What do you think?
Rate this book
Vino cu mine știu exact unde mergem: antologie 1999-2014
Ordonate dupa o cronologie care nu respecta intotdeauna realitatea, poemele lui Dan Sociu, inedite sau selectate din volumele deja aparute, formeaza un veritabil roman autobiografic.
„Dan Sociu este un poet format.“ (Nicolae Manolescu)
„Prin acuitatea cu care izbuteste sa capteze perceptia terifianta a starilor-limita, debarasindu-se de lestul modelor si al efectelor speciale, poetul major din el iese, cu adevarat, la lumina.“ (Paul Cernat)
„In 15 ani a strins 200 de pagini de poeme care, puse cap la cap, reusesc sa scrie un roman autobiografic. Parcurgind antologia de fata, veti remarca sonetele si poeziile «in metru clasic» care inchid volumul. Este, poate, calea pe care ne invita Sociu in continuare.“ (Bogdan-Alexandru Stanescu)
„Dan Sociu este un poet format.“ (Nicolae Manolescu)
„Prin acuitatea cu care izbuteste sa capteze perceptia terifianta a starilor-limita, debarasindu-se de lestul modelor si al efectelor speciale, poetul major din el iese, cu adevarat, la lumina.“ (Paul Cernat)
„In 15 ani a strins 200 de pagini de poeme care, puse cap la cap, reusesc sa scrie un roman autobiografic. Parcurgind antologia de fata, veti remarca sonetele si poeziile «in metru clasic» care inchid volumul. Este, poate, calea pe care ne invita Sociu in continuare.“ (Bogdan-Alexandru Stanescu)
231 pages, Hardcover
First published January 1, 2013
34 people are currently reading
534 people want to read
About the author
Dan Sociu
74 books69 followers Dan Sociu s-a născut în 1978, la Botoșani. A publicat: borcane bine legate, bani pentru încă o săptămină (Junimea, 2002; Premiul Româno-Canadian „Ronald Gasparic”, Premiul Național pentru Poezie „Mihai Eminescu”); fratele păduche (Vinea, 2004); cintece excesive (Cartea Românească, 2005, 2012; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cea mai bună carte de poezie a anului); Urbancolia (roman, Polirom, 2008); Nevoi speciale (roman, Polirom, 2008); Pavor nocturn (Cartea Românească, 2011); Combinația (novella, Casa de Pariuri Literare, 2012); Poezii naive și sentimentale (Cartea Românească, 2012; Premiul Radio România Cultural); Mouths dried with hatred (Longleaf Press, University of Virginia, 2012); Vino cu mine știu exact unde mergem (Tracus Arte, 2013; Premiul Radio România Cultural, Premiul revistei Observator cultural). Lucrează ca traducător pentru diverse edituri și ca jurnalist la totb.ro și Șapte seri.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 46 reviews
June 15, 2020
“Pare un vis universal, l-am auzit
povestit și de alții, cel puțin
prima parte e la fel, restul depinde
de fiecare: sînt la școală, ni se dă
un test și ca de obicei n-am învățat
nimic. Mi-e teamă și mi-e rușine apoi
brusc îmi dau seama că am terminat școala
de mult, că sînt adult și ce pot ei
să-mi mai facă. Mă las pe spate și-mi întind
picioarele pe bancă, mă uit cu milă
la colegi, cît sînt de mititei și blegi, prinși
în anxietate ca musca în perdea -
voi încă nu știți că ne-am născut în moarte
și toate grijile s-au terminat deja?”
povestit și de alții, cel puțin
prima parte e la fel, restul depinde
de fiecare: sînt la școală, ni se dă
un test și ca de obicei n-am învățat
nimic. Mi-e teamă și mi-e rușine apoi
brusc îmi dau seama că am terminat școala
de mult, că sînt adult și ce pot ei
să-mi mai facă. Mă las pe spate și-mi întind
picioarele pe bancă, mă uit cu milă
la colegi, cît sînt de mititei și blegi, prinși
în anxietate ca musca în perdea -
voi încă nu știți că ne-am născut în moarte
și toate grijile s-au terminat deja?”
January 2, 2022
Nici măcar un haiku
,, am 25 de ani și mă simt terminat
iliescu are 75
și zîmbește "
,, am 25 de ani și mă simt terminat
iliescu are 75
și zîmbește "
December 5, 2017
M-a cucerit de la prima poezie și parcă deși am trecut prin 15 ani de operă/maturizare, desul cât să să-mi fi format o legătură indirectă cu Dan Sociu și viața sa intimă, tot m-am surprins dorind să aflu mai multe, dar mai ales să citesc mai multe scrieri ale poetului – ca un prim pas, probabil că am să continui cu traducerile lui. În plus, mi-au plăcut și ilustrațiile lui Felix Aftene, care, deși puține la număr, completează antologia și dau cititorului impresia unei lecturi cât se poate de vii.
