What do you think?
Rate this book
The Grey Room
Henry joined them, and detailed his experience. While he talked, Hardcastle appraised him, and perceived that certain nebulous opinions, which had begun to crystallize in his own mind, could have no real foundation. The detective believed that he was confronted with a common murder, and on hearing Henry's history, as part of Sir Walter's story with the rest, perceived that the old lover of Mary Lennox had last seen her husband alive, had drunk with him, and been the first to find him dead.
136 pages, Paperback
First published January 1, 1921
13 people are currently reading
81 people want to read
About the author
Eden Phillpotts
544 books21 followersSee also: Harrington Hext
Eden Philpotts was an English novelist, short-story writer, and playwright with a particular interest in the county of Devon. His works include a cycle of 18 novels set in Dartmoor.
Eden Philpotts was an English novelist, short-story writer, and playwright with a particular interest in the county of Devon. His works include a cycle of 18 novels set in Dartmoor.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 10 of 10 reviews
June 1, 2014
I downloaded this book because I was about to spend a week hiking in Dartmoor, Devonshire, England. I had spent time in Dorset years ago and read all the Thomas Hardy I could find. When I was preparing for Devon, I wanted to find a writer who did for Devonshire what Hardy did for Dorset (Wessex). I found Eden Phillpotts. He is a somewhat unknown writer...but very prolific in his body of work. This book is part ghost story, part mystery and very much rooted in the Moors. Not rooted as much as, say, "Hound of the Baskerfields", but still using the setting as part of the plot.
The Grey Room of the title is just that. A room in a manor house called Chadlands. The time is somewhere between the World Wars. The Grey Room has a problem, or rather the Lord of the manor has a problem (with the Grey Room). It seems that anyone who spends the night in this space, will be found dead at daybreak. The local doctor cannot find any cause whatsoever that would explain their demise.
That is the core of the narrative. No cause of death.
The folks gathered in the house on one such occasion, find themselves debating the existence of the spirit world against the more rational "there surely must some scientific explanation". This round of talking can get a bit tedious but when some of the debaters begin to be the victims, then the search for an explanation is ratcheted up.
The solution to the mystery? You'll have to read the book to find out. Sorry.
The Grey Room of the title is just that. A room in a manor house called Chadlands. The time is somewhere between the World Wars. The Grey Room has a problem, or rather the Lord of the manor has a problem (with the Grey Room). It seems that anyone who spends the night in this space, will be found dead at daybreak. The local doctor cannot find any cause whatsoever that would explain their demise.
That is the core of the narrative. No cause of death.
The folks gathered in the house on one such occasion, find themselves debating the existence of the spirit world against the more rational "there surely must some scientific explanation". This round of talking can get a bit tedious but when some of the debaters begin to be the victims, then the search for an explanation is ratcheted up.
The solution to the mystery? You'll have to read the book to find out. Sorry.
November 20, 2018
Mai curînd gotic decît horror, cum ameninta coperta si titlul. Cartea nu-i rea, dar traducerea mi s-a parut extrem de neglijenta
November 30, 2021
Intrarea palatului Chadlauds era străjuită de doi stâlpi de cărămidă, împodobiţi fiecare cu câte o sferă imensă de granit. În spate, se întindea parcul, ai cărui copaci desfrunziţi aproape în întregime de toamna târzie, salutau soarele la asfinţit cu ultimele lor frunze de culoarea aramei. Printre trunchiuri, ca un răsuflu tainic al pământului, se zărea o ceaţă subţire albastră, care anunţa gerurile viitoare. Aerul era rece şi cornul lunii se afla în partea asfinţitului.
O adunare de opt bărbaţi şi trei femei înainta prin falnica intrare. Discutând, intrară în parc şi se apropiară de palat. Un bătrân ieşi din chilia portarului, ascunsă după un grup de dafini şi deschise porţile mari ferecate, construite în stilul fastuos al Renaşterii italiene. Pe porţi se puteau distinge armele unei familii străvechi. Deasupra era coroana şi dedesubt lozinca actualului proprietar Chadlauds, care în ciuda faptului că fusese crescut în respectul tradiţiei, se fălea mai puţin cu armele străbunilor săi, cât mai ales preţuia distincţiile pe care le dobândise el singur în război. Sir Walter Lennox, al cincilea baron în familia sa, era acum un om bătrân. Generozitatea lui seducătoare, principiile sale patriarhale, marea sa bogăţie şi felul copilăresc în care cunoştea viaţa, îl făcuseră peste tot iubit şi stimat. Dacă însă trecea în ochii arendaşilor săi drept un model de stăpân şi dacă servitorii săi îl venerau din motive lesne de înţeles, vecinii săi mai prost situaţi, îl pizmuiau şi-l batjocoreau din pricina vanităţii sale. Totuşi ştia să-şi ferească averea de risipă şi se minuna doar cum unii oameni îşi creează dificultăţi din chestiuni care pentru el era aşa lesne de rezolvat.
