A doua carte din trilogia autobiografică despre copilăria scriitoarei Narine Abgarian.
Cele două prietene, Maniunea și Narka, au mai crescut puțin. Merg în prima lor tabără de pionieri, la primul spectacol, discută despre sentimentele lor. În rest, au rămas aceleași fete nebune. Fiecare zi aduce o trăsnaie, fiecare zi vine cu ideea ei creativă (ar zice fetele), nebunească (ar zice adulții).
Ne reîntâlnim cu bunica Ba, cu unchiul Mișa și cu toată gașca de rude zgomotoase din familiile Șaț și Abgarian. Noi personaje își fac apariția, când stângace, când extravagante. Se îndrăgostesc și suferă, se ceartă și se împacă, au ambiții, speranțe și mici tristeți provinciale. Rezultatul e o veselă cronică de familie din Armenia anilor 1980, în care scenele din viața de zi cu zi nu ocolesc neajunsurile epocii sovietice, dar pun în lumină omenia și frumusețea.
Narine Yuryevna Abgaryan (Наринэ Абгарян) is a Russian writer of Armenian origin, a blogger. Graduated from Yerevan State Linguistic University V. Ya. Bryusova, since 1993 lives in Moscow. She became known after the publication of the autobiographical book "Manyunya" (2010). With this book, she became a laureate of the Russian National Literary Prize "Manuscript of the Year" in the nomination "Language". Entered the long list of nominees for the 2011 Big Book Award.
Narine Abgarian îmi place tare mult. Maniunea mi-a plăcut tare mult. Evident că nu aveam cum să ratez aventurile fetelor din al doilea volum. Am râs în hohote pe alocuri, am zâmbit des și m-am bucurat să-mi amintesc momente din copilăria mea, asemănătoare cu cele descrise în roman. Maniunea aceasta a fost ca o gură de aer proaspăt, o liniște și o bucurie pentru suflet. 🙂
“Cum noroiul de pe hainele noastre tot nu voia să se desprindă, ne-am întors acasă cu capu-n pământ. Iar mama, bineînțeles, mai întâi ne-a altoit, apoi ne-a spălat până ne scârțâia pielea și ne-a îmbrăcat în haine curate. Rușinate, tot restul zilei eu și Karinka am îndeplinit o misiune nobilă: am făcut curățenie pe masa de scris - și a fost cât pe ce să ne scoatem ochii din cauza unui capăt de radieră roz găsit în fundul sertarului.”