What do you think?
Rate this book
Ecuația liliacului. De la forța arhimedică la fizica cuantică
Noul bestseller al lui Mickaël Launay, matematician specializat în popularizarea științei, ne explică în mod clar și precis... fizica cuantică!
Trebuie să învățăm să observăm lumea în cele mai nebănuite locuri.
De ce sucul de portocale urcă de-a lungul paiului atunci când îl sorbim? De ce este atât de dificil să prezici vremea cu o lună înainte? Suntem oare aceeași persoană din urmă cu douăzeci de ani? Și de ce pianul are mai multe clape la?
Natura e plină de iluzii, ne induce în eroare, făcându-ne să vedem opusul a ceea ce este. Și atunci, cum putem descifra toate aceste imprecizii? De la forța arhimedică la fizica cuantică, trecând prin teoria ambuteiajelor, fierberea pastelor sau propagarea undelor, va trebui uneori să uităm ceea ce considerăm a fi evident și să acceptăm incertitudini incomode.
În această călătorie uluitoare, matematica izvorăște în deplina sa frumusețe din experimente bizare, iar întrebările mărunte și fără pretenții constituie piatra de temelie a marilor teorii.
Trebuie să învățăm să observăm lumea în cele mai nebănuite locuri.
De ce sucul de portocale urcă de-a lungul paiului atunci când îl sorbim? De ce este atât de dificil să prezici vremea cu o lună înainte? Suntem oare aceeași persoană din urmă cu douăzeci de ani? Și de ce pianul are mai multe clape la?
Natura e plină de iluzii, ne induce în eroare, făcându-ne să vedem opusul a ceea ce este. Și atunci, cum putem descifra toate aceste imprecizii? De la forța arhimedică la fizica cuantică, trecând prin teoria ambuteiajelor, fierberea pastelor sau propagarea undelor, va trebui uneori să uităm ceea ce considerăm a fi evident și să acceptăm incertitudini incomode.
În această călătorie uluitoare, matematica izvorăște în deplina sa frumusețe din experimente bizare, iar întrebările mărunte și fără pretenții constituie piatra de temelie a marilor teorii.
- GenresScience
344 pages, Paperback
Published January 1, 2025
11 people are currently reading
51 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
January 6, 2026
Cum funcționează un aspirator?
Să ne imaginăm o firimitură la capătul tubului aspiratorului. Firimitura e sub presiune. e bombardată din toate părțile de milioane de miliarde de molecule de aer. Dar cum, mulțumită hazardului, acest bombardament este perfect ECHILIBRAT în toate direcțiile, firimitura nu se mișcă. După ce pornim motorul, elicea începe să se învârtă și să percuteze un număr mare de molecule de aer care se află lângă ea. Fiind orientată, prin forma ei, elicea o face mereu în aceeași direcție. Astfel, un mare număr de molecule care se găsesc în partea de sus a tubului vor fi expulzate în spatele aspiratorului fără a fi înlocuite de molecule care să parcurgă traseul invers. Dacă sunt destul de numeroase, aceste molecule lipsă, care nu vor ajunge niciodată să întâlnească firimitura, vor lipsi din echilibrul de forțe. Firimitura va fi lovită de mai puține molecule venind din furtun decât cele venite din cealaltă parte și va împinsă în aspirator. Și o face foarte rapid: viteza medie de deplasare a moleculelor de aer este de 1600 km/h.
Așadar, aspiratorul nu aspiră: el sabotează presiunea. Altfel spus, pentru a atrage firele de praf, nu creeză o forță spre el, ci slăbește o forță deja existentă și care tindea să împingă în sens invers!
Mickael Launay ne provoacă să vedem fenomenele fizice din perspective diferite. Funcționarea aspiratorului poate avea două explicații. Prima este cea a moleculelor lipsă, pe care am văzut-o anterior. A doua este cea a diferențelor de presiune. Aspiratorul creează o zonă cu presiune scăzută pe o parte a firimiturilor, care generează apoi un vânt provenit de la presiunea înaltă spre cea scăzută. Acest vânt ia cu sine firimiturile.
