What do you think?
Rate this book
O beție cuantică
Povești pentru o lume instabilă.
O beție cuantică e un pseudo-jurnal care conține 366 de povești despre lumea în care trăim, câte una pentru fiecare zi a anului, texte scrise cu același umor și sarcasm cu care ne-a obișnuit scriitorul, dar și cu o doză sănătoasă de ireal.
Goran Mrakić observă aici micile și marile beții ale existenței, de la frici colective și obsesii sociale, până la deliruri intime și scăpări de rațiune. Oamenii despre care scrie – și care devin, astfel, personaje – trec prin situații în care logica obișnuită cedează locul paradoxului, iar cititorul descoperă, prin lentila lui, un univers neliniștitor, îmbibat de contradicțiile societății contemporane, unde totul e posibil și nimic nu e stabil. Textele scriitorului bănățean devin, astfel, un spectacol de oglinzi strâmbe, unul în care recunoaștem, cu un zâmbet amar, de cele mai multe ori, frânturi din propriul nostru prezent.
„În noua lui carte, Goran Mrakić continuă să observe lumea în modul său particular și să ne-o redea așa cum numai un scriitor o poate face, așa numai cum acest scriitor, de fapt, o poate face: cu o doză sănătoasă de ireal, una de absurd, alta de ironie și încă una de empatie. Iar rezultatul e literatură pur și simplu, chiar dacă, de data aceasta, e literatură non-ficțională (cu toate alunecările spre fantastic sau oniric, de pildă). O literatură care-ți clatină certitudinile, care rupe convențiile, care face ca universurile să se ciocnească, care produce scântei și mici revelații. O literatură pe care o citești cu bucurie. Ceea ce vă doresc și vouă.“
Eli Bădică
coordonatoarea imprintului n’autor
O beție cuantică e un pseudo-jurnal care conține 366 de povești despre lumea în care trăim, câte una pentru fiecare zi a anului, texte scrise cu același umor și sarcasm cu care ne-a obișnuit scriitorul, dar și cu o doză sănătoasă de ireal.
Goran Mrakić observă aici micile și marile beții ale existenței, de la frici colective și obsesii sociale, până la deliruri intime și scăpări de rațiune. Oamenii despre care scrie – și care devin, astfel, personaje – trec prin situații în care logica obișnuită cedează locul paradoxului, iar cititorul descoperă, prin lentila lui, un univers neliniștitor, îmbibat de contradicțiile societății contemporane, unde totul e posibil și nimic nu e stabil. Textele scriitorului bănățean devin, astfel, un spectacol de oglinzi strâmbe, unul în care recunoaștem, cu un zâmbet amar, de cele mai multe ori, frânturi din propriul nostru prezent.
„În noua lui carte, Goran Mrakić continuă să observe lumea în modul său particular și să ne-o redea așa cum numai un scriitor o poate face, așa numai cum acest scriitor, de fapt, o poate face: cu o doză sănătoasă de ireal, una de absurd, alta de ironie și încă una de empatie. Iar rezultatul e literatură pur și simplu, chiar dacă, de data aceasta, e literatură non-ficțională (cu toate alunecările spre fantastic sau oniric, de pildă). O literatură care-ți clatină certitudinile, care rupe convențiile, care face ca universurile să se ciocnească, care produce scântei și mici revelații. O literatură pe care o citești cu bucurie. Ceea ce vă doresc și vouă.“
Eli Bădică
coordonatoarea imprintului n’autor
424 pages, Paperback
Published November 10, 2025
26 people are currently reading
68 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
February 2, 2026
Știți voi preparatele alea culinare fancy care combină gusturi, de zic ele "e dulce acrișor, dar rămâne apoi un pic picant pe gât"? Cam așa este cartea asta. Este un fel de mâncare de birt, ceva la care ai așteptări ca de birt, dar care te suprinde prin complexitate gusturilor și a texturilor.
Cartea constă în 365 de povestioare care te fac să râzi ca prostu în autobuz, să zâmbești amar la lumina lămpii de seară, sau să rămâi nostalgic cu ochii în gol, uitând să cobori din metrou. Este un roller coaster emoțional care te plimbă prin Timișoara copilăriei autorului, prin cartiere rău famate ale Belgradului, și prin birturi populate de drojdia societății. O recomand oricărui om căruia i se pare că ia viața prea în serios sau că lumea din jurul lui se duce dracu (cam... știți voi... cam ca acum).
