What do you think?
Rate this book
La Cruzada de los niños
La Cruzada de los niños nos presenta una visión totalizadora de la sociedad rumana contemporánea y representa, tanto en el plano estilístico como en el plano conceptual, uno de los mayores logros de su prosa actual.
«El logro de Florina Ilis en La cruzada de los niños, se debe, en primer lugar, al manejo de los registros. En el orden del más puro realismo psicológico, lo fantástico, lo religioso y el orden mágico imponen sus leyes propias, apoderándose de la historia y cautivando inevitablemente al lector… Florina Ilis no es solo una excelente narradora, y su novela -de un extraordinario potencial fílmico- tampoco es solo la utópica crónica del reencuentro con la inocencia perdida. Nos hallamos ante uno de los pocos autores jóvenes para quienes la escritura es, de nuevo, lo que siempre tendría que haber sido, una vocación profunda y asombrosa».
Simona Sora, Dilema Veche, 2/12/2005
«El logro de Florina Ilis en La cruzada de los niños, se debe, en primer lugar, al manejo de los registros. En el orden del más puro realismo psicológico, lo fantástico, lo religioso y el orden mágico imponen sus leyes propias, apoderándose de la historia y cautivando inevitablemente al lector… Florina Ilis no es solo una excelente narradora, y su novela -de un extraordinario potencial fílmico- tampoco es solo la utópica crónica del reencuentro con la inocencia perdida. Nos hallamos ante uno de los pocos autores jóvenes para quienes la escritura es, de nuevo, lo que siempre tendría que haber sido, una vocación profunda y asombrosa».
Simona Sora, Dilema Veche, 2/12/2005
520 pages, Paperback
First published January 1, 2005
About the author
Florina Ilis
14 books30 followersFlorina Ilis is a member of a generation of prose writers who have gained recognition during the last few years. She has published a collection of haikus, Haiku şi caligrame (Haiku and Calligrammes, 2000), followed by two novels, both favourably received by literary critics and readers alike : Coborîrea de pe cruce (The Descent from the Cross, 2001) and Chemarea lui Matei (The Calling of Matthew, 2002). However, the book that has gained her most fame is Cruciada copiilor (The Children’s Crusade), published by Cartea Românească in 2005. The novel was deemed to be the most important Romanian literary work published in 2005, obtaining numerous prestigious awards and positive reviews in the the literary press. Florina Ilis recently published the novel Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit (Five Coloured Clouds in the Eastern Sky, 2006) at Cartea Românească.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 28 of 28 reviews
February 13, 2009
E interesant de mentionat ca romanul porneste de la un fapt real, pe care autoarea il povesteste la un moment dat in Observatorul Cultural. E vorba de o calatorie spre Bucuresti, impreuna cu sora ei, pentru ca aceasta sa primeasca viza definitiva pentru Australia (in roman Sabina merge la Bucuresti pentru o viza de Canada). Pe peronul de vizavi, un tren plin de copii isi incepea drumul catre litoral. De acolo, spune Ilis, povestea s-a scris aproape singura.
"Cruciada" are o lungime considerabila (488 pagini, scris marunt) si e un fel de puzzle. Mici povesti aparent fara nici o legatura, incep sa fie spuse, si dureaza cam 60 de pagini pentru ca cele citeva minute dinaintea plecarii trenului de copii din gara Cluj-Napoca sa se scurga. In aceste pagini incepem sa ne familiarizam cu sumedenia de personaje: copiii care pleaca in vacanta la Navodari, alti pasageri ai trenului rapid de Bucuresti, un specialist IT, o tiganca - ghicitoare in carti, un interlop, un politician si multi altii. Itele sint incurcate si solicita destula atentie din partea cititorului pentru a le lega la momentul potrivit. Ma gindesc ca nu degeaba editorii au ales pentru coperta o scena din Brueghel - mai mult decit jocul de copii, poate fi numarul infinit de personaje.