Cele două explicații nu sunt concurente: în realitate ele sunt riguros identice. Pentru a scoate în evidență ambiguitatea interpretării anumitor fenomene, autorul a ales metafora liliacului. În trecut liliacul a dat mari bătăi de cap taxonomiștilor. Unii l-au pus lângă cucuvele, alții lângă șoareci, pentru ca analizele ADN să arate că liliecii sunt mai apropiați de balene, rinoceri sau tigri decât de șoareci. Lumea e plină de fenomene "liliac", de evenimente ambivalente.
Recomand
Să ne imaginăm o firimitură la capătul tubului aspiratorului. Firimitura e sub presiune. e bombardată din toate părțile de milioane de miliarde de molecule de aer. Dar cum, mulțumită hazardului, acest bombardament este perfect ECHILIBRAT în toate direcțiile, firimitura nu se mișcă. După ce pornim motorul, elicea începe să se învârtă și să percuteze un număr mare de molecule de aer care se află lângă ea. Fiind orientată, prin forma ei, elicea o face mereu în aceeași direcție. Astfel, un mare număr de molecule care se găsesc în partea de sus a tubului vor fi expulzate în spatele aspiratorului fără a fi înlocuite de molecule care să parcurgă traseul invers. Dacă sunt destul de numeroase, aceste molecule lipsă, care nu vor ajunge niciodată să întâlnească firimitura, vor lipsi din echilibrul de forțe. Firimitura va fi lovită de mai puține molecule venind din furtun decât cele venite din cealaltă parte și va împinsă în aspirator. Și o face foarte rapid: viteza medie de deplasare a moleculelor de aer este de 1600 km/h.
Așadar, aspiratorul nu aspiră: el sabotează presiunea. Altfel spus, pentru a atrage firele de praf, nu creeză o forță spre el, ci slăbește o forță deja existentă și care tindea să împingă în sens invers!
Mickael Launay ne provoacă să vedem fenomenele fizice din perspective diferite. Funcționarea aspiratorului poate avea două explicații. Prima este cea a moleculelor lipsă, pe care am văzut-o anterior. A doua este cea a diferențelor de presiune. Aspiratorul creează o zonă cu presiune scăzută pe o parte a firimiturilor, care generează apoi un vânt provenit de la presiunea înaltă spre cea scăzută. Acest vânt ia cu sine firimiturile.
Cele două explicații nu sunt concurente: în realitate ele sunt riguros identice. Pentru a scoate în evidență ambiguitatea interpretării anumitor fenomene, autorul a ales metafora liliacului. În trecut liliacul a dat mari bătăi de cap taxonomiștilor. Unii l-au pus lângă cucuvele, alții lângă șoareci, pentru ca analizele ADN să arate că liliecii sunt mai apropiați de balene, rinoceri sau tigri decât de șoareci. Lumea e plină de fenomene "liliac", de evenimente ambivalente.
Recomand
November 26, 2024
La première partie sur l'aspirateur était géniale, et le reste très bon aussi !
J'ai beaucoup aimé !
J'ai beaucoup aimé !
December 19, 2024
Toujours un plaisir à lire. J’ai particulièrement apprécié les illustrations
March 16, 2025
Ce livre, comme les précédents, est très intéressant et agréable à lire. On sent que l'ouvrage a été conçu avec application et grands soins. Le texte (ainsi que les belles illustrations) exploitent la mise en page du livre, c'est très jouissif !
Il y a cinq chapitres, les différents sujets ou éléments se font écho et forment un tout cohérent. La pédagogie correspond à ce que produit l'auteur sur sa chaîne YouTube. Un poil trop "sur-vulgarisé" à mon goût, les analogies et les comparaisons montrent leurs limites (surtout au dernier chapitre).
Il y a cinq chapitres, les différents sujets ou éléments se font écho et forment un tout cohérent. La pédagogie correspond à ce que produit l'auteur sur sa chaîne YouTube. Un poil trop "sur-vulgarisé" à mon goût, les analogies et les comparaisons montrent leurs limites (surtout au dernier chapitre).
August 13, 2025
Globalement intéressant, parfois je me suis un peu perdu dans ses digressions mais cela compréhensible même pour un bougre n'ayant pas fait des études supérieures de mathématiques.
December 1, 2024
Les vidéos et les livres de Mickaël Launay sont toujours un plaisir de savoir et de curiosité, et celui-ci aussi.