În seara aceea, după puţină muzică, oaspeţii trecură în sala de biliard. În timp ce majoritatea bărbaţilor erau mulţumiţi ca după o aspră zi de vânătoare să se poată odihni în faţa căminului, Sir Walter care toată ziua fusese călare, era încă odihnit şi începu să joace.
― Fără scuze, Henry! se adresă el unui tânăr care se aşezase comod într-un fotoliu în afara cercului celorlalţi şi care tresări ca răpit din gândurile sale. Privirea sa era îndreptată asupra unei femei care sta mână în mână cu un bărbat în faţa căminului.
Cei doi se priveau reciproc, aşa cum se contemplă de obicei amorezaţii când sunt singuri, ca şi cum ar fi fost logodnici şi nu căsătoriţi de vreme îndelungată. Păreau pe altă lume, dar nimeni dintre cei prezenţi nu găsi ceva de râs în atitudinea lor.
― Cu plăcere, unchiule, zise Henry Lennox şi se ridică să vină la biliard.
Era un tânăr înalt, lat în umeri şi blond. Avea ochii căprui, iar gura cu bărbia erau frumos desenate, trăsăturile feţii sale mărturiseau o intensă muncă intelectuală.
Sir Walter îşi marcă 30 de puncte şi pierdu prima bilă. Seniorul de Chadlauds era mic de statură, dar se ţinea foarte drept. Avea o figură ce se regăseşte des la bărbaţii de vârsta sa, dar cu o expresie puţin comună la un om de aproape 70 de ani. Viaţa nu-i pusese niciodată probleme grele, şi cu inteligenţa lui mediocră luase totul aşa cum i se oferea. Prin perspectiva fermecată a unei bune sănătăţi, a unui caracter voios şi unei mari bogăţii, viaţa-i apărea ca un prilej de nesfârşită desfătare. „Nu-ţi trebuie decât răbdare şi puţin cap“ obişnuia el să spună. Sir Walter purta monoclu. Părul începea să i se rărească dar favoriţii săi erau încă destul de lungi. Faţa sa dezminţea fireşte concepţia lui despre viaţă, căci era brăzdată de zbârcituri adânci. Putea fi luat drept un general bătrân, dacă nu cunoşteai firea sa amabilă şi întrucâtva uşuratică.
Bătrânul nu era deloc unilateral. Îşi dădea foarte bine seama că în jurul său se agita o lume întreagă, cu totul deosebită de a lui. Toată viaţa lui nu fusese tulburată de vreun eveniment nefericit, doar o iubire neîmpărtăşită în tinereţe şi o căsătorie târzie. Acum era văduv şi nu avea niciun fecior, lucruri care după părerea lui contribuiau la fericirea prezentă. Se mângâia cu comoda afirmaţie că el îndurase tot atâtea necazuri ca oricare din strămoşii lui.
O adunare de opt bărbaţi şi trei femei înainta prin falnica intrare. Discutând, intrară în parc şi se apropiară de palat. Un bătrân ieşi din chilia portarului, ascunsă după un grup de dafini şi deschise porţile mari ferecate, construite în stilul fastuos al Renaşterii italiene. Pe porţi se puteau distinge armele unei familii străvechi. Deasupra era coroana şi dedesubt lozinca actualului proprietar Chadlauds, care în ciuda faptului că fusese crescut în respectul tradiţiei, se fălea mai puţin cu armele străbunilor săi, cât mai ales preţuia distincţiile pe care le dobândise el singur în război. Sir Walter Lennox, al cincilea baron în familia sa, era acum un om bătrân. Generozitatea lui seducătoare, principiile sale patriarhale, marea sa bogăţie şi felul copilăresc în care cunoştea viaţa, îl făcuseră peste tot iubit şi stimat. Dacă însă trecea în ochii arendaşilor săi drept un model de stăpân şi dacă servitorii săi îl venerau din motive lesne de înţeles, vecinii săi mai prost situaţi, îl pizmuiau şi-l batjocoreau din pricina vanităţii sale. Totuşi ştia să-şi ferească averea de risipă şi se minuna doar cum unii oameni îşi creează dificultăţi din chestiuni care pentru el era aşa lesne de rezolvat.