Romanul are o tensiune progresiva. Incepe lent, lucrurile se desfasoara cel putin aparent normal, insa pe parcurs evenimentele incep sa ia amploare, si, plecind de la o joaca de copii ajunge sa ia proportii nebanuite, angrenind in viteza lor, cum era de asteptat, toti cei prezentati anterior. Exista o smecherie stilistica la Florina Ilis (nu stiu daca in toate romanele ei; ar fi interesant de vazut) care da un plus de dinamism desfasurarii actiunii: in loc de punct se foloseste in permanenta de virgula, lasind impresia ca vrea sa spuna totul dintr-o suflare, neoprindu-se nici macar la sfirsit, creind iluzia ca inca ar mai fi lucruri de spus.
Interesant de urmarit psihologia multimii, copiii ca erou colectiv si manipularea prin mass-media si virtual, dar si elementele magice, care-l implica pe Harry Potter si viitorul citit in carti de batrina Angelica.
Mi-a placut faptul ca Florina Ilis face o multime de referiri la realitatea contemporana, de la vedete de televiziune pe care le recunosti foarte simplu, desi poarta alte nume, la muzica, cinema si internet, subliniind, cel putin in imaginatia mea, felul in care virtualul, fabricatul, a ajuns sa faca parte din cotidian si sa se confunde.
"Cruciada" are o lungime considerabila (488 pagini, scris marunt) si e un fel de puzzle. Mici povesti aparent fara nici o legatura, incep sa fie spuse, si dureaza cam 60 de pagini pentru ca cele citeva minute dinaintea plecarii trenului de copii din gara Cluj-Napoca sa se scurga. In aceste pagini incepem sa ne familiarizam cu sumedenia de personaje: copiii care pleaca in vacanta la Navodari, alti pasageri ai trenului rapid de Bucuresti, un specialist IT, o tiganca - ghicitoare in carti, un interlop, un politician si multi altii. Itele sint incurcate si solicita destula atentie din partea cititorului pentru a le lega la momentul potrivit. Ma gindesc ca nu degeaba editorii au ales pentru coperta o scena din Brueghel - mai mult decit jocul de copii, poate fi numarul infinit de personaje.
Romanul are o tensiune progresiva. Incepe lent, lucrurile se desfasoara cel putin aparent normal, insa pe parcurs evenimentele incep sa ia amploare, si, plecind de la o joaca de copii ajunge sa ia proportii nebanuite, angrenind in viteza lor, cum era de asteptat, toti cei prezentati anterior. Exista o smecherie stilistica la Florina Ilis (nu stiu daca in toate romanele ei; ar fi interesant de vazut) care da un plus de dinamism desfasurarii actiunii: in loc de punct se foloseste in permanenta de virgula, lasind impresia ca vrea sa spuna totul dintr-o suflare, neoprindu-se nici macar la sfirsit, creind iluzia ca inca ar mai fi lucruri de spus.
Interesant de urmarit psihologia multimii, copiii ca erou colectiv si manipularea prin mass-media si virtual, dar si elementele magice, care-l implica pe Harry Potter si viitorul citit in carti de batrina Angelica.
Mi-a placut faptul ca Florina Ilis face o multime de referiri la realitatea contemporana, de la vedete de televiziune pe care le recunosti foarte simplu, desi poarta alte nume, la muzica, cinema si internet, subliniind, cel putin in imaginatia mea, felul in care virtualul, fabricatul, a ajuns sa faca parte din cotidian si sa se confunde.
June 22, 2021
3.5|5
¨ Book Riots 2021 Read Harder Challenge - 13. Read a book with a cover you don’t like ¨
¨ Book Riots 2021 Read Harder Challenge - 13. Read a book with a cover you don’t like ¨
March 18, 2017
Așa un război mare pentru o sută de borcane de nutella!
