What do you think?
Rate this book
Fete bune. Fete cuminți
„Un volum despre feminitate, loialitate și libertate, totul narat cu o voce calmă, lucidă și șocant de vie. În spatele fiecărei povești pulsează presiunile subtil înrădăcinate ale unui sistem patriarhal, care modelează viețile fetelor și femeilor, apasă relațiile și încurcă firele dense ce le leagă în calitățile lor de surori, mame, fiice, prietene sau necunoscute care interacționează într-un mijloc de transport în comun. Prozele surprind interacțiuni tensionate, uneori la limită, și plonjează în sentimente familiare: rușine, teamă, neputință, dar și dorință, tandrețe, revoltă. Din irealul realității, fie ea excepțională sau de rutină, se decupează existențe în care maternitatea, sau chiar lipsa ei, devine o sursă de sens, de vină sau de libertate; prietenii care se contorsionează odată cu timpul; femei dominatoare, amenințătoare și femei domoale, aproape placide. În Fete bune. Fete cuminți prezențele se simt uneori ca niște absențe și invers, familiaritatea încălzește, dar poate și să îndepărteze; sexualitățile reprimate se împletesc cu cele asumate, își face loc și câte o faptă misterioasă, sentâmplă răzbunări și avem parte de legături fragile ce adaugă un strat de tensiune și mister presărate din loc în loc cu aparentă neglijență, deși un cititor atent va remarca plăcut surprins că autoarea știe foarte bine ce face cu proza și personajele ei. Totul observat și consemnat fără judecată, dar cu o profunzime jucăușă care amintește de Lisa Taddeo, Rachel Cusk, Lucia Berlin sau chiar Elena Ferrante.“ — ANCA ZAHARIA
184 pages, Paperback
Published December 1, 2025
25 people are currently reading
158 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 13 of 13 reviews
January 4, 2026
Cea mai buna carte de proza scurta pe care am citit-o vreodata si ma astept sa ramana asa o vreme.
Aveam asteptari mari pentru cartea asta pentru ca o admir pe Ramona din online si imi era cumva teama pentru ca stiu ca tind sa fiu mai stricta si sa pretind mai mult de la cei pe care-i admir. Pot spune impacata ca mi-au fost depasite si asteptarile astea mari pe care le aveam si am fost inspirata in multe privinte de personajele pe care le-am intalnit. Scriitura mi s-a parut impecabila, unele povesti m-au surprins intr-un mod foarte ingenios. Am adorat sa vad feminitatea abordata din atatea perspective si sa ma regasesc cu personaje cu care in viata reala probabil nu as simti ca am vreo legatura. Mi-a dat un sentiment grozav de apartenenta si solidaritate.
Ca sa nu mai zic ca m-a inspirat si sa scriu…dar asta pe alta data.
Aveam asteptari mari pentru cartea asta pentru ca o admir pe Ramona din online si imi era cumva teama pentru ca stiu ca tind sa fiu mai stricta si sa pretind mai mult de la cei pe care-i admir. Pot spune impacata ca mi-au fost depasite si asteptarile astea mari pe care le aveam si am fost inspirata in multe privinte de personajele pe care le-am intalnit. Scriitura mi s-a parut impecabila, unele povesti m-au surprins intr-un mod foarte ingenios. Am adorat sa vad feminitatea abordata din atatea perspective si sa ma regasesc cu personaje cu care in viata reala probabil nu as simti ca am vreo legatura. Mi-a dat un sentiment grozav de apartenenta si solidaritate.
Ca sa nu mai zic ca m-a inspirat si sa scriu…dar asta pe alta data.
January 2, 2026
Mi-au plăcut mult povestirile Ramonei. Furie, durere, neputință, aspirații, dezamăgiri. Un portret atât de fidel al feminității în care își fac loc toate lucrurile pe care le gândim și simțim și de care ne e rușine.
Preferatele mele au fost O fetiță bună și cuminte, Dramele interne ale unei creșteri insuficiente și Je suis tres desole.
„Nu mă simțisem prea bine toată ziua – nu mi-era rău, dar nu-mi găseam locul. Îmi venea să mă enervez din orice, dar nu mă enervam. Planam într-o stare de expectativă pe care am învățat să o recunosc timpuriu. Când nu știu ce să fac cu viața mea. Când mi se pare că nu am nici un rost. Nici un loc al meu. Când nimic, nici măcar cele mai bune lucruri din viața mea nu mă pot ajuta să revin pe linia de plutire. Unii îi zic angoasă. Plictis. Neajunsurile faptului de a fi o ființă rațională. O femeie isterică. Mă rog, ce știu eu, la zece ani pot să-mi imaginez că-mi flexam mâinile mici și grăsuțe în pumni și le eliberam, tăceam și încercam să găsesc un vinovat pentru tot ceea ce simțeam și nu știam că simt.”
