What do you think?
Meserii nerecomandate femeilor
„Meserii nerecomandate femeilor este o carte de memorialistică remarcabilă, singulară în literatura română. Gabriela Adameșteanu lucrează cu temele majore ale universului ei artistic, întoarse spre propria viață: feminitatea și familia (câte bariere sunt până la a simți încrederea și apropierea pe care le promit). La ele se adaugă sinuozitățile condiției de scriitoare. Povestindu-și biografia, cu farmecul epic deja cunoscut (în care intră necruțarea, aici de sine), autoarea încearcă s-o facă inteligibilă prin intermediul amintirilor personale și prin explicații furnizate de o istorie convulsivă. Este o carte despre trecut (ca orice carte de memorii), îndreptată decis spre viitor.” (Sanda Cordoș)
„Nu este o carte de bilanț, chiar dacă se referă mai mult la experiențele mele și mai puțin la ale altora. Încerc doar să arăt cum am ajuns să-mi asum meseria de scriitoare, nedorind-o, deși s-ar părea că era singura potrivită mie. Dar, la fel ca mai toate cărțile mele, și aceasta «mi-a scăpat din mână». A devenit și o carte despre părinții mei, despre memoria neștiută a lumii dispărute în care ei au trăit.” (Gabriela Adameșteanu)
„Nu este o carte de bilanț, chiar dacă se referă mai mult la experiențele mele și mai puțin la ale altora. Încerc doar să arăt cum am ajuns să-mi asum meseria de scriitoare, nedorind-o, deși s-ar părea că era singura potrivită mie. Dar, la fel ca mai toate cărțile mele, și aceasta «mi-a scăpat din mână». A devenit și o carte despre părinții mei, despre memoria neștiută a lumii dispărute în care ei au trăit.” (Gabriela Adameșteanu)
- GenresNonfictionFeminism
424 pages, Paperback
Published November 1, 2025
About the author
Gabriela Adameșteanu
23 books120 followersGabriela Adameșteanu is a Romanian novelist, short story writer, essayist, journalist, and translator. The author of the celebrated novels The Equal Way of Every Day (1975) and Wasted Morning (1983), she is also known as an activist in support of civil society and member of the Group for Social Dialogue (GDS), as well as editor of Revista 22.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 11 of 11 reviews
March 9, 2026
Excelentă pentru cei interesați de sistemul editorial din anii comunismului, cenzură, editori, relațiile dintre scriitori și partid. În același timp un adevărat volum de memorii care surprinde lupta cu viața din timpul comunismului (familie urmărită de securitate și absurdul poliției politice, școală, presiunea societății, căsătorie eșuată, rolul și independența femeii și șansele ei într-o lume totuși cultural-patriarhală), și mai ales mecanismele sociale și economice specifice acelor vremuri. Voi reveni cât de curând, pentru că merită o a doua lectură.
January 14, 2026
“Pentru mine, scriitorul este unicat, fără vârstă ori gen: mă interesează felul cum altcineva a văzut lumea, felul în care își spune povestea. Ca și prieteniile adevărate, ca și iubirile profunde, cărțile care îți merg la suflet sunt rare în viață.”
“Prieteniile se rup la fel ca iubirile atunci când te descoperi lângă un străin cu care nu rezonezi, altcineva decât persoana imaginată.”
“Prieteniile se rup la fel ca iubirile atunci când te descoperi lângă un străin cu care nu rezonezi, altcineva decât persoana imaginată.”
May 30, 2026
O carte a cărei lectură m-a îmbogățit spiritual și sufletește, ca și "Anii romantici".
Am aflat multe despre oameni importanți și fapte dintr-un trist timp și despre cărți de citit.
Gabriela Adameșteanu este o fină observatoare, descrie logic și empatic, te sensibilizează, iar istoria minunatei familii Adameșteanu este impresionantă.