Vodcă sau vin
prima oară cînd mi-am văzut numele tipărit
a fost în nouăzecișiunu în ziarul local la
decese chiar a doua zi după moartea tatei
plesneam de mîndrie și stupoare și încîntare
bineînțeles că am citit anunțul de vreo
douăzeci de ori îmi silabiseam numele
puneam degetul limba urechea și brusc
îmi aminteam
de mortul din casă de oglinzile acoperite
cu cearșafuri de statutul meu de proaspăt orfan
repede mă prefăceam că mi-e rușine
mă blestemam și azvîrleam oho ziarul cît colo
la îndemînă undeva de unde să-l pot culege mai încolo
îl ascundeam sub pat ca pe o revistă porno
la paisprezece ani am scris o povestioară sefe
și un scriitor bucureștean mi-a aruncat o vorbă
așa într-o doară stăteam amîndoi față-n față
era cît se poate de real și de bărbos și totuși nici
nu mi-l puteam imagina nu mai văzusem scriitori
îi credeam pe toți morți mai mult chiar
ești talentat mi-a spus ai vînă
mi se strângea pielea pe spate așteptam o
pedeapsă ceva îmi ziceam aoleu știe că mă masturbez
știe că fumez
mi-am cumpărat un caiet am scris pe copertă
cu litere îngroșate dan sociu poezii editura
cutare pe prima pagină dan sociu poezii coperta
de prefață de pe urmă m-a cuprins un fel de
anxietate dar ce le dau la lansare vodcă sau vin
cum știam eu că se face
în noaptea cînd mă apuca foamea stăteam în chiloți
în bucătărie și mîncam borș cu ceapă hop
anxietatea dacă ar intra acum cititorii pe ușă
și te-ar vedea
așa că n-am scris pînă acum mai nimic
pentru că știu eu cum e cu poezia
și cum se uită la tine cînd te plimbi prin casă-n chiloți
Vodcă sau vin
prima oară cînd mi-am văzut numele tipărit
a fost în nouăzecișiunu în ziarul local la
decese chiar a doua zi după moartea tatei
plesneam de mîndrie și stupoare și încîntare
bineînțeles că am citit anunțul de vreo
douăzeci de ori îmi silabiseam numele
puneam degetul limba urechea și brusc
îmi aminteam
de mortul din casă de oglinzile acoperite
cu cearșafuri de statutul meu de proaspăt orfan
repede mă prefăceam că mi-e rușine
mă blestemam și azvîrleam oho ziarul cît colo
la îndemînă undeva de unde să-l pot culege mai încolo
îl ascundeam sub pat ca pe o revistă porno
la paisprezece ani am scris o povestioară sefe
și un scriitor bucureștean mi-a aruncat o vorbă
așa într-o doară stăteam amîndoi față-n față
era cît se poate de real și de bărbos și totuși nici
nu mi-l puteam imagina nu mai văzusem scriitori
îi credeam pe toți morți mai mult chiar
ești talentat mi-a spus ai vînă
mi se strângea pielea pe spate așteptam o
pedeapsă ceva îmi ziceam aoleu știe că mă masturbez
știe că fumez
mi-am cumpărat un caiet am scris pe copertă
cu litere îngroșate dan sociu poezii editura
cutare pe prima pagină dan sociu poezii coperta
de prefață de pe urmă m-a cuprins un fel de
anxietate dar ce le dau la lansare vodcă sau vin
cum știam eu că se face
în noaptea cînd mă apuca foamea stăteam în chiloți
în bucătărie și mîncam borș cu ceapă hop
anxietatea dacă ar intra acum cititorii pe ușă
și te-ar vedea
așa că n-am scris pînă acum mai nimic
pentru că știu eu cum e cu poezia
și cum se uită la tine cînd te plimbi prin casă-n chiloți
January 5, 2021
Și eu care credeam că nu îmi place poezia. M-am înșelat. A fost fain.
June 4, 2023
O antologie perfectă. Selecție fără greș a poemelor. O poezie puternică. Un scris cu rost, nu doar de dragul (sau de sila) de a scrie.
March 22, 2020
mi-era dor de poezie contemporană și mă bucur că l-am descoperit pe Dan Sociu. că l-am citit și i-am savurat fiecare poezie, că l-am cunoscut în toată maturizarea lui. recomand, absolutely love(d) it.❤️
October 30, 2015
Antologia asta e făcută pentru a fi devorată. Chiar dacă marcată (din fericire) de eclectism, este în așa fel selectată, triată și garnisită de Sociu astfel încât să dea naștere unui corp compact, unitar, romanesc chiar, poate tocmai atât de interesant și atrăgător prin forma inedită. Dan Sociu schimbă constant formula poetică, alegând să nu cadă în conformism și comoditate. Chiar dacă ultimele sale poezii - cele scrise rimat - nu mi-au atins vreo coardă sensibilă, Sociu promite în continuare, iar izvorul său liric nu cred să se apropie de secare. Sper. Deși douămiistă prin excelență, dar curajoasă chiar și în aceste circumstanțe exigente, poezia sa este totuși traversată de o trăsătură paradoxală în atari condiții: cititorul este confruntat cu nenumărate versuri apte să treacă proba memoriei și să rămână într-un sertar ascuns al subconștientului. Dan Sociu este imprevizibil, iar acesta este lucrul cel mai de dorit. Poate și de aceea voi veni cu el în continuare. Pentru că eu nu, dar el cu siguranță știe exact unde merge. Măcar în aparență. 4,7/5
«
Tu ești Oana Sârbu și eu tocesc noaptea
la matematică și șah pentru tine.
Tu ești Daniela Bucur, colega mea de clasă
și eu sar de la etajul doi, ca să mă vezi sîngerînd.
Eu vin din Bukowski
tu vii din Turheniev
și nu avem nici o șansă
nici o șansă să ne-ntîlnim.
Cînd nu ești lîngă mine
și nu ești niciodată
inima mea e cîmpul gol
presărat cu gunoaie
al primei dimineți
după Woodstock.
» (din vol. Cîntece eXcesive)
«
Tu ești Oana Sârbu și eu tocesc noaptea
la matematică și șah pentru tine.
Tu ești Daniela Bucur, colega mea de clasă
și eu sar de la etajul doi, ca să mă vezi sîngerînd.
Eu vin din Bukowski
tu vii din Turheniev
și nu avem nici o șansă
nici o șansă să ne-ntîlnim.
Cînd nu ești lîngă mine
și nu ești niciodată
inima mea e cîmpul gol
presărat cu gunoaie
al primei dimineți
după Woodstock.
» (din vol. Cîntece eXcesive)
January 16, 2020
tragică & dureros de frumoasă
citiți-o! neapărat!