„În întuneric, în mrejele iraționale, obișnuite ale nopții, nu pentru prima oară, nu pentru ultima oară îmi repet ceea ce știu deja de mult timp, că nu sunt deloc o fetiță bună și cuminte. Că nu a fost un accident. Că o să se mai întâmple. Că inima mea mică, sensibilă la orice căcat, e o bombă fără ceas. Nu ticăie. Nu amenință să explodeze. Nu știi când o să se întâmple. Da, presupun că asta e, dacă mă întrebi, asta e ce mă sperie cel mai tare, când explodează bomba asta. Altfel, da, ce pot să-ți zic, am un control absolut asupra emoțiilor mele.
Chestionarul mă întreabă cât de repede mă enervez, de la 1 la 5, unde 1 e cel mai puțin. Răspund 1.”
Preferatele mele au fost O fetiță bună și cuminte, Dramele interne ale unei creșteri insuficiente și Je suis tres desole.
„Nu mă simțisem prea bine toată ziua – nu mi-era rău, dar nu-mi găseam locul. Îmi venea să mă enervez din orice, dar nu mă enervam. Planam într-o stare de expectativă pe care am învățat să o recunosc timpuriu. Când nu știu ce să fac cu viața mea. Când mi se pare că nu am nici un rost. Nici un loc al meu. Când nimic, nici măcar cele mai bune lucruri din viața mea nu mă pot ajuta să revin pe linia de plutire. Unii îi zic angoasă. Plictis. Neajunsurile faptului de a fi o ființă rațională. O femeie isterică. Mă rog, ce știu eu, la zece ani pot să-mi imaginez că-mi flexam mâinile mici și grăsuțe în pumni și le eliberam, tăceam și încercam să găsesc un vinovat pentru tot ceea ce simțeam și nu știam că simt.”
„În întuneric, în mrejele iraționale, obișnuite ale nopții, nu pentru prima oară, nu pentru ultima oară îmi repet ceea ce știu deja de mult timp, că nu sunt deloc o fetiță bună și cuminte. Că nu a fost un accident. Că o să se mai întâmple. Că inima mea mică, sensibilă la orice căcat, e o bombă fără ceas. Nu ticăie. Nu amenință să explodeze. Nu știi când o să se întâmple. Da, presupun că asta e, dacă mă întrebi, asta e ce mă sperie cel mai tare, când explodează bomba asta. Altfel, da, ce pot să-ți zic, am un control absolut asupra emoțiilor mele.
Chestionarul mă întreabă cât de repede mă enervez, de la 1 la 5, unde 1 e cel mai puțin. Răspund 1.”
February 8, 2026
A trecut ceva vreme de când nu mi-a mai plăcut integral un volum de proză scurtă. Și mai e și debutul Ramonei în genul ăsta. Recunosc că e o surpriză mare și foarte plăcută.
January 16, 2026
Ce mult mi-a plăcut să o descopăr pe Ramona și prin proză scurtă... O colecție frumoasă de texte aparent inofensive, dar pline de substrat. O lectură chiar bună!🩵
December 18, 2025
Tare mult mi-a plăcut volumul de proză scurtă scris de Ramona Boldizsar - "Fete bune. Fete cuminți" - despre care am scris mai multe într-un articol publicat pe blog ✍️
https://ciobanuldeazi.home.blog/2025/...
https://ciobanuldeazi.home.blog/2025/...
May 5, 2026
Am descoperit-o pe Ramona Boldizsar prin volumul „Fete bune. fete cuminți” — o carte care m-a surprins mai mult decât mă așteptam.
Este o colecție de povestiri scurte, intense, în care autoarea reușește să transmită emoție profundă în doar câteva pagini. La început mi-a fost puțin dificil să intru în ritmul ei, pentru că aveam tendința să caut o continuitate între povești. După primele lecturi, însă, am înțeles că fiecare text trebuie luat ca un univers de sine stătător — și de acolo a început cu adevărat să mă prindă.
Stilul este direct, sensibil și uneori tăios, iar temele explorează fragilitatea, identitatea și contrastele dintre aparență și realitate. Multe dintre povestiri funcționează ca niște oglinzi — fie între personaje, fie între ceea ce se spune și ceea ce rămâne nerostit.