"În intervalul de viață pe care abia acum îl vezi cât de scurt era, ți-ai permis luxul să te plictisești copios, ai risipit în munci stupide zilele furate celor dragi, ai fost generos cu cei care ți- au întors spatele când ai avut nevoie, și tot așa. Altfel aș proceda acum, îți tot spui, numai că este prea târziu."
"Istorie "adevărată" știam cât "ciupisem" din discuțiile de acasă cu tata, în schimb prezentul nu- l înțelegeam - dar poate cineva să-și înțeleagă timpul în vreme ce îl trăiește ? Iar cel de-atunci era poate cel mai greu de înțeles, directive drastice îi sileau pe oameni să se schimbe atât de mult de parcă s-ar fi întors pe dos, și cine e capabil de o asemenea metamorfoză?"
Titlul mi se pare nepotrivit (dar asta nu este atât de important), cartea este despre mult mai mult.
De recitit.
Am aflat multe despre oameni importanți și fapte dintr-un trist timp și despre cărți de citit.
Gabriela Adameșteanu este o fină observatoare, descrie logic și empatic, te sensibilizează, iar istoria minunatei familii Adameșteanu este impresionantă.
"În intervalul de viață pe care abia acum îl vezi cât de scurt era, ți-ai permis luxul să te plictisești copios, ai risipit în munci stupide zilele furate celor dragi, ai fost generos cu cei care ți- au întors spatele când ai avut nevoie, și tot așa. Altfel aș proceda acum, îți tot spui, numai că este prea târziu."
"Istorie "adevărată" știam cât "ciupisem" din discuțiile de acasă cu tata, în schimb prezentul nu- l înțelegeam - dar poate cineva să-și înțeleagă timpul în vreme ce îl trăiește ? Iar cel de-atunci era poate cel mai greu de înțeles, directive drastice îi sileau pe oameni să se schimbe atât de mult de parcă s-ar fi întors pe dos, și cine e capabil de o asemenea metamorfoză?"
Titlul mi se pare nepotrivit (dar asta nu este atât de important), cartea este despre mult mai mult.
De recitit.
April 11, 2026
O confesiune despre realitățile dure ale istoriei, despre oameni și legăturile poate neștiute dintre ei, o meditație asupra devenirii scriitoricești și o memorie ce pătrunde profund în subtilitățile vieții celor cărora le datorăm cel mai mult - părinților. Se reconstituie nu doar o autobiografie, ci o întreagă rețea de afecte, constrângeri, moșteniri interioare și intelectuale. 🤍
"(...) prezentul nu-l înțelegeam - dar poate cineva să-și înțeleagă timpul în vreme ce îl trăiește?"
"(...) nu suntem doar urmașii părinților, ci și ai altor necunoscuți și necunoscute care ne-au transmis abilitățile și suferințele lor."
"(...) gena perfecționismului, moştenită din familie: pe cât de binevenită este, fiindcă te ajută să faci lucruri greu atacabile, pe atât este de periculoasă, pentru că te poate steriliza."
"(...) oamenii sunt complicați, și credulitatea m-a făcut să mă trezesc de mai multe ori într-o altă realitate decât aveam impresia că trăiesc."
"Dacă tot am intrat în meseria asta, nerecomandată femeilor, ar fi trebuit, vrând-nevrând, să merg până la capăt, îmi spun uneori (...)"
"(...) prezentul nu-l înțelegeam - dar poate cineva să-și înțeleagă timpul în vreme ce îl trăiește?"
"(...) nu suntem doar urmașii părinților, ci și ai altor necunoscuți și necunoscute care ne-au transmis abilitățile și suferințele lor."
"(...) gena perfecționismului, moştenită din familie: pe cât de binevenită este, fiindcă te ajută să faci lucruri greu atacabile, pe atât este de periculoasă, pentru că te poate steriliza."