𝘔𝘪𝘯𝘵𝘪𝘭𝘦 𝘯𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳𝘦 𝘦𝘳𝘢𝘶 𝘤𝘰𝘯𝘦𝘤𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘯𝘶𝘮𝘢𝘪 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘵𝘳𝘶𝘱 𝘯𝘶 ş𝘪 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘮𝘪𝘯𝘵𝘦
𝘢𝘣𝘪𝘢 𝘱𝘶𝘵𝘦𝘢𝘮 𝘴𝘤𝘩𝘪𝘮𝘣𝘢 𝘶𝘯𝘶𝘭 𝘤𝘶 𝘢𝘭𝘵𝘶𝘭 𝘥𝘰𝘶ă 𝘤𝘶𝘷𝘪𝘯𝘵𝘦
𝘥𝘢𝘳 𝘷𝘦𝘥𝘦𝘢𝘮 î𝘮𝘱𝘳𝘦𝘶𝘯ă 𝘭𝘶𝘮𝘪𝘯𝘢 𝘱𝘦 𝘶𝘯 𝘻𝘪𝘥, 𝘱𝘳𝘪𝘮ă𝘷𝘢𝘳𝘢
𝘴𝘢𝘶 𝘴𝘪𝘮ț𝘦𝘢𝘮 𝘴𝘤𝘩𝘪𝘮𝘣ă𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘥𝘦 𝘭𝘶𝘯ă
ș𝘪 𝘯𝘦 𝘵𝘶𝘭𝘣𝘶𝘳𝘢𝘶
𝘮ă𝘳şă𝘭𝘶𝘪𝘢𝘮 𝘱𝘦 𝘣𝘶𝘭𝘦𝘷𝘢𝘳𝘥𝘦 𝘱î𝘯ă 𝘴𝘦𝘢𝘳𝘢 𝘵î𝘳𝘻𝘪𝘶 ș𝘪 𝘦𝘢 𝘦𝘳𝘢 𝘤ăță𝘳ă𝘵𝘰𝘢𝘳𝘦 𝘱𝘦
𝘮𝘶𝘯ț𝘪
ș𝘪 î𝘮𝘪 𝘧ă𝘤𝘦𝘢 𝘮𝘶ş𝘤𝘩𝘪 𝘭𝘢 𝘱𝘪𝘤𝘪𝘰𝘢𝘳𝘦, 𝘮ă 𝘧ă𝘤𝘦𝘢 𝘣ă𝘳𝘣𝘢𝘵
𝘢𝘥𝘰𝘳𝘢 𝘣ă𝘳𝘣𝘢𝘵𝘶𝘭 𝘥𝘪𝘯 𝘮𝘪𝘯𝘦
𝘷𝘰𝘪𝘢 𝘴ă-𝘭 𝘷𝘢𝘥ă î𝘯𝘷𝘪𝘢𝘵.
𝘔ă 𝘴𝘱𝘦𝘳𝘪𝘢, 𝘮ă 𝘢𝘴𝘤𝘶𝘯𝘥𝘦𝘢𝘮 î𝘯 𝘱𝘢𝘳𝘤, 𝘱𝘳𝘪𝘯𝘵𝘳𝘦 𝘱ă𝘱ă𝘥𝘪𝘪𝘭𝘦 𝘢𝘳𝘨𝘪𝘯𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘥𝘦
𝘴𝘰𝘢𝘳𝘦
ș𝘪 𝘮𝘦𝘥𝘪𝘵𝘢𝘮 𝘴ă 𝘯𝘶 𝘮ă 𝘮𝘢𝘪 𝘨î𝘯𝘥𝘦𝘴𝘤 𝘭𝘢 𝘦𝘢
𝘱𝘪𝘤𝘪𝘰𝘢𝘳𝘦𝘭𝘦 î𝘯 𝘭𝘰𝘵𝘶𝘴, 𝘱𝘳𝘪𝘷𝘪𝘳𝘦𝘢 𝘱𝘪𝘦𝘳𝘥𝘶𝘵ă 𝘱𝘦 𝘭𝘢𝘤
ș𝘪 𝘢𝘣𝘴𝘦𝘯ț𝘢 𝘦𝘪 𝘢𝘮𝘦𝘯𝘪𝘯ță𝘵𝘰𝘢𝘳𝘦 𝘧ă𝘤𝘦𝘢 𝘤𝘦𝘳𝘤𝘶𝘳𝘪 î𝘯 𝘢𝘱ă
fragment din 𝘊𝘰𝘯𝘢𝘵𝘶𝘴
citiți-o! neapărat!
𝘔𝘪𝘯𝘵𝘪𝘭𝘦 𝘯𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳𝘦 𝘦𝘳𝘢𝘶 𝘤𝘰𝘯𝘦𝘤𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘯𝘶𝘮𝘢𝘪 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘵𝘳𝘶𝘱 𝘯𝘶 ş𝘪 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘮𝘪𝘯𝘵𝘦
𝘢𝘣𝘪𝘢 𝘱𝘶𝘵𝘦𝘢𝘮 𝘴𝘤𝘩𝘪𝘮𝘣𝘢 𝘶𝘯𝘶𝘭 𝘤𝘶 𝘢𝘭𝘵𝘶𝘭 𝘥𝘰𝘶ă 𝘤𝘶𝘷𝘪𝘯𝘵𝘦
𝘥𝘢𝘳 𝘷𝘦𝘥𝘦𝘢𝘮 î𝘮𝘱𝘳𝘦𝘶𝘯ă 𝘭𝘶𝘮𝘪𝘯𝘢 𝘱𝘦 𝘶𝘯 𝘻𝘪𝘥, 𝘱𝘳𝘪𝘮ă𝘷𝘢𝘳𝘢
𝘴𝘢𝘶 𝘴𝘪𝘮ț𝘦𝘢𝘮 𝘴𝘤𝘩𝘪𝘮𝘣ă𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘥𝘦 𝘭𝘶𝘯ă
ș𝘪 𝘯𝘦 𝘵𝘶𝘭𝘣𝘶𝘳𝘢𝘶
𝘮ă𝘳şă𝘭𝘶𝘪𝘢𝘮 𝘱𝘦 𝘣𝘶𝘭𝘦𝘷𝘢𝘳𝘥𝘦 𝘱î𝘯ă 𝘴𝘦𝘢𝘳𝘢 𝘵î𝘳𝘻𝘪𝘶 ș𝘪 𝘦𝘢 𝘦𝘳𝘢 𝘤ăță𝘳ă𝘵𝘰𝘢𝘳𝘦 𝘱𝘦
𝘮𝘶𝘯ț𝘪
ș𝘪 î𝘮𝘪 𝘧ă𝘤𝘦𝘢 𝘮𝘶ş𝘤𝘩𝘪 𝘭𝘢 𝘱𝘪𝘤𝘪𝘰𝘢𝘳𝘦, 𝘮ă 𝘧ă𝘤𝘦𝘢 𝘣ă𝘳𝘣𝘢𝘵
𝘢𝘥𝘰𝘳𝘢 𝘣ă𝘳𝘣𝘢𝘵𝘶𝘭 𝘥𝘪𝘯 𝘮𝘪𝘯𝘦
𝘷𝘰𝘪𝘢 𝘴ă-𝘭 𝘷𝘢𝘥ă î𝘯𝘷𝘪𝘢𝘵.