În seara aceea, după puţină muzică, oaspeţii trecură în sala de biliard. În timp ce majoritatea bărbaţilor erau mulţumiţi ca după o aspră zi de vânătoare să se poată odihni în faţa căminului, Sir Walter care toată ziua fusese călare, era încă odihnit şi începu să joace.
― Fără scuze, Henry! se adresă el unui tânăr care se aşezase comod într-un fotoliu în afara cercului celorlalţi şi care tresări ca răpit din gândurile sale. Privirea sa era îndreptată asupra unei femei care sta mână în mână cu un bărbat în faţa căminului.
Cei doi se priveau reciproc, aşa cum se contemplă de obicei amorezaţii când sunt singuri, ca şi cum ar fi fost logodnici şi nu căsătoriţi de vreme îndelungată. Păreau pe altă lume, dar nimeni dintre cei prezenţi nu găsi ceva de râs în atitudinea lor.
― Cu plăcere, unchiule, zise Henry Lennox şi se ridică să vină la biliard.
Era un tânăr înalt, lat în umeri şi blond. Avea ochii căprui, iar gura cu bărbia erau frumos desenate, trăsăturile feţii sale mărturiseau o intensă muncă intelectuală.
Sir Walter îşi marcă 30 de puncte şi pierdu prima bilă. Seniorul de Chadlauds era mic de statură, dar se ţinea foarte drept. Avea o figură ce se regăseşte des la bărbaţii de vârsta sa, dar cu o expresie puţin comună la un om de aproape 70 de ani. Viaţa nu-i pusese niciodată probleme grele, şi cu inteligenţa lui mediocră luase totul aşa cum i se oferea. Prin perspectiva fermecată a unei bune sănătăţi, a unui caracter voios şi unei mari bogăţii, viaţa-i apărea ca un prilej de nesfârşită desfătare. „Nu-ţi trebuie decât răbdare şi puţin cap“ obişnuia el să spună. Sir Walter purta monoclu. Părul începea să i se rărească dar favoriţii săi erau încă destul de lungi. Faţa sa dezminţea fireşte concepţia lui despre viaţă, căci era brăzdată de zbârcituri adânci. Putea fi luat drept un general bătrân, dacă nu cunoşteai firea sa amabilă şi întrucâtva uşuratică.
Bătrânul nu era deloc unilateral. Îşi dădea foarte bine seama că în jurul său se agita o lume întreagă, cu totul deosebită de a lui. Toată viaţa lui nu fusese tulburată de vreun eveniment nefericit, doar o iubire neîmpărtăşită în tinereţe şi o căsătorie târzie. Acum era văduv şi nu avea niciun fecior, lucruri care după părerea lui contribuiau la fericirea prezentă. Se mângâia cu comoda afirmaţie că el îndurase tot atâtea necazuri ca oricare din strămoşii lui.
May 28, 2022
Two and a half stars:
The Plot: During a 1920's house party at the ancestral estate of Sir Walter Lennox, the sordid reputation of the unused Grey Room is a topic of discussion. An ancestor of Sir Walter's died in the room under mysterious circumstances -- although she was in her 80's so how mysterious is that? Years later a robust young woman meets a similar fate, being found in the morning looking peacefully from bed with dead eyes. To debunk the myth one of the house party connives to sleep in the room, and a repetition of the previous death occurs. Sir Walter's nephew talks him into hiring a detective to uncover the truth. But before the truth comes to light a number of other deaths occur.
A Review: I enjoy mysteries with a supernatural twist, so I did enjoy reading this obscure book. The ending was a bit of a let-down, but not unexpectedly. The writing style is pleasant, although there is way too much of dinner conversations that drone on for pages, mostly filled with speculations about the "here-after" and lots of religious clap-trap, since one of the characters is a parson. It's easy to skip over these parts and just read the meat of the story without missing anything.