"(...) oamenii sunt complicați, și credulitatea m-a făcut să mă trezesc de mai multe ori într-o altă realitate decât aveam impresia că trăiesc."
"Dacă tot am intrat în meseria asta, nerecomandată femeilor, ar fi trebuit, vrând-nevrând, să merg până la capăt, îmi spun uneori (...)"
April 6, 2026
O imersiune autobiografică în lumea prozatoarei și jurnalistei Gabriela Adameșteanu, autoarea neuitatul roman “Dimineață pierdută”. Cartea conține detalii biografice importante legate de anii formatori, respingerea inițială a vocației de scriitoare, modele literare și “muze” ale pesonajelor, dar și foarte multe informații despre universul familial, marcat de stigmatul simpatiilor legionare ale antecesorilor și de persecuțiile Securității comuniste pentru culpe imaginare și chiar inventate ad-hoc.
Lectura m-a condus firesc să recitesc volumul memorialistic anterior, “Anii romantici”.
Lectura m-a condus firesc să recitesc volumul memorialistic anterior, “Anii romantici”.
June 6, 2026
Mi-ar fi placut sa fie o carte de memorialistica cu cap si coada, nu fragmente disparate in care titlul ocupa un sfert din povestea in sine.
August 30, 2026
„mama mi-a transmis intensa ei nostalgie bucureșteană, dar, după decenii de trăit în capitală, mi-am dat seama că o accept numai fiindcă îmi plac orașele mari.”
„rămăsese orfană de mamă la patru ani, când tatăl era soldat în primul război, poate nimeni nu-i spusese povești și sigur nu văzuse personaje de basm în tacâmurile de la masă.”
„(...) dar cărțile care mi-au plăcut mult în diferite perioade ale vieții mele mi-au dat intensa bucurie a recunoașterii, de parcă vorbeau despre mine.”
„mă prezentam zilnic la biblioteca academiei, singurul loc unde exista ediția integrală. un spațiu mirific, o grădină cu copaci bătrâni, plină de aromele primăverii spre care ieșeam, la ora de închidere, regăsindu-mi depresia. personajele lui proust mă ajutau, pentru câteva ore, să uit disperarea care avea să mă țină, tot mai atenuată, ani de zile: primăvara începuse cu moartea tatei, la doar patru luni după ce mă măritasem.”
„moartea lui îmi demonstrase că, în ciuda foamei mele de noutate, de cunoștințe și prieteni noi (moștenisem sociabilitatea tatei), pentru fiecare dintre noi, fie că trăim într-un sat, fie că trăim într-un megalopolis, contează, de fapt, un singur om. sau doi.”
„doar nevoia de singurătate resimțită de personajul meu letiția în căminul studențesc poate apropia drumul egal al fiecărei zile de cunoscutul eseu al virginiei woolf a room of one's own.”
„fetele încep bine, izbesc puternic și pe urmă dispar, mă avertizase paul goma la începuturile mele.”
„(...) trăiam cu o naivitate târzie bucuria apartenenței la un grup.”
„dar responsabilă pentru lentoarea mea a fost mai ales gena perfecționismului, moștenită din familie: pe cât de binevenită este, fiindcă te ajută să faci lucruri greu atacabile, pe atât este de periculoasă, pentru că te poate steriliza.”
„iar atmosfera orașului meu adoptiv o recunosc nu doar în românia, ci oriunde în lume, în fiecare oraș de provincie unde ajung și unde încă mai vibrează, tot mai slab, în mine claustrarea copilăriei mele bovarice și sărăcăcioase, împreună cu o subtilă nostalgie, ca un parfum de flori fanate.”
„ani de zile, chiar și după ce îl locuiam de destulă vreme, bucureștiul a însemnat pentru mine, ca și pentru alți adolescenți care trăiseră tristețea imemorială a provinciei, locul geometric al iluziilor de tot felul: concretizarea materială a mirajului modernității, centrul elitist al lumii.”