𝘔ă 𝘴𝘱𝘦𝘳𝘪𝘢, 𝘮ă 𝘢𝘴𝘤𝘶𝘯𝘥𝘦𝘢𝘮 î𝘯 𝘱𝘢𝘳𝘤, 𝘱𝘳𝘪𝘯𝘵𝘳𝘦 𝘱ă𝘱ă𝘥𝘪𝘪𝘭𝘦 𝘢𝘳𝘨𝘪𝘯𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘥𝘦
𝘴𝘰𝘢𝘳𝘦
ș𝘪 𝘮𝘦𝘥𝘪𝘵𝘢𝘮 𝘴ă 𝘯𝘶 𝘮ă 𝘮𝘢𝘪 𝘨î𝘯𝘥𝘦𝘴𝘤 𝘭𝘢 𝘦𝘢
𝘱𝘪𝘤𝘪𝘰𝘢𝘳𝘦𝘭𝘦 î𝘯 𝘭𝘰𝘵𝘶𝘴, 𝘱𝘳𝘪𝘷𝘪𝘳𝘦𝘢 𝘱𝘪𝘦𝘳𝘥𝘶𝘵ă 𝘱𝘦 𝘭𝘢𝘤
ș𝘪 𝘢𝘣𝘴𝘦𝘯ț𝘢 𝘦𝘪 𝘢𝘮𝘦𝘯𝘪𝘯ță𝘵𝘰𝘢𝘳𝘦 𝘧ă𝘤𝘦𝘢 𝘤𝘦𝘳𝘤𝘶𝘳𝘪 î𝘯 𝘢𝘱ă
fragment din 𝘊𝘰𝘯𝘢𝘵𝘶𝘴
May 18, 2020
Nu am rezonat cu toate poeziile din antologie (e vorba până la urmă de vreo 200 texte scrise în 15 ani), dar cele care mi-au plăcut m-au uns pe suflet. Cu siguranță voi reveni asupra lor, din când în când.
January 19, 2021
singura carte căreia i-am dat vreodată 5 stele fără să ezit. aș fi dat și șapte. :)
September 1, 2021
Dinamica dintre mine și acest volum, acest stil (sau aceste stiluri) de scriere, se poate rezuma în următorul catren:
Eu vin din Bukowski
tu vii din Turgheniev
și nu avem nici o șansă
nici o șansă să ne-ntîlnim.
Și totuși, venită cum sunt din Turgheniev, mi-am apropiat obrazul neted de obrazul țepos, cu urme de lamă ruginită sau stropi (de și nu numai), și a fost bine. Bine cum e o îmbrățișare, exact așa de bine. Individul, în esența lui, are aceleași emoții ca restul indivizilor; iar pentru a le descoperi, trebuie să îl dezbraci de toate armele cu care s-a îmbrobodit. Și să te dezbraci și tu. Și să vă priviți sub toată mizeria sau curățenia, sub numele de Bukowski sau Turgheniev, pentru că ascundeți aceleași boli și aceiași sfinți.
Cea mai importantă lecție a acestui volum este că poezia înseamnă vulnerabilitate. Dar vulnerabilitatea nu înseamnă întotdeauna și iubire; e iubirea pe care mereu o dăm, dar pe care rareori o primim.
aș vrea să-ți pot vorbi
cu blîndețe
ca și cum ferestrele
casei noastre
ar da înspre mare
și zilele ni le-am petrece
privindu-ne
și seara ai picta
sau ai țese
și prietenii ar veni la noi
înotînd
și organele noastre
și-ar fi uitat pentru totdeauna
activitățile fasciste
și viața noastră ar fi curată
ca un cuțit de măcelărie
proaspăt șters
se spune că mirosul ei
îmi scade agresivitatea/
dimineața îmi lipesc nasul
de obrazul ioanei
trag adînc în piept
cît să-mi ajungă pentru
întreaga zi
Bărbații îndoliați sînt atît de frumoși
în cămășile lor negre
nebărbierieți, cu smocuri albe de păr
pe care unii și le-arată
atunci
prima oară
cu ochii roșii
ca dintr-o fotografie de rupt
Apoi, pe nespălate - cum se și face
după zdrobitul strugurilor, după înmormîntări
sau după lucrările cu vidanja -
pe nespălate am făcut dragoste-n draci/
și din întuneric ne fixau ochii albaștri
ai fetiței noastre -/
drumul spre casă n-a fost niciodată drumul spre casă.
În ultimul timp nu te mai pot vedea decît pe holuri
la o țigară, și tu fumezi trei una după alta
și pofta ta morbidă mă bucură.
Cîndva vom face amîndoi cancer la plămîni
și-mi doresc să nimerim în același grup de suport, așa/
ca Bonham Carter & Norton
Tori Amos & Kafka -
Cînd nu ești lîngă mine
și nu ești niciodată
inima mea e cîmpul gol
presărat cu gunoaie/
al primei dimineți
după Woodstock.
Vara mamei m-a rugat să le scriu ceva
elevilor ei la absolvirea școlii
ce-ar ști adică un poet despre viață
și-un sfat. Ce știu eu deci despre viață — și-un sfat:
La început e un fel de progresie
pe urmă o tuse dură în mijlocul
nopții, care-anunță sfîrșitul iertării.
Hrana dispare din mîncare, liniștea
din noapte. Te trezești spre capătul unei
fraze în limba germană și fraza o
să se termine abrupt cu nicht. Dar încă ești
la începutul frazei, încă nu știi
cum se va termina — lasă-te mîngîiat
ca un șoarece de aburii din canal.
E interesant cum ne începem poveștile cu o descriere a vremii
ca și cum am fi înțeles că primul lucru de spus despre noi
e că plouă, ninge, bate vîntul sau nu./
Sînt și povești care se petrec în afara vremii
dar e greu să le spui pentru că din păcate
aceleași povești se întîmplă și în afara memoriei.
În ultima zi, adică ieri, cînd și-au deschis ușa de la intrare sărutîndu-se pe gît
O explozie de lumină în hol le-a rezolvat viețile. Au rămas acolo
în nesfîrșita zi de ieri și s-au rostogolit pe cearșafuri răcoroase pentru eternitate./
Ce frumoasă și ce departe e ziua de ieri, ce reale sînt aceste cereale.