Eu am citit-o în câteva zile, dar vă recomand să o țineți aproape și din când în când să o deschideți, să o răsfoiți până la ziua curentă și să citiți dume gen
"- Nu vă e frică că vă ia AI-ul slujbele
- Pe dracu, nu s-a inventat AI-ul care să nu facă nimic"
7/6, o recomand oricui
PS: Este prima carte în care am re-întâlnit termenul aproape uitat din copilăria mea îndepărtată: husen.
Cartea constă în 365 de povestioare care te fac să râzi ca prostu în autobuz, să zâmbești amar la lumina lămpii de seară, sau să rămâi nostalgic cu ochii în gol, uitând să cobori din metrou. Este un roller coaster emoțional care te plimbă prin Timișoara copilăriei autorului, prin cartiere rău famate ale Belgradului, și prin birturi populate de drojdia societății. O recomand oricărui om căruia i se pare că ia viața prea în serios sau că lumea din jurul lui se duce dracu (cam... știți voi... cam ca acum).
Eu am citit-o în câteva zile, dar vă recomand să o țineți aproape și din când în când să o deschideți, să o răsfoiți până la ziua curentă și să citiți dume gen
"- Nu vă e frică că vă ia AI-ul slujbele
- Pe dracu, nu s-a inventat AI-ul care să nu facă nimic"
7/6, o recomand oricui
PS: Este prima carte în care am re-întâlnit termenul aproape uitat din copilăria mea îndepărtată: husen.
December 13, 2025
Pentru mine cartile lui Goran sunt (aproape) toate de 5 stele. Nu stiu cum este sa citesti cartile lui daca ai copilarit in alt oras, alta tara, dar pentru un timisorean de varsta apropiata (~1 an diferenta intre noi) sunt o bucurie! Sa retraiesti crampeie din copilarie, sa simti parfumul anilor care au trecut si nu vor reveni niciodata este ceva unic! Exact ca si el, de multe ori incerc sa ma gandesc la fotografii... ce faceau acei oameni? ce simteau? ce vise aveau? unde sunt ei acum? Cand trec prin anumite locuri si ma uit la cladiri vechi incerc sa ma gandesc la tot ce au "vazut" si "simtit" aceste caldiri de-a lungul istoriei...
Exista diferente culturale, muzicale, intre noi, majoritatea in favoarea lui desigur! El are origini sarbe, eu maghiare (desi numele nu ma da de gol, sic!) dar locurile din povestirile lui le-am impartit, asta este cert! Desi ne cunoastem (cat de cat) personal abia din 2012 de cand cu ASU Poli, aproape tot ce scrie el mi se aplica si mie! Am copilarit in aceleasi locuri, am fost in aceleasi locuri chiar deodata (la meciurile lui Poli pe 1 Mai/Dan Paltinisanu cu siguranta) fara sa stim unul de altul!
Multumesc Goran pentru tot ce scrii, sper sa scrii in continuare, chiar mai mult decat pana acum! Ai promis si o carte cu anii de "pionierat" ai lui ASU - o sa-ti reamintesc de ea cu fiecare ocazie, pana cand o vei scrie - intr-o "zi cu soare"! :)
Exista diferente culturale, muzicale, intre noi, majoritatea in favoarea lui desigur! El are origini sarbe, eu maghiare (desi numele nu ma da de gol, sic!) dar locurile din povestirile lui le-am impartit, asta este cert! Desi ne cunoastem (cat de cat) personal abia din 2012 de cand cu ASU Poli, aproape tot ce scrie el mi se aplica si mie! Am copilarit in aceleasi locuri, am fost in aceleasi locuri chiar deodata (la meciurile lui Poli pe 1 Mai/Dan Paltinisanu cu siguranta) fara sa stim unul de altul!
Multumesc Goran pentru tot ce scrii, sper sa scrii in continuare, chiar mai mult decat pana acum! Ai promis si o carte cu anii de "pionierat" ai lui ASU - o sa-ti reamintesc de ea cu fiecare ocazie, pana cand o vei scrie - intr-o "zi cu soare"! :)
March 27, 2026
În ultimii ani ceauşeşti şi un pic după, unul din evenimentele „literare” ale anului era apariţia unui calendar „comic” din ăla cu rupt fila zilnic, cu caricaturi, curiozităţi, glume şi rebusuri. Cum lectura ca divertisment era oarecum limitată, copiii îndeobşte îl tot decuplau de pe perete, fără să mai aştepte să citească la fila ruptă. Lecturau intens în avans, iar calendarul în sine arăta, deja, din martie, ca o varză de murat expandată prematur, pusă-ntr-un cui şubred.