„rămăsese orfană de mamă la patru ani, când tatăl era soldat în primul război, poate nimeni nu-i spusese povești și sigur nu văzuse personaje de basm în tacâmurile de la masă.”
„(...) dar cărțile care mi-au plăcut mult în diferite perioade ale vieții mele mi-au dat intensa bucurie a recunoașterii, de parcă vorbeau despre mine.”
„mă prezentam zilnic la biblioteca academiei, singurul loc unde exista ediția integrală. un spațiu mirific, o grădină cu copaci bătrâni, plină de aromele primăverii spre care ieșeam, la ora de închidere, regăsindu-mi depresia. personajele lui proust mă ajutau, pentru câteva ore, să uit disperarea care avea să mă țină, tot mai atenuată, ani de zile: primăvara începuse cu moartea tatei, la doar patru luni după ce mă măritasem.”
„moartea lui îmi demonstrase că, în ciuda foamei mele de noutate, de cunoștințe și prieteni noi (moștenisem sociabilitatea tatei), pentru fiecare dintre noi, fie că trăim într-un sat, fie că trăim într-un megalopolis, contează, de fapt, un singur om. sau doi.”
„doar nevoia de singurătate resimțită de personajul meu letiția în căminul studențesc poate apropia drumul egal al fiecărei zile de cunoscutul eseu al virginiei woolf a room of one's own.”
„fetele încep bine, izbesc puternic și pe urmă dispar, mă avertizase paul goma la începuturile mele.”
„(...) trăiam cu o naivitate târzie bucuria apartenenței la un grup.”
„dar responsabilă pentru lentoarea mea a fost mai ales gena perfecționismului, moștenită din familie: pe cât de binevenită este, fiindcă te ajută să faci lucruri greu atacabile, pe atât este de periculoasă, pentru că te poate steriliza.”
„iar atmosfera orașului meu adoptiv o recunosc nu doar în românia, ci oriunde în lume, în fiecare oraș de provincie unde ajung și unde încă mai vibrează, tot mai slab, în mine claustrarea copilăriei mele bovarice și sărăcăcioase, împreună cu o subtilă nostalgie, ca un parfum de flori fanate.”
„ani de zile, chiar și după ce îl locuiam de destulă vreme, bucureștiul a însemnat pentru mine, ca și pentru alți adolescenți care trăiseră tristețea imemorială a provinciei, locul geometric al iluziilor de tot felul: concretizarea materială a mirajului modernității, centrul elitist al lumii.”
July 19, 2026
Cartea e o veritabilă incursiune în perioada comunistă, vorbind despre cenzura, despre formarea ei că scriitor și despre alți oameni de litere și vremii, precum și legăturile lor cu autoritățile comuniste. M-a deranjat că toate capitolele ei au 2-3 pagini, nici nu apuca să înceapă o idee că trebuie să o curme, de parca a scris cartea zilnic in pauza de prînz. E tare frustrant. Nu știu cu cine s-a căsătorit, cînd și de ce a divorțat, nu simt omul în spatele confesiunilor, așa cum ar trebui sa fie orice carte de memorialistica. Cele mai interesante lucruri în cartea ei sunt capitolele scrise despre boema literara a anilor 70-90. In rest, mai reia ideile, dar nu se prea leagă. De exemplu,intr-un capitol vorbește despre statul cu socrii, în următorul are 14 ani și merge in vacanță la tara. Într-o manieră similară a scris Paler "Autoportret într-o oglindă spartă" dar pe aia am citit-o pe nerăsuflate, o bijuterie de carte, nu știu, lectura gindurilor lui separate, nu mi s-a părut atît de frustranta că la Adameșteanu.
April 14, 2026
O carte a revendicarii trecutului prin rememorarea unor aventuri personale si impersonale ale autoarei. O mica dezvaluire a unei vieti traite printre intelectuali romani si familie.
Displaying 1 - 11 of 11 reviews