Pentru mine, această carte a fost o surpriză foarte plăcută și o recomand tuturor celor care apreciază proza scurtă cu impact emoțional puternic 🤍
Este o colecție de povestiri scurte, intense, în care autoarea reușește să transmită emoție profundă în doar câteva pagini. La început mi-a fost puțin dificil să intru în ritmul ei, pentru că aveam tendința să caut o continuitate între povești. După primele lecturi, însă, am înțeles că fiecare text trebuie luat ca un univers de sine stătător — și de acolo a început cu adevărat să mă prindă.
Stilul este direct, sensibil și uneori tăios, iar temele explorează fragilitatea, identitatea și contrastele dintre aparență și realitate. Multe dintre povestiri funcționează ca niște oglinzi — fie între personaje, fie între ceea ce se spune și ceea ce rămâne nerostit.
Pentru mine, această carte a fost o surpriză foarte plăcută și o recomand tuturor celor care apreciază proza scurtă cu impact emoțional puternic 🤍
March 30, 2026
Nu aveam așteptări prea mari de la această carte însă m-a surprins într-un mod pozitiv. Sunt 38 de texte variate, în esență scurte, maxim 2-3 pagini, ce prezintă ipostaze feminine în diverse etape și împrejurări. Unele mi-au plăcut mai mult, altele mai puțin, dar per total o fost o lectură agreabilă.
March 5, 2026
„Fete bune. Fete cuminți” este probabil cea mai slabă carte a Ramonei Boldizsar, chiar dacă până acum a scris doar poezie. Stilul e plictisitor iar ideile de elevă de clasa a 12-a chiar nu rezonează cu ce mă așteptam de la o carte „feministă”, mai ales că a apărut la Humanitas și a beneficiat și beneficiază în continuare de o publicitate notabilă.
În primul rând autoarea nu stăpânește limba română (poate nu e limba ei maternă) și face greșeli de exprimare care distrag atenția de la poveste. De asemenea, este evident că succesul său editorial nu se datorează talentului literar, ci mai degrabă relațiilor pe care le-a cultivat cu anumite edituri și scriitori, pentru care scrie recenzii favorabile pe blogul ei și pe diverse platforme.
Aceasta face ca „Fete bune. Fete cuminți” să nu fie doar dezamăgitoare, ci și greu de apreciat în contextul unei scene literare ce se vrea tot mai corectă și mai transparentă.
În primul rând autoarea nu stăpânește limba română (poate nu e limba ei maternă) și face greșeli de exprimare care distrag atenția de la poveste. De asemenea, este evident că succesul său editorial nu se datorează talentului literar, ci mai degrabă relațiilor pe care le-a cultivat cu anumite edituri și scriitori, pentru care scrie recenzii favorabile pe blogul ei și pe diverse platforme.
Aceasta face ca „Fete bune. Fete cuminți” să nu fie doar dezamăgitoare, ci și greu de apreciat în contextul unei scene literare ce se vrea tot mai corectă și mai transparentă.
March 27, 2026
Gasesti povestiri de la foarte bune la bune, la neterminate si la de ce sunt in carte. Nu foarte multe din astea ultimele, sau poate chiar nu sunt adresate unuia ca mine. O experienta placuta, dar densa. Nu as zice ca poti sa o citesti dintr-o suflare, desi este destul de scurta. Sau poate creierul meu de Instagram nu mai duce. Orice ar fi zic ca e o carte pe care poti sa o citesti fara sa regreti.
May 2, 2026
Am regăsit în paginile acestei cărți ceva ce nu știam că îmi lipsea: realism fără perdea, autenticitate și viață așa cum e ea — nu cum ar trebui să fie.
Mini-povestirile Ramonei m-au amuzat, m-au bucurat și m-au întristat, uneori pe aceeași pagină. Și cu siguranță au lăsat o amprentă — sau mai multe — pe ecranul minții mele.
Știu deja că o voi relua. O voi reciti, reproiecta, îmi voi reaminti și mă voi regăsi în ea din nou și din nou.
Mini-povestirile Ramonei m-au amuzat, m-au bucurat și m-au întristat, uneori pe aceeași pagină. Și cu siguranță au lăsat o amprentă — sau mai multe — pe ecranul minții mele.
Știu deja că o voi relua. O voi reciti, reproiecta, îmi voi reaminti și mă voi regăsi în ea din nou și din nou.
February 8, 2026
superb!
April 9, 2026
Mamă, ce bine scrie fata asta! Multe situații prin care trec fetele, redate în doar câteva pagini fiecare, dar atât de puternice prin faptul că sunt adevărate, nu veridice.
Displaying 1 - 13 of 13 reviews