Ieși din casă cu sufletul sfâșiat și amărât. Să primeze rațiunea... Așa deci... Unii oameni în vremuri bune cred iar în vremuri rele se leapădă de credință; se învârteau în ea versetele Scripturii. Așa credeau prietena sa, Caterina, și fiul ei: superficial, fără eforturi, la suprafață, făcând socoteli și văzându-și interesele. Fără nicio jertfă, fără temelie. „Dumnezeul meu, păzește-ne de astfel de compromisuri lașe!”, se ruga. O durea în inimă și, totodată, se mânia. Nu. Iorgos nu se va întoarce. Știa asta... O citise în intențiile lui și în cuvintele mamei sale. Zadarnic se străduise. Zadarnic o consolase pe fiica ei. Fiica ei... Triandafilia se cutremura. Ce nenorocire trăia fiica ei! Atât de grea era crucea care căzuse dintr-odată pe umerii săi delicati! Mai întâi boala copilului, apoi trădarea bărbatului ei, părăsirea, destrămarea căsniciei lor. Trebuia s-o sprijine pe fiica ei, să-și înăbușe durerea sa, ca s-o ajute pe aceea să-și poarte suferința.