alla mente, da sembrare reali. I suoi racconti sono scritti con minuziosità e particolarità, le scene in cui lei descrive l’amore sono talmente vive che il lettore, almeno a parer mio, non ne può rimanere indifferente, vantandone così la sua bravura di scrittrice. Come dicevo ho scoperto Isabel grazie al suo ultimo libro AMORE. AMORE mi è stato regalato da mio marito e ho colto l’occasione per iniziare questa mia conoscenza con lei; direi che meglio di così non poteva iniziare. E’ un libro un po’ diverso dai soliti, in quanto non è una storia, ma è una raccolta delle sue migliori e più belle pagine dei suoi libri. Introdotta da delle sue riflessioni e commenti. Forse così è stato più facile, per me, apprezzarla e scoprire quanta bellezza ha la sua scrittura. Come dicevo è un libro diviso in sezioni, e ogni sezione ha un titolo, dove Isabel ha inserito le sue migliori storie, quindi troviamo racconti riguardanti la passione, il tradimento, la gelosia, la magia dell’amore, l’amore duraturo, il primo amore…ecc… E’ un bel pout-pourri di sentimenti sull’ amore, la passione, il desiderio. Nella parte riguardante i capitoli sulla PASSIONE, sono riuscita ad apprezzare la storia tratta da L’ISOLA SOTTO IL MARE, dove viene raccontata la vicenda di Violette e Relais. Violette, che di mestiere compiaceva gli uomini a tempo, incontra questo esperto militare,Relais, vengono colti dall’amore e dalla passione. Si amarono,follemente come non avevano conosciuto prima, come un’onda tremenda, pura energia. Ma nonostante la passione e l’amore Violette non accetta la proposta che pochi uomini bianchi erano disposti a darle…UN COGNOME… Anche nella sezione AMORE CONTRASTANTI, mi ha colpito particolarmente una frase scritta nella riflessione iniziale di ISABEL: “ LA PAURA E’ Più FORTE DEL DESIDERIO, DELL’AMORE, DELL’ODIO, DELLE COLPE, DELLA RABBIA, PIU’ FORTE DELLA LEALTA’”, MA COL PASSARE DEGLI ANNI E IN PARTICOLARE CON LA MORTE DI PAULA, MIA FIGLIA, HO IMPARATO CHE IL SENTIMENTO PIU’ POTENTE E’ L’AMORE”.
Ho trovato in ogni pagina un’atmosfera magica, il bisogno e la voglia di continuare a credere nell’amore. Nell’importanza dell’amore. Il rispetto per l’amore.
“ Non seppe che altro le disse, né quanto lei sussurrò in quel mormorio senza tregua, in quella sorgente di parole all’orecchio, in quel fiume di gemiti e di ansiti, di chi fa l’amore amando”. Personalmente lo definirei una mia piccola perla, perché mi ha fatto conoscere Isabel come scrittrice e perché è stata così brava a suscitarmi forti emozioni e riflessioni sulla cosa più bella al mondo L’AMORE. Nella parte AMORE E HUMOR, l’Allende afferma che l’umorismo è una garanzia contro il sentimentalismo. Isabel, sostiene infatti, che ridere sia il miglior AFRODISIACO. Inizia questa sezione affermando ciò: “ L’UNICO MODO PER FAR Sì CHE NOI DONNE ASCOLTIAMO E’ SUSSURRARCI QUALCOSA ALL’ORECCHIO. IL PUNTO G E’ NELL’UDITO, CHI LO CERCA PIU’ IN BASSO PERDE IL SUO TEMPO E ANCHE IL NOSTRO.” Come esempio, per far capire meglio questa affermazione , tratta dal libro AFRODITE, Isabel, usa una sua amica che scappò mollando tutto, figli, marito e nipoti, con un idraulico. Anni dopo si incontrarono e la sua amica le confessò che con il suo nuovo amore, l’idraulico, rideva e si divertiva… In quanto quest’uomo era anche un cabarettista, sapeva numerose barzellette e con lui era rinata.
E’ un libro che sicuramente lo consiglio, sia a chi vuole scoprire una nuova scrittrice, come nel mio caso, sia a chi la conosce già, ma vuole riassaporare la magia dei suoi romanzi. Non posso che concludere con un pensiero tratto dal libro LA SOMMA DEI GIORNI, credo che racchiuda tutto ciò che l’amore significa: CON IL NASO SUL COLLO RINGRAZIAI LA FORTUNA DI ESSERE INCAPPATA PER CASO NELL’AMORE CHE DOPO TANTI ANNI CONSERVA ANCORA INTATTO IL SUO SPLENDORE. ABBRACCIATI, LEGGERI NELL’ACQUA CALDA, BAGNATI DALLA LUCE AMBRATA DELLE CANDELE, SENTII CHE MI FONDEVO CON QUELL’UOMO CON CUI AVEVO CAMMINATO PER UN PERCORSO LUNGO E SCONNESSO, INCIAMPANDO, CADENDO, RIALZANDOCI, TRA LITIGI E RICONCILIAZIONI. LA SOMMA DEI GIORNI, DOLORI E GIOIE CONDIVISE, ERA GIA’ IL NOSTRO DESTINO. PS…perdonate gli errori
Una selección interesante de algunos de sus libros , la introducción me pareció muy entretenida, algunos comentarios que me resultaron muy divertidos fueron: " una vez por ahí leí que la diferencia entre el erotismo y pornografía es que en el primero se usa una pluma y en el segundo la gallina..."