En partant d'un rai de lumière où se baladent des grains de poussière, l'auteur nous emmène à travers une Histoire des sciences et nous fait découvrir un monde invisible, comme par exemple celui de la pression atmosphérique, des ondes, de la lumière, un monde ultramicroscopique qui agit pourtant si fortement sur notre vie. Après tout, un aspirateur, une ventouse, les embouteillages, le vent, les vagues, la musique, les couleurs, tout ça on connaît bien... on croit bien connaître, mais on s'aperçoit que c'est tellement plus que ce que l'on pensait au départ ! Tous ces mécanismes naturels, chaotiques ou non, qui nous entourent continuellement, sont décryptés ici avec humour et sérieux à la fois.
Ainsi, vous (ré) apprendrez comment agit vraiment un aspirateur, pourquoi une ventouse reste collée au mur sans colle, comment on essaie de prévoir la météo, pourquoi il n'y a que 7 notes de musique, comment fonctionne un casque anti-bruit, pourquoi les coquillettes tournent dans tel sens dans la casserole, comment on a inventé les enseignes lumineuses, etc.
J'ai vraiment beaucoup aimé la façon d'agencer tout ça, c'est construit de telle manière qu'on a l'impression que tout est lié (mais en un sens ça l'est) et que tout coule de source.
Il n'y a qu'une page que je n'ai pas bien comprise (la page 153) ; si quelqu'un peut m'expliquer, je prends !
J'ai aussi apprécié la comparaison avec la chauve-souris : celle qu'on pensait être proche de la chouette, quand on se fie aux apparences ; celle, la vraie, nommée Chiroptera, quand on se fie à la science ; et celle qui est en fait un vampire, quand on croit aux légendes. Car notre perception, dans la vie de tous les jours, est un peu une accumulation de ces 3 chauve-souris : on croit un peu ce que l'on voit, on croit un peu en ce que l'on sait être avéré, et l'on croit un peu à la superstition. Bien sûr, les scientifiques veulent approcher la chauve-souris du milieu, mais au quotidien, on se laisse bercer par les appels de ces trois bestioles.
PS : lisez bien aussi la bibliographie...
En partant d'un rai de lumière où se baladent des grains de poussière, l'auteur nous emmène à travers une Histoire des sciences et nous fait découvrir un monde invisible, comme par exemple celui de la pression atmosphérique, des ondes, de la lumière, un monde ultramicroscopique qui agit pourtant si fortement sur notre vie. Après tout, un aspirateur, une ventouse, les embouteillages, le vent, les vagues, la musique, les couleurs, tout ça on connaît bien... on croit bien connaître, mais on s'aperçoit que c'est tellement plus que ce que l'on pensait au départ ! Tous ces mécanismes naturels, chaotiques ou non, qui nous entourent continuellement, sont décryptés ici avec humour et sérieux à la fois.
Ainsi, vous (ré) apprendrez comment agit vraiment un aspirateur, pourquoi une ventouse reste collée au mur sans colle, comment on essaie de prévoir la météo, pourquoi il n'y a que 7 notes de musique, comment fonctionne un casque anti-bruit, pourquoi les coquillettes tournent dans tel sens dans la casserole, comment on a inventé les enseignes lumineuses, etc.
J'ai vraiment beaucoup aimé la façon d'agencer tout ça, c'est construit de telle manière qu'on a l'impression que tout est lié (mais en un sens ça l'est) et que tout coule de source.
Il n'y a qu'une page que je n'ai pas bien comprise (la page 153) ; si quelqu'un peut m'expliquer, je prends !
J'ai aussi apprécié la comparaison avec la chauve-souris : celle qu'on pensait être proche de la chouette, quand on se fie aux apparences ; celle, la vraie, nommée Chiroptera, quand on se fie à la science ; et celle qui est en fait un vampire, quand on croit aux légendes. Car notre perception, dans la vie de tous les jours, est un peu une accumulation de ces 3 chauve-souris : on croit un peu ce que l'on voit, on croit un peu en ce que l'on sait être avéré, et l'on croit un peu à la superstition. Bien sûr, les scientifiques veulent approcher la chauve-souris du milieu, mais au quotidien, on se laisse bercer par les appels de ces trois bestioles.
PS : lisez bien aussi la bibliographie...
Displaying 1 - 6 of 6 reviews