Teoria stringurilor spune că toți sîntem una.
Știu pe una care nu vrea să mai privească
din același pat cu mine luna.
Sufletele noastre poate-o să-și topească/
limitele meschine unele în altele —
n-o să-i mai mușc însă vreodată spatele
mușchii excitați ca stringurile încordate.
Poate-o să ne regăsim în unitate/
dar acum nu mai avem în comun decît o vară
din trecut, tot mai dusă și neclară
vara-n care ne iubim lîngă geamul deschis pînă cînd
se-nserează și fantoma răcorii ne traversează blînd.
Altă dată mi-ai spus că nu ai fost făcută din dragoste
și mă întrebam de unde atîta dragoste-n tine./
Și ce dacă ai tăi nu te-au vrut.
Te voiam eu.
Aici au fost păduri
și în păduri erau spaime, fiare și reptile
aici poate au fost cîmpuri de luptă, oase zdrobite sub șenile
dar între timp s-a liniștit. Timpul a făcut ororile furaje
pentru vite blînde. Lumea s-a domesticit
e un bloc socialist cu patru etaje.
La ultimul etaj sîntem noi
un cuplu gata de culcare.
Aici unde reptilele alunecau
spre păsările care-n cuiburi tremurau
gura mea-ți urcă pe picioare.
Pe unde se stingeau rugăciunile
și urletele, la fel de-aproape de cer.
Și-adînc, păduri de spaimă stau în așteptare.
Fiorela Dima,
August 2021.
Eu vin din Bukowski
tu vii din Turgheniev
și nu avem nici o șansă
nici o șansă să ne-ntîlnim.
Și totuși, venită cum sunt din Turgheniev, mi-am apropiat obrazul neted de obrazul țepos, cu urme de lamă ruginită sau stropi (de și nu numai), și a fost bine. Bine cum e o îmbrățișare, exact așa de bine. Individul, în esența lui, are aceleași emoții ca restul indivizilor; iar pentru a le descoperi, trebuie să îl dezbraci de toate armele cu care s-a îmbrobodit. Și să te dezbraci și tu. Și să vă priviți sub toată mizeria sau curățenia, sub numele de Bukowski sau Turgheniev, pentru că ascundeți aceleași boli și aceiași sfinți.
Cea mai importantă lecție a acestui volum este că poezia înseamnă vulnerabilitate. Dar vulnerabilitatea nu înseamnă întotdeauna și iubire; e iubirea pe care mereu o dăm, dar pe care rareori o primim.
aș vrea să-ți pot vorbi
cu blîndețe
ca și cum ferestrele
casei noastre
ar da înspre mare
și zilele ni le-am petrece
privindu-ne
și seara ai picta
sau ai țese
și prietenii ar veni la noi
înotînd
și organele noastre
și-ar fi uitat pentru totdeauna
activitățile fasciste
și viața noastră ar fi curată
ca un cuțit de măcelărie
proaspăt șters
se spune că mirosul ei
îmi scade agresivitatea/
dimineața îmi lipesc nasul
de obrazul ioanei
trag adînc în piept
cît să-mi ajungă pentru
întreaga zi
Bărbații îndoliați sînt atît de frumoși
în cămășile lor negre
nebărbierieți, cu smocuri albe de păr
pe care unii și le-arată
atunci
prima oară
cu ochii roșii
ca dintr-o fotografie de rupt
Apoi, pe nespălate - cum se și face
după zdrobitul strugurilor, după înmormîntări
sau după lucrările cu vidanja -
pe nespălate am făcut dragoste-n draci/
și din întuneric ne fixau ochii albaștri
ai fetiței noastre -/
drumul spre casă n-a fost niciodată drumul spre casă.
În ultimul timp nu te mai pot vedea decît pe holuri
la o țigară, și tu fumezi trei una după alta
și pofta ta morbidă mă bucură.
Cîndva vom face amîndoi cancer la plămîni
și-mi doresc să nimerim în același grup de suport, așa/
ca Bonham Carter & Norton
Tori Amos & Kafka -
Cînd nu ești lîngă mine
și nu ești niciodată
inima mea e cîmpul gol
presărat cu gunoaie/
al primei dimineți
după Woodstock.
Vara mamei m-a rugat să le scriu ceva
elevilor ei la absolvirea școlii
ce-ar ști adică un poet despre viață
și-un sfat. Ce știu eu deci despre viață — și-un sfat:
La început e un fel de progresie
pe urmă o tuse dură în mijlocul
nopții, care-anunță sfîrșitul iertării.
Hrana dispare din mîncare, liniștea
din noapte. Te trezești spre capătul unei
fraze în limba germană și fraza o
să se termine abrupt cu nicht. Dar încă ești
la începutul frazei, încă nu știi
cum se va termina — lasă-te mîngîiat
ca un șoarece de aburii din canal.
E interesant cum ne începem poveștile cu o descriere a vremii
ca și cum am fi înțeles că primul lucru de spus despre noi
e că plouă, ninge, bate vîntul sau nu./
Sînt și povești care se petrec în afara vremii
dar e greu să le spui pentru că din păcate
aceleași povești se întîmplă și în afara memoriei.
În ultima zi, adică ieri, cînd și-au deschis ușa de la intrare sărutîndu-se pe gît
O explozie de lumină în hol le-a rezolvat viețile. Au rămas acolo
în nesfîrșita zi de ieri și s-au rostogolit pe cearșafuri răcoroase pentru eternitate./
Ce frumoasă și ce departe e ziua de ieri, ce reale sînt aceste cereale.
Teoria stringurilor spune că toți sîntem una.
Știu pe una care nu vrea să mai privească
din același pat cu mine luna.
Sufletele noastre poate-o să-și topească/
limitele meschine unele în altele —
n-o să-i mai mușc însă vreodată spatele
mușchii excitați ca stringurile încordate.
Poate-o să ne regăsim în unitate/
dar acum nu mai avem în comun decît o vară
din trecut, tot mai dusă și neclară
vara-n care ne iubim lîngă geamul deschis pînă cînd
se-nserează și fantoma răcorii ne traversează blînd.