" Entretanto del presidente Bill Clinton aprendimos que el sexo oral no es sexo si se practica en la Casa Blanca , y la iglesia católica nos convenció de que la pedofilia no es pecado si la practica un cura "
" con la sexualidad está sucediendo lo mismo que con la violencia : se exagera cada vez más para interesar a un público que ya esta saciado . No queda nada nuevo que ofrecer, pero siempre se pueden intensificar los efectos especiales"
Soy una lectora habitual de Isabel Allende, así que para mí esta lectura fue como un paseo entre las escenas de amor de algunos de sus libros. En este libro podemos encontrar ejemplos de distintas experiencias relacionadas con el Amor, cuenta con secciones de comentarios de experiencias personales de la autora; sin duda les recomiendo mucho leerlo, no sin antes sugerirles haber leído primero sus anteriores libros, por el hecho de que este libro “Amor” son recopilaciones de escenas de amor de sus obras...
Es una recolección de sus otros libros, de escenas que representan las diversas etapas del amor. Te abre la curiosidad a saber más de esos personajes que ves en páginas sueltas... Me gustó mucho, y siento que trasmite mucho.
Тази книга се оказа обаче десет малки влюбвания (колкото са главите) и една голяма любов. И защото любовта е многолика, непригодна за дефиниция и няма отличителни белези, то тук тя се явява в различи форми, но винаги вярна на себе си. “Любов” е едно пътешествие на тялото, на чувството и на ума. Любовта тук се случва понякога наивна, понякога дръзка, но винаги искрена. Противно на заглавието няма въздигане, няма я онази сладникава романтичност, която кара любовта да изглежда химерна: ”Какво възпламенява страстта? Самата фантазия, предполагам. Какво я гаси? Рутината, ако човек се занемари, и бедността” http://www.karmina.bg/%D0%B4%D0%B5%D1...
Extraordinar de greu m-am concentrat la această carte și foarte greu am reușit să o și termin. Speram să găsesc între paginile ei un eseu delicios privind iubirea din partea unei autoare care a scris foarte mult despre acest subiect. În schimb, am găsit o adunătură de texte din romanele autoarei, care, deși grupate în funcție de un anume capitol al dragostei pe care s-ar fi presupus că îl descriu, n-au fost decât niște scrieri care desprinse de contextul poveștii de proveniență, nu mi-au spus absolut nimic. Dezamăgire totală.
Me costó muchísimo terminar este libro, porque duro en conectar con el estilo de Allende y en este caso, al ser trozos de sus historias, no tenía oportunidad de engancharme.
no tengo mucho para decir más que la declaración o el intento que voy a permitirme hacer, de poder explicar lo que supone para mí leer un recorrido de historias de amor y erotismo de muchas de las obras de Isabel Allende. si digo la verdad, a mi me conquistó con La casa de los espíritus, antes de ese libro para mí solo era un nombre pendiente de leer, después de La casa de los espíritus, para mí fue una allegada. leer este librito fue una peripecia, en el viaje en el micro, en la biblioteca de la facultad, al lado de la ventana mientras tomo mate; me animé a leerlo sin carpa porque no tenía mucha más data de la que mi abuela me propició "es re lindo aunque a veces es demasiado erótico, pero me gustó mucho y es cortito, además tiene la letra grande!". me llevé un par de sorpresas kkkjj, muchas en realidad, tuve los cachetes colorados varias veces y el pensamiento de que ojalá nadie lea por sobre mi hombro las páginas que justo estaba leyendo aaaaa la lectura para mí estuvo llena de sonrisas, de ternura, también de anhelo y un poco de frustración, creo que siempre va a ser difícil para mí leer libros de amor mientras lidio con los pensamientos intrusivos de si alguna vez me pasará de poder encontrar algo así. qué agobiante es a veces ser una romántica empedernida en una realidad que parece demostrarte todos los días un poco más que a nadie le importa demasiado el amor. hay algo sumamente cercano e íntimo en este libro. hay muchas conversaciones con Isabel Allende que no solo me permitieron conocerla y encariñarme más con ella, sino también entender su cosmovisión de mundo y de vida, y que hermoso me parece. su delicadeza, y a la vez su pasión y soltura, a la hora de narrar la temática sexual, es algo que admiro y me hace reír en partes iguales. no es una risa de burla, para nada, es la misma risa que se me salía las primeras veces que empecé a curiosear sobre el mundo del sexo. creo que es muy difícil mezclar la realidad con la ficción y poder encontrar ese gris en el que no es decepcionante pero tampoco es ilusorio. me gustó mucho, algunos más que otros, otros no tanto, pero en líneas generales me