The Plot: During a 1920's house party at the ancestral estate of Sir Walter Lennox, the sordid reputation of the unused Grey Room is a topic of discussion. An ancestor of Sir Walter's died in the room under mysterious circumstances -- although she was in her 80's so how mysterious is that? Years later a robust young woman meets a similar fate, being found in the morning looking peacefully from bed with dead eyes. To debunk the myth one of the house party connives to sleep in the room, and a repetition of the previous death occurs. Sir Walter's nephew talks him into hiring a detective to uncover the truth. But before the truth comes to light a number of other deaths occur.
A Review: I enjoy mysteries with a supernatural twist, so I did enjoy reading this obscure book. The ending was a bit of a let-down, but not unexpectedly. The writing style is pleasant, although there is way too much of dinner conversations that drone on for pages, mostly filled with speculations about the "here-after" and lots of religious clap-trap, since one of the characters is a parson. It's easy to skip over these parts and just read the meat of the story without missing anything.
April 5, 2024
Intriguing concept that was occasionally weighed down by a little too much posturing. The author allowed several characters to mount their (or rather, his) hobby horses to the detriment of the story overall. I was considerably less interested in reading the author's thoughts on the greatest minds of the Renaissance, or the problem of spiritualism, etc. than I was in finding out why so many people had dropped dead in the grey room. Still, despite a few tedious spots, an interesting read.
This entire review has been hidden because of spoilers.
September 26, 2021
I suppose I must have read worse books, but not many. That is definitely that, no more Eden Phillpotts.
November 1, 2025
Review: The Grey Room by Eden Phillpotts
Eden Phillpotts’ The Grey Room is a masterclass in atmospheric suspense—a slow-burning mystery that coils itself around the reader like fog in a haunted manor. Set in the stately Chadlands estate, the novel opens with a seemingly idyllic gathering that quickly turns sinister when a guest is found dead in the infamous Grey Room. What follows is a cerebral unraveling of secrets, motives, and emotional entanglements, led by the methodical detective Hardcastle.
Phillpotts doesn’t rely on cheap thrills or overt horror. Instead, he crafts dread through psychological nuance and architectural claustrophobia. The manor itself becomes a character—its corridors echoing with grief, suspicion, and the weight of unspoken truths. Each guest is a potential suspect, and the reader is drawn into a web of red herrings and revelations that demand close attention.
What makes The Grey Room exceptional is its emotional resonance. Beneath the mystery lies a meditation on loss, obsession, and the fragile boundaries between propriety and passion. Phillpotts’ prose, while of its time, remains evocative and deliberate, inviting the reader to linger in each scene and consider the deeper currents beneath the surface.
For those who appreciate classic mysteries with gothic undertones and psychological depth, The Grey Room is a rewarding descent. It’s not just a whodunit—it’s a why-did-they, a how-could-they, and a what-lingers-after. Five stars for the tension, the texture, and the quiet terror that never quite leaves the room.
Eden Phillpotts’ The Grey Room is a masterclass in atmospheric suspense—a slow-burning mystery that coils itself around the reader like fog in a haunted manor. Set in the stately Chadlands estate, the novel opens with a seemingly idyllic gathering that quickly turns sinister when a guest is found dead in the infamous Grey Room. What follows is a cerebral unraveling of secrets, motives, and emotional entanglements, led by the methodical detective Hardcastle.
Phillpotts doesn’t rely on cheap thrills or overt horror. Instead, he crafts dread through psychological nuance and architectural claustrophobia. The manor itself becomes a character—its corridors echoing with grief, suspicion, and the weight of unspoken truths. Each guest is a potential suspect, and the reader is drawn into a web of red herrings and revelations that demand close attention.
What makes The Grey Room exceptional is its emotional resonance. Beneath the mystery lies a meditation on loss, obsession, and the fragile boundaries between propriety and passion. Phillpotts’ prose, while of its time, remains evocative and deliberate, inviting the reader to linger in each scene and consider the deeper currents beneath the surface.
For those who appreciate classic mysteries with gothic undertones and psychological depth, The Grey Room is a rewarding descent. It’s not just a whodunit—it’s a why-did-they, a how-could-they, and a what-lingers-after. Five stars for the tension, the texture, and the quiet terror that never quite leaves the room.
October 1, 2017
The grey room is a mysterious room. The detective thinks he is dealing with a normal murder, but they soon discover that there is something more to the the grey room. How ever sleeps there is found dead, but there seems to be no cause for the death.
Want to read
December 17, 2018Synopsis: there's a mysterious room, the grey room, and it seems that those who sleep in that room die.
Displaying 1 - 10 of 10 reviews