Altă dată mi-ai spus că nu ai fost făcută din dragoste
și mă întrebam de unde atîta dragoste-n tine./
Și ce dacă ai tăi nu te-au vrut.
Te voiam eu.
Aici au fost păduri
și în păduri erau spaime, fiare și reptile
aici poate au fost cîmpuri de luptă, oase zdrobite sub șenile
dar între timp s-a liniștit. Timpul a făcut ororile furaje
pentru vite blînde. Lumea s-a domesticit
e un bloc socialist cu patru etaje.
La ultimul etaj sîntem noi
un cuplu gata de culcare.
Aici unde reptilele alunecau
spre păsările care-n cuiburi tremurau
gura mea-ți urcă pe picioare.
Pe unde se stingeau rugăciunile
și urletele, la fel de-aproape de cer.
Și-adînc, păduri de spaimă stau în așteptare.
Fiorela Dima,
August 2021.
November 16, 2021
Prima parte a antologiei este superbă; nu m-a chiar încântat/prins direcția ultimelor volume.
June 1, 2022
De la o zi la alta
crește zgomotul
ploii:
direct în ceafa mea
după fereastră
o pisică uriașă
sfarmă-ntre dinți
scheletul unui pește
uriaș -
pe locul în care stau
de câteva zile
e liniște -
au fost zile de
liniște
când
m-am gândit
la toate-
spune-mi
cel mai rău lucru
care ți s-ar putea
întâmpla
și imediat
ți-aș putea descrie
un altul
mai groaznic
crește zgomotul
ploii:
direct în ceafa mea
după fereastră
o pisică uriașă
sfarmă-ntre dinți
scheletul unui pește
uriaș -
pe locul în care stau
de câteva zile
e liniște -
au fost zile de
liniște
când
m-am gândit
la toate-
spune-mi
cel mai rău lucru
care ți s-ar putea
întâmpla
și imediat
ți-aș putea descrie
un altul
mai groaznic
April 17, 2015
Din spatele acestui scurt volum de poezie, smulse cu trudă din parcările mall-urilor, din autobuze, udate de ploaie, îngheţate iarna în zăpadă şi readuse la viaţă în faţa televizorului, străbat versurile lui Dan Sociu, însufleţite de o notă matură care, fie ea şi (foarte) pesimistă, dă bine. 4,7/5
"Pe un filmuleţ cu mine conducând un ATV
am pus în fundal imagini de pe Marte.
Apoi din fotografiile cu mine în avion i-am şters pe ceilalţi.
Am şters şi avionul şi am pus cîţiva nori şi
acum sînt numai eu
plutind pe cer cu o ceaşcă de ceai aburind în mână."
***
"Pîinea noastră e durerea, îi spun de atunci stomatoloagei mele
cînd, la sfîrşitul anului, îmi pune dinţii în depărtător să îi fotografieze
şi zîmbetul interior pe care-l schiţez pentru o clipă
orbeşte blitzurile şi-mi întunecă toată gura."
"Pe un filmuleţ cu mine conducând un ATV
am pus în fundal imagini de pe Marte.
Apoi din fotografiile cu mine în avion i-am şters pe ceilalţi.
Am şters şi avionul şi am pus cîţiva nori şi
acum sînt numai eu
plutind pe cer cu o ceaşcă de ceai aburind în mână."
***
"Pîinea noastră e durerea, îi spun de atunci stomatoloagei mele
cînd, la sfîrşitul anului, îmi pune dinţii în depărtător să îi fotografieze
şi zîmbetul interior pe care-l schiţez pentru o clipă
orbeşte blitzurile şi-mi întunecă toată gura."
May 2, 2021
E făinuț Dan Sociu așa de felul lui:))
May 2, 2023
Interesant sa citești poezie fără să-ți fie asignata la ora de română. Un stil de poezie liber, sincer și tăios nu prea analizat la orele de română. Frumos și plăcut de lecturat și simțit.
November 9, 2023
postfața a salvat părerea mea legată de această carte
April 4, 2021
"Pare un vis universal, l-am auzit
povestit și de alții, cel puțin
prima parte e la fel, restul depinde
de fiecare: sînt la școală, ni se dă
un test și ca de obicei n-am învățat
nimic. Mi-e teamă și mi-e rușine apoi
brusc îmi dau seama că am terminat școala
de mult, că sînt adult și ce pot ei
să-mi mai facă. Mă las pe spate și-mi întind
picioarele pe bancă, mă uit cu milă
la colegi, cît sînt de mititei și blegi, prinși
în anxietate ca musca în perdea -
voi încă nu știți că ne-am născut în moarte
și toate grijile s-au terminat deja?"
povestit și de alții, cel puțin
prima parte e la fel, restul depinde
de fiecare: sînt la școală, ni se dă
un test și ca de obicei n-am învățat
nimic. Mi-e teamă și mi-e rușine apoi
brusc îmi dau seama că am terminat școala
de mult, că sînt adult și ce pot ei
să-mi mai facă. Mă las pe spate și-mi întind
picioarele pe bancă, mă uit cu milă
la colegi, cît sînt de mititei și blegi, prinși
în anxietate ca musca în perdea -
voi încă nu știți că ne-am născut în moarte
și toate grijile s-au terminat deja?"
December 16, 2022
"și după ce dispare, strălucește încă un pic și dispare."
May 4, 2023
știți ce? m am răzgândit. ii dau 5 stele și îmi asum
February 1, 2023
Aveam așteptări atât de mari de la acest autor! Fiind atât de călduros recomandat de persoane în ale căror gusturi am de obicei încredere, eram sigură că va fi „wow”... când, de fapt, în cea mai mare parte, a fost „wtf”.
Am citit fiecare poezie cu atenție, de câteva ori. Am citit și postfața lui Bogdan-Alexandru Stănescu, care mi-a plăcut mai mult decât poeziile în sine și da, poate că mi-a oferit o iluminare oarecare în mintea lui Dan Sociu. Dar, în afară de vreo zece titluri, pe care mi le-am și notat, acest volum ori m-a lăsat rece, ori m-a indispus. Mărturisesc o oarecare pudibonderie, asta mi-s și nu-mi doresc să mă schimb (și nici nu consider că e o mare realizare în viață să arunci cu „p**a” la fiecare două propoziții) - de asta nu pot trece peste anumite imagini (vi*luri în grup, scene scatologice, bunici care-și bat nepoții cu „ştromeleagul”...). Oricât de metaforic ar fi, no, thank you. Nu aveți decât să aruncați cu roșii și să-mi spuneți că nu am înțeles mesajul, I don't care. Spunea BAS că „Drumul spre casă nu mai e drumul spre casă” este unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste scrise după 1989... nuș ce să zic, mie nu mi-a produs decât fiori de greață.