llevo la sensación mucho más acentuada de esperanza que me caracteriza a la hora de pensar el amor. también me llevo las conversaciones entre letras que me vinculan no solo a ella, sino también a mi abuela Ana, que me prestó el libro sin dudarlo. siento que fue como tener una conversación entre mates y risas con ellas dos. mi abuela no sé por qué, estaba segura de que yo tenía que leerlo, no me dio demasiado espacio para negarme o preguntar el porqué, ni bien lo terminó me dijo "tomá, leelo entre horas y descansos del estudio", y yo lo agarré. me emociona mucho poder tener esta relación con mi abuela, me parece lindo, me parece muy tierno y no pude evitar sonreírme mientras leía este libro y pensaba "dios seguro que a la abuela muchas de estas cosas le parecieron un montón", también me acuerdo esa videollamada en la que le conté que lo había empezado y me dijo entre risas "podés creer que tu abuela te haya dado ese libro para leer???" si, claro que lo creo abu, y me enorgullece enormemente poder ser la depositaria de semejante confianza y abandono de pudor, no creo que sea poca cosa para una mujer de ochenta y tantos, criada en otra época tan lejana a la mia. te amo abu, tengo que dejarlo asentado en todos los lados que pueda hacerlo. la huella digital también te pertenece porque existís y porque quiero que sigas existiendo en todos los lugares que habito, transito y piso.
Imparerai allora che a volte la morte è più potente dell'amore.
Ho trovato davvero interessanti i suoi pensieri sull'amore ed il sesso, ma la maggior parte del libro sono solo piccoli estratti dei libri che ha scritto precedentemente. Questo libro è l'unico che ho letto dell'autrice quindi non mi cambia niente, ma se fossi una sua fan mi sembrerebbe uno spreco di soldi leggere un libro composto di altri suoi libri. Sicuramente in commercio ci sono libri migliori di questo riguardanti il pensiero sull'amore.
Las primeras páginas me emocionaron por que fue como mantener una tarde de chismecito con Allende , pero luego resulta que todo el libro son literalmente fragmentos de sus otros libros , y oh sorpresa , tal cual eso decía la sinopsis que sería pero yo la interpreté mal 🤡 entonces si , fue mi error Aunque aún así , la dinámica que manejó definitivamente no es mi estilo, lo sentí repetitivo y aburrido. Venía de agarrarle cariño a la casa de los espíritus y Amor no lo superó ni le llegó a la mitad Me gustaría más adelante darle oportunidad a sus otros escritos ,pero por ahora solo me quedo con la frase que más me gustó de aquí: El cariño ayuda a sanar 🩹
Also, that VERY last excerpt? The last 2 or 3 pages? Holy. Fucking. Shit. That one hit hard. In the most heartwarming, impossibly beautiful, perfect way.
Esta vez me siento defraudada. El libro, que es un análisis interior de la autora a la sexualidad, tenía toda la pinta de ser del estilo de "Afrodita" (de la misma autora) y si bien el comienzo es muy lúdico y se me hizo cortísimo, después viene una serie de fragmentos eróticos de sus libros y como ya me los he leído no representaron ninguna novedad.
Da la impresión que le falta trabajo al libro, como que escribió un poco y después decidió agregarle fragmentos porque no se le ocurrió nada más y tenía que rellenar.
Si bien me divertí con él, no fue para nada lo que esperaba.
Este libro es una compilación de muchos de los pasajes que hablan del Amor en sus diferentes formas vistos y escritos desde la pluma de Isabel Allende. Resulta que muchos de los pasajes que contiene éste libro no los recordaba, y es muy grato volver a leerlos y recordarlos. Muchos de los pasajes pertenecen a libros que aún no leo y que te invitan a querer leerlos pronto.
Este libro también es una muestra de lo bien que la puedes pasar leyendo a Isabel Allende. Es fácil y rápido de leer y también es una invitación a leer sus demás libros.
De haber sabido que el libro era una simple recopilación de todos sus libros, no hubiera gastado dinero comprando todos los anteriores y sólo leo este a manera de resumen. Además, me pareció un gasto extra, pagar por un libro que ya había escrito en los diferentes capítulos de todos los libros anteriores.
A wonderfull compilation of fragments from many of the author's books,combined with confessions from Isabel Allende herself, put together in order to show us the many faces of love. The perfect book to read if you want start reading Isabel Allende. Now I want to read all of her books :)
Un libro muy evocador, me gustó mucho no esta entre los grandes libros de Isabel pero lo amé como todo lo de ella. Si eres un lector asiduo de Isabel es un libro para recordar, si no la conoces es el mejor para comenzar a leerla.