Fete bune. Fete cuminți

by Ramona Boldizsar

„Un volum despre feminitate, loialitate și libertate, totul narat cu o voce calmă, lucidă și șocant de vie. În spatele fiecărei povești pulsează presiunile subtil înrădăcinate ale unui sistem patriarhal, care modelează viețile fetelor și femeilor, apasă relațiile și încurcă firele dense ce le leagă în calitățile lor de surori, mame, fiice, prietene sau necunoscute care interacționează într-un mijloc de transport în comun. Prozele surprind interacțiuni tensionate, uneori la limită, și plonjează în sentimente familiare: rușine, teamă, neputință, dar și dorință, tandrețe, revoltă. Din irealul realității, fie ea excepțională sau de rutină, se decupează existențe în care maternitatea, sau chiar lipsa ei, devine o sursă de sens, de vină sau de libertate; prietenii care se contorsionează odată cu timpul; femei dominatoare, amenințătoare și femei domoale, aproape placide. În Fete bune. Fete cuminți prezențele se simt uneori ca niște absențe și invers, familiaritatea încălzește, dar poate și să îndepărteze; sexualitățile reprimate se împletesc cu cele asumate, își face loc și câte o faptă misterioasă, sentâmplă răzbunări și avem parte de legături fragile ce adaugă un strat de tensiune și mister presărate din loc în loc cu aparentă neglijență, deși un cititor atent va remarca plăcut surprins că autoarea știe foarte bine ce face cu proza și personajele ei. Totul observat și consemnat fără judecată, dar cu o profunzime jucăușă care amintește de Lisa Taddeo, Rachel Cusk, Lucia Berlin sau chiar Elena Ferrante.“ — ANCA ZAHARIA

184 pages, Paperback

Published December 1, 2025

Reviews

[Oana Ungureanu · Rating 4 out of 5]

Mi-au plăcut mult povestirile Ramonei. Furie, durere, neputință, aspirații, dezamăgiri. Un portret atât de fidel al feminității în care își fac loc toate lucrurile pe care le gândim și simțim și de care ne e rușine.

Preferatele mele au fost O fetiță bună și cuminte, Dramele interne ale unei creșteri insuficiente și Je suis tres desole.

„Nu mă simțisem prea bine toată ziua – nu mi-era rău, dar nu-mi găseam locul. Îmi venea să mă enervez din orice, dar nu mă enervam. Planam într-o stare de expectativă pe care am învățat să o recunosc timpuriu. Când nu știu ce să fac cu viața mea. Când mi se pare că nu am nici un rost. Nici un loc al meu. Când nimic, nici măcar cele mai bune lucruri din viața mea nu mă pot ajuta să revin pe linia de plutire. Unii îi zic angoasă. Plictis. Neajunsurile faptului de a fi o ființă rațională. O femeie isterică. Mă rog, ce știu eu, la zece ani pot să-mi imaginez că-mi flexam mâinile mici și grăsuțe în pumni și le eliberam, tăceam și încercam să găsesc un vinovat pentru tot ceea ce simțeam și nu știam că simt.”

„În întuneric, în mrejele iraționale, obișnuite ale nopții, nu pentru prima oară, nu pentru ultima oară îmi repet ceea ce știu deja de mult timp, că nu sunt deloc o fetiță bună și cuminte. Că nu a fost un accident. Că o să se mai întâmple. Că inima mea mică, sensibilă la orice căcat, e o bombă fără ceas. Nu ticăie. Nu ame­nință să explodeze. Nu știi când o să se întâmple. Da, presupun că asta e, dacă mă întrebi, asta e ce mă sperie cel mai tare, când explodează bomba asta. Altfel, da, ce pot să-ți zic, am un control absolut asupra emoțiilor mele.
Chestionarul mă întreabă cât de repede mă enervez, de la 1 la 5, unde 1 e cel mai puțin. Răspund 1.”

[Andra-Laura Vancea · Rating 5 out of 5]

Cea mai buna carte de proza scurta pe care am citit-o vreodata si ma astept sa ramana asa o vreme.

Aveam asteptari mari pentru cartea asta pentru ca o admir pe Ramona din online si imi era cumva teama pentru ca stiu ca tind sa fiu mai stricta si sa pretind mai mult de la cei pe care-i admir. Pot spune impacata ca mi-au fost depasite si asteptarile astea mari pe care le aveam si am fost inspirata in multe privinte de personajele pe care le-am intalnit. Scriitura mi s-a parut impecabila, unele povesti m-au surprins intr-un mod foarte ingenios. Am adorat sa vad feminitatea abordata din atatea perspective si sa ma regasesc cu personaje cu care in viata reala probabil nu as simti ca am vreo legatura. Mi-a dat un sentiment grozav de apartenenta si solidaritate.

Ca sa nu mai zic ca m-a inspirat si sa scriu…dar asta pe alta data.

[Ioana · Rating 5 out of 5]

Tare mult mi-a plăcut volumul de proză scurtă scris de Ramona Boldizsar - "Fete bune. Fete cuminți" - despre care am scris mai multe într-un articol publicat pe blog ✍️
https://ciobanuldeazi.home.blog/2025/...

[Ștef Năstase · Rating 4 out of 5]

Ce mult mi-a plăcut să o descopăr pe Ramona și prin proză scurtă... O colecție frumoasă de texte aparent inofensive, dar pline de substrat. O lectură chiar bună!🩵