De asemenea, poezie-nepoezie, lipsa semnelor de punctuație, a oricărei logici a frazei, a majusculei când e vorba de nume proprii mă sâcâie. Noroc că nu durează mult și poeziile mai mature scapă de buba revoltei împotriva sistemului.
De ce i-am dat, totuși, 3*? Mi-a plăcut ritmul poeziilor, uneori năucitor. Mi-a plăcut ancorarea în realitate, poezia de tip autobiografic, ce spune o poveste, de la început până la final. Mi-au plăcut desenele lui Felix Aftene. Nu cred, totuși, că e un autor la care să-mi doresc să revin.
Am citit fiecare poezie cu atenție, de câteva ori. Am citit și postfața lui Bogdan-Alexandru Stănescu, care mi-a plăcut mai mult decât poeziile în sine și da, poate că mi-a oferit o iluminare oarecare în mintea lui Dan Sociu. Dar, în afară de vreo zece titluri, pe care mi le-am și notat, acest volum ori m-a lăsat rece, ori m-a indispus. Mărturisesc o oarecare pudibonderie, asta mi-s și nu-mi doresc să mă schimb (și nici nu consider că e o mare realizare în viață să arunci cu „p**a” la fiecare două propoziții) - de asta nu pot trece peste anumite imagini (vi*luri în grup, scene scatologice, bunici care-și bat nepoții cu „ştromeleagul”...). Oricât de metaforic ar fi, no, thank you. Nu aveți decât să aruncați cu roșii și să-mi spuneți că nu am înțeles mesajul, I don't care. Spunea BAS că „Drumul spre casă nu mai e drumul spre casă” este unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste scrise după 1989... nuș ce să zic, mie nu mi-a produs decât fiori de greață.
De asemenea, poezie-nepoezie, lipsa semnelor de punctuație, a oricărei logici a frazei, a majusculei când e vorba de nume proprii mă sâcâie. Noroc că nu durează mult și poeziile mai mature scapă de buba revoltei împotriva sistemului.
De ce i-am dat, totuși, 3*? Mi-a plăcut ritmul poeziilor, uneori năucitor. Mi-a plăcut ancorarea în realitate, poezia de tip autobiografic, ce spune o poveste, de la început până la final. Mi-au plăcut desenele lui Felix Aftene. Nu cred, totuși, că e un autor la care să-mi doresc să revin.
January 1, 2021
Unde să încep și unde să termin...
Cartea asta a fost ca un cameleon care-si schimbă periodic nuanțele, sau ca un diamant șlefuit progresiv de creator. Poezia pare a trece prin toate etapele posibile: de la verva plină de cinism și hazul de necaz tipice adolescenței, la fericirea paternă, de la iubirile etern neîmplinite sau eșuate la moarte, explorând, cu fiecare etapă, alte forme și tipare poetice, alte moduri de evocare, dar păstrând o constantă care se actualizează pe tot parcursul lecturii: mizeria și nimicnicia vieții.
De citit și recitit.
când intrai seara pe ușă nu mai găseai nimic
din mine pe canapea în fața televizorului.
așa cum atunci ca și altădată
nimeni nu intrase pe ușă.
am fi putut trece unul prin altul
în mișcările noastre fără viitor.
(fragment din Pavor nocturn)
Cartea asta a fost ca un cameleon care-si schimbă periodic nuanțele, sau ca un diamant șlefuit progresiv de creator. Poezia pare a trece prin toate etapele posibile: de la verva plină de cinism și hazul de necaz tipice adolescenței, la fericirea paternă, de la iubirile etern neîmplinite sau eșuate la moarte, explorând, cu fiecare etapă, alte forme și tipare poetice, alte moduri de evocare, dar păstrând o constantă care se actualizează pe tot parcursul lecturii: mizeria și nimicnicia vieții.
De citit și recitit.
când intrai seara pe ușă nu mai găseai nimic
din mine pe canapea în fața televizorului.
așa cum atunci ca și altădată
nimeni nu intrase pe ușă.
am fi putut trece unul prin altul
în mișcările noastre fără viitor.
(fragment din Pavor nocturn)
December 26, 2021
aproape 5 stele, fiindcă:
poezie mizerabilistă & ludică & dureros de sinceră, în care se suprapun mai multe alter-ego-uri ale poetului, mai multe etape evolutive, mai multe vârste și mai multe perspective.
poezie mizerabilistă & ludică & dureros de sinceră, în care se suprapun mai multe alter-ego-uri ale poetului, mai multe etape evolutive, mai multe vârste și mai multe perspective.
May 16, 2019
Unele poezii au fost super, dar unele nu m-au prins deloc
June 18, 2024
,,În curând o să mă uiți, Ruxandra
și-n timp, încet-încet, mesajele mele
o să le treci în junk mail."
și-n timp, încet-încet, mesajele mele
o să le treci în junk mail."
October 11, 2020
"Vino cu mine știu exact unde mergem" de Dan Sociu
Citit în 11 octombrie.
Număr de pagini: 240.
Aici chiar nu știu ce aș putea să spun, dar asta sincer. S-au spus multe despre poezia contemporană, în special cea românească, eu am spus multe. Cred că această carte este chiar întruparea unei pagini albe pentru mine în cele ale poeziei românești. Pe drept vorbind, poezia din acest volum nu este toată de nota zece, dar multe poezii de aici și întrec nota aceasta. Ce are poezia de aici? Un fel unic de a se face observată, anume limbajul, adeseori licențios, dar tocmai acest limbaj mizer conferă sensibilitate volumului. Minunate unele poeme din această antologie, atât de profunde prin realismul lor.
Nota: 10.
Citit în 11 octombrie.
Număr de pagini: 240.