Şi fix sentimentul ăla plăcut de citit „ilicit” îl poţi avea şi parcurgând „Beţia cuantică” a lui Goran Mrakic, o culegere de postări literare de Facebook şi nu numai, puse fără o ordine cronologică clară, dar potrivite pentru fiecare zi a anului. Pentru că e cel mai bine să facă raportarea la, să nu se spună „produsul”, ca CEO-ul de la Mac, ci volumul de povestiri în oglindă dar anterior al aceluiaşi autor - „Punk requiem”, e onest de spus că „Requiem”-ul mi s-a părut mai haios, mai scris la rupere, fără reţineri, dar şi un pic mai simplist. „Beţia cuantică” se vede că e ca şi autorul de acum, în altă ligă. Umorul, cu mici scăpări, de sare şi piper, e mai elevat, mai cult, mai cu construcţie. Ales nu întâmplător ca editor al unei colecţii de literatură slavă est-europeană, Balkan Express (în care a apărut recent, în traducerea sa, “Fumul mort”, de Nebojsa Jevrić, cu toate şansele să aibă în librării succesul Marlboro-ului de Sarajevo al lui Miljenko Jergović), Goran Mrakic face des şi în „O beţie cuantică” recomandări de lecturi, volume şi poveşti ale unor scriitori sârbi sau croaţi de care nu s-a prea auzit în România. Şi poate că ar fi trebuit să se audă mai mult, pentru că „scrisul balcanic”, de care se apropie firesc şi Goran Mrakic e, după părerea mea, cel mai apropiat de literatura română contemporană, în formula ei bio, fără aditivi, adică fără împrumuturi sau transplantări forţate de teme şi genuri. Cam ca şi playlist-ul cărţii, cu piese de care mai mult de jumătate din melomanii din România nu au auzit în viaţa lor.
Pe ultima pagină se spune că „O beţie cuantică” trebuie nu dată de duşcă, ci citită aşa, cu răbdare ca un „vin de cursă lungă.” Da, dar musai să fie dintr-o budană reciclată de cinci litri, să te minunezi că e mai bun decât o alegorie de podgorie din sudul Franţei şi că, deşi îl bei cu borcanul, nu pare să se termine prea curând.
Şi fix sentimentul ăla plăcut de citit „ilicit” îl poţi avea şi parcurgând „Beţia cuantică” a lui Goran Mrakic, o culegere de postări literare de Facebook şi nu numai, puse fără o ordine cronologică clară, dar potrivite pentru fiecare zi a anului. Pentru că e cel mai bine să facă raportarea la, să nu se spună „produsul”, ca CEO-ul de la Mac, ci volumul de povestiri în oglindă dar anterior al aceluiaşi autor - „Punk requiem”, e onest de spus că „Requiem”-ul mi s-a părut mai haios, mai scris la rupere, fără reţineri, dar şi un pic mai simplist. „Beţia cuantică” se vede că e ca şi autorul de acum, în altă ligă. Umorul, cu mici scăpări, de sare şi piper, e mai elevat, mai cult, mai cu construcţie. Ales nu întâmplător ca editor al unei colecţii de literatură slavă est-europeană, Balkan Express (în care a apărut recent, în traducerea sa, “Fumul mort”, de Nebojsa Jevrić, cu toate şansele să aibă în librării succesul Marlboro-ului de Sarajevo al lui Miljenko Jergović), Goran Mrakic face des şi în „O beţie cuantică” recomandări de lecturi, volume şi poveşti ale unor scriitori sârbi sau croaţi de care nu s-a prea auzit în România. Şi poate că ar fi trebuit să se audă mai mult, pentru că „scrisul balcanic”, de care se apropie firesc şi Goran Mrakic e, după părerea mea, cel mai apropiat de literatura română contemporană, în formula ei bio, fără aditivi, adică fără împrumuturi sau transplantări forţate de teme şi genuri. Cam ca şi playlist-ul cărţii, cu piese de care mai mult de jumătate din melomanii din România nu au auzit în viaţa lor.
Pe ultima pagină se spune că „O beţie cuantică” trebuie nu dată de duşcă, ci citită aşa, cu răbdare ca un „vin de cursă lungă.” Da, dar musai să fie dintr-o budană reciclată de cinci litri, să te minunezi că e mai bun decât o alegorie de podgorie din sudul Franţei şi că, deşi îl bei cu borcanul, nu pare să se termine prea curând.
April 29, 2026
Nu cred că am mai citit o carte de 400+ de pagini în 2-3 zile. N-aș fi vrut să se mai termine.
Displaying 1 - 4 of 4 reviews