„Meserii nerecomandate femeilor este o carte de memorialistică remarcabilă, singulară în literatura română. Gabriela Adameșteanu lucrează cu temele majore ale universului ei artistic, întoarse spre propria viață: feminitatea și familia (câte bariere sunt până la a simți încrederea și apropierea pe care le promit). La ele se adaugă sinuozitățile condiției de scriitoare. Povestindu-și biografia, cu farmecul epic deja cunoscut (în care intră necruțarea, aici de sine), autoarea încearcă s-o facă inteligibilă prin intermediul amintirilor personale și prin explicații furnizate de o istorie convulsivă. Este o carte despre trecut (ca orice carte de memorii), îndreptată decis spre viitor.” (Sanda Cordoș)
„Nu este o carte de bilanț, chiar dacă se referă mai mult la experiențele mele și mai puțin la ale altora. Încerc doar să arăt cum am ajuns să-mi asum meseria de scriitoare, nedorind-o, deși s-ar părea că era singura potrivită mie. Dar, la fel ca mai toate cărțile mele, și aceasta «mi-a scăpat din mână». A devenit și o carte despre părinții mei, despre memoria neștiută a lumii dispărute în care ei au trăit.” (Gabriela Adameșteanu)
Gabriela Adameșteanu is a Romanian novelist, short story writer, essayist, journalist, and translator. The author of the celebrated novels The Equal Way of Every Day (1975) and Wasted Morning (1983), she is also known as an activist in support of civil society and member of the Group for Social Dialogue (GDS), as well as editor of Revista 22.
Excelentă pentru cei interesați de sistemul editorial din anii comunismului, cenzură, editori, relațiile dintre scriitori și partid. În același timp un adevărat volum de memorii care surprinde lupta cu viața din timpul comunismului (familie urmărită de securitate și absurdul poliției politice, școală, presiunea societății, căsătorie eșuată, rolul și independența femeii și șansele ei într-o lume totuși cultural-patriarhală), și mai ales mecanismele sociale și economice specifice acelor vremuri. Voi reveni cât de curând, pentru că merită o a doua lectură.
“Pentru mine, scriitorul este unicat, fără vârstă ori gen: mă interesează felul cum altcineva a văzut lumea, felul în care își spune povestea. Ca și prieteniile adevărate, ca și iubirile profunde, cărțile care îți merg la suflet sunt rare în viață.”
“Prieteniile se rup la fel ca iubirile atunci când te descoperi lângă un străin cu care nu rezonezi, altcineva decât persoana imaginată.”
O carte a cărei lectură m-a îmbogățit spiritual și sufletește, ca și "Anii romantici". Am aflat multe despre oameni importanți și fapte dintr-un trist timp și despre cărți de citit. Gabriela Adameșteanu este o fină observatoare, descrie logic și empatic, te sensibilizează, iar istoria minunatei familii Adameșteanu este impresionantă.
"În intervalul de viață pe care abia acum îl vezi cât de scurt era, ți-ai permis luxul să te plictisești copios, ai risipit în munci stupide zilele furate celor dragi, ai fost generos cu cei care ți- au întors spatele când ai avut nevoie, și tot așa. Altfel aș proceda acum, îți tot spui, numai că este prea târziu."
"Istorie "adevărată" știam cât "ciupisem" din discuțiile de acasă cu tata, în schimb prezentul nu- l înțelegeam - dar poate cineva să-și înțeleagă timpul în vreme ce îl trăiește ? Iar cel de-atunci era poate cel mai greu de înțeles, directive drastice îi sileau pe oameni să se schimbe atât de mult de parcă s-ar fi întors pe dos, și cine e capabil de o asemenea metamorfoză?"
Titlul mi se pare nepotrivit (dar asta nu este atât de important), cartea este despre mult mai mult. De recitit.
O confesiune despre realitățile dure ale istoriei, despre oameni și legăturile poate neștiute dintre ei, o meditație asupra devenirii scriitoricești și o memorie ce pătrunde profund în subtilitățile vieții celor cărora le datorăm cel mai mult - părinților. Se reconstituie nu doar o autobiografie, ci o întreagă rețea de afecte, constrângeri, moșteniri interioare și intelectuale. 🤍
"(...) prezentul nu-l înțelegeam - dar poate cineva să-și înțeleagă timpul în vreme ce îl trăiește?"
"(...) nu suntem doar urmașii părinților, ci și ai altor necunoscuți și necunoscute care ne-au transmis abilitățile și suferințele lor."
"(...) gena perfecționismului, moştenită din familie: pe cât de binevenită este, fiindcă te ajută să faci lucruri greu atacabile, pe atât este de periculoasă, pentru că te poate steriliza."
"(...) oamenii sunt complicați, și credulitatea m-a făcut să mă trezesc de mai multe ori într-o altă realitate decât aveam impresia că trăiesc."
"Dacă tot am intrat în meseria asta, nerecomandată femeilor, ar fi trebuit, vrând-nevrând, să merg până la capăt, îmi spun uneori (...)"
O imersiune autobiografică în lumea prozatoarei și jurnalistei Gabriela Adameșteanu, autoarea neuitatul roman “Dimineață pierdută”. Cartea conține detalii biografice importante legate de anii formatori, respingerea inițială a vocației de scriitoare, modele literare și “muze” ale pesonajelor, dar și foarte multe informații despre universul familial, marcat de stigmatul simpatiilor legionare ale antecesorilor și de persecuțiile Securității comuniste pentru culpe imaginare și chiar inventate ad-hoc. Lectura m-a condus firesc să recitesc volumul memorialistic anterior, “Anii romantici”.
O carte a revendicarii trecutului prin rememorarea unor aventuri personale si impersonale ale autoarei. O mica dezvaluire a unei vieti traite printre intelectuali romani si familie.