Aici chiar nu știu ce aș putea să spun, dar asta sincer. S-au spus multe despre poezia contemporană, în special cea românească, eu am spus multe. Cred că această carte este chiar întruparea unei pagini albe pentru mine în cele ale poeziei românești. Pe drept vorbind, poezia din acest volum nu este toată de nota zece, dar multe poezii de aici și întrec nota aceasta. Ce are poezia de aici? Un fel unic de a se face observată, anume limbajul, adeseori licențios, dar tocmai acest limbaj mizer conferă sensibilitate volumului. Minunate unele poeme din această antologie, atât de profunde prin realismul lor.
Nota: 10.
June 19, 2021
încă un poet (iar acest “încă” nu este învelit în senzația de ușurare-lepădare, ci ușurare-liniștire-câștig) pe care-l așez în propriul panteon alături de alții precum ivănescu, popescu, cărtărescu etc. aș fi recitit această antologie mult și bine, însă am preferat să sug carnea din poeme până la măduvă recitindu-le spasmodic ca-ntr-un delir de mult așteptat.
în postfață bogdan-alexandru stănescu ne oferă o imagine destul de clară (fugitivă, ce-i drept) asupra lui dan sociu și a poeziei sale (care sunt, până la urmă, același lucru). iovănel îl consideră liderul generației douămiiștilor, precizând mai exact: “autorul douămiist cu cel mai ridicat coeficient de inteligență artistică“. eu ce aș mai putea spune? ce mi-ar mai rămâne? mulțumesc!
în postfață bogdan-alexandru stănescu ne oferă o imagine destul de clară (fugitivă, ce-i drept) asupra lui dan sociu și a poeziei sale (care sunt, până la urmă, același lucru). iovănel îl consideră liderul generației douămiiștilor, precizând mai exact: “autorul douămiist cu cel mai ridicat coeficient de inteligență artistică“. eu ce aș mai putea spune? ce mi-ar mai rămâne? mulțumesc!
July 19, 2021
Cu gura uscată de ură
renunță la smacuri
îmbracă-te-n saci
înăsprește-te
fă-te o lege împotriva mea
fă-ți casă cu mine
la casa de amanet
în duba poliției
la urgențe
pe acoperișuri
printre gunoaie căzute din cer
goi cu gurile
cu găurile
larg deschise
s-așteptăm vântul turbat
care să ne curețe
mațele
culcă-te lângă mine în betonieră
doi avortoni găsiți în container
două hoituri îmbrățișate-n portbagaj
nu mișca
ceva în noi
încă respiră
sub tonele de ciment
scârba de dragoste vrea s-o ia de la capăt
că io și tu am mâncat tot
am băut am futut tot
ce se putea unul la altul
împreun-am strivit coșuri
păduchi
ce știu ăștia
ce să le zicem noi ăstora
despre noi
ce să ne mai zicem
sub tavanul luminat de urlete
ne scuipăm cu gurile uscate de ură
renunță la smacuri
îmbracă-te-n saci
înăsprește-te
fă-te o lege împotriva mea
fă-ți casă cu mine
la casa de amanet
în duba poliției
la urgențe
pe acoperișuri
printre gunoaie căzute din cer
goi cu gurile
cu găurile
larg deschise
s-așteptăm vântul turbat
care să ne curețe
mațele
culcă-te lângă mine în betonieră
doi avortoni găsiți în container
două hoituri îmbrățișate-n portbagaj
nu mișca
ceva în noi
încă respiră
sub tonele de ciment
scârba de dragoste vrea s-o ia de la capăt
că io și tu am mâncat tot
am băut am futut tot
ce se putea unul la altul
împreun-am strivit coșuri
păduchi
ce știu ăștia
ce să le zicem noi ăstora
despre noi
ce să ne mai zicem
sub tavanul luminat de urlete
ne scuipăm cu gurile uscate de ură
January 27, 2022
Ca să fii cât mai real, te trezești în plină cădere.
Același organism metafizic care a inventat limitele într-o dimineață ploioasă
îți dă un fel de bicicletă pentru pierderea controlului.
O bicicletă fără ghidon, să-ți înveți mâinile cu nimic de apucat
fără pedale, să uiți de picioare
fără roți, să te obișnuiești cu nicio direcție de urmat.
Genunchii unui bărbat străin urcă și coboară
ți de apropie și se îndepărtează de ochi.
Din ceruri o muzică relaxantă de lift îți amintește că ești unde trebuie.
Nu ești pentru că n-ai fost niciodată
și înălțimea de la care cazi crește cu mii de metri pe secundă
dar e OK, de la 10 metri în sus oricum nu mai contează unde cazi.
Și într-o dimineață renunți la întoarcere, picioarele străinului te duc unde vor.
Același organism metafizic care a inventat limitele într-o dimineață ploioasă
îți dă un fel de bicicletă pentru pierderea controlului.
O bicicletă fără ghidon, să-ți înveți mâinile cu nimic de apucat
fără pedale, să uiți de picioare
fără roți, să te obișnuiești cu nicio direcție de urmat.
Genunchii unui bărbat străin urcă și coboară
ți de apropie și se îndepărtează de ochi.
Din ceruri o muzică relaxantă de lift îți amintește că ești unde trebuie.
Nu ești pentru că n-ai fost niciodată
și înălțimea de la care cazi crește cu mii de metri pe secundă
dar e OK, de la 10 metri în sus oricum nu mai contează unde cazi.
Și într-o dimineață renunți la întoarcere, picioarele străinului te duc unde vor.
May 8, 2025
Cred că poezia lui este universală, că iese din registrul țării noastre și vorbește despre mizeria umană în sine; dar și despre dragoste, fascinație, comuniunea cu ceilalți. Nu trebuie să cazi în capcana de a fi mai atent la ton decât la ceea ce este spus – Dan este amuzant, sigur, dar și grav; este desfrânatul nostru triumfător, dar, mai mult decât atât, este un poet care se ridică deasupra spiritului vremii, deasupra propriei ființe deseori. He doesn’t ride the wave, he is the wave, iar acest lucru este evident chiar dacă nu ai parcurs încă suficientă poezie (post)douămiistă.
Recenzie completă: https://cristinaboncea.com/2025/04/10...
Recenzie completă: https://cristinaboncea.com/2025/04/10...
Displaying 1 - 30 of 46 reviews