L-am luat adesea în râs pe Murakami din cauza apetenței pentru stațiile de tren cu care își înzestrează personajele, deși aceeași pasiune, poate în cote mai reduse, e drept, o am și eu. Am privit mereu trenurile ca medii în care străinii, de regulă inabordabili și reci, devin cu ușurință comunicativi și familiari, dispuși a împărtăși secrete și povești și a lega scurte și prețioase prietenii. Cruciada copiilor e asemenea unei călătorii cu trenul, în care oameni necunoscuți, fără nimic în comun cu tine, îți devin apropiați și se insinuează rapid într-un colțișor din viața ta pe care ți-l vei aminti mereu cu plăcere. Lumea acestei cărți e o lume la care m-am adaptat ușor, iar numeroasele personaje care o populează și acțiunea antrenantă, cu un dinamism sporit din cauza substituirii punctelor prin virgule, îi conferă un efect filmic și o mare doza de autenticitate.
Imaginea de început e aceea a două trenuri care se întâlnesc în gara din Cluj, un accelerat special de vacanță plin de copii și profesori însoțitori care se îndreaptă spre mare și rapidul de București. Privirea trece de la un personaj la altul, stăruind asupra fiecăruia suficient de mult încât să stârnească curiozitatea, conturând, încă de la primele pagini, un spațiu complex, dar nu complicat, în care personaje noi sunt în permanență introduse (chiar și în ultimele pagini) fără însă a copleși, ci conferind credibilitate.
Multitudinea de personaje din cele două trenuri - profesori, elevi, mecanici de tren, copii ai stăzii, un cunoscut ziarist, un om de afaceri, un medic chirurg, o femeie pasionată de fenomene paranormale, etc.-, precum și numeroasele personaje din afară - un programator la o firmă din Brașov, o bătrâna țigancă ghicitoare în cărți, părinți și bunici ai copiilor din trenul de vacanță, un țigan implicat în afaceri ilegale, un ofițer de poliție din București, un politician, o prezentatoare tv, un preot înzestrat cu darul tălmăcirii viselor și dezlegării blestemelor, și alții - cu toții sunt afectați de o ruptură între lumea copiilor și cea a adulților și se găsesc prinși fără voie într-un joc de copii scăpat de sub control.
Cartea abordează o serie de teme interesante ca puterea de distorsionare a realității prin mass-media, influența spațiului virtual asupra mentalului colectiv, realitatea ca spațiu ludic pentru copiii cu părinți și ca mediu ostil pentru copiii vagabonzi, jocul ca distracție inocentă fără repercusiuni pentru elevi ori ca mijloc de atingere a unor interese concrete pentru copiii străzii.
În ciuda unor momente mai dubioase, implicându-l în general pe Ilarie și insistența lui nebunească asupra cultului inocenților, îi dau ratingul maxim deoarece consider că e una din cele mai bune cărți pe care a dat-o literatura română.
4.5
[Ca scurtă notă informativă, titlul face referire la o serie de evenimente mai mult fictive decât reale de la începutul secolului al XIII-lea, raportate la cultul medieval al inocenților. De asemenea, citind despre Calman, Ciungu și Rada mi-am amintit de acest documentar din 2001 despre copiii străzii din București.]
L-am luat adesea în râs pe Murakami din cauza apetenței pentru stațiile de tren cu care își înzestrează personajele, deși aceeași pasiune, poate în cote mai reduse, e drept, o am și eu. Am privit mereu trenurile ca medii în care străinii, de regulă inabordabili și reci, devin cu ușurință comunicativi și familiari, dispuși a împărtăși secrete și povești și a lega scurte și prețioase prietenii. Cruciada copiilor e asemenea unei călătorii cu trenul, în care oameni necunoscuți, fără nimic în comun cu tine, îți devin apropiați și se insinuează rapid într-un colțișor din viața ta pe care ți-l vei aminti mereu cu plăcere. Lumea acestei cărți e o lume la care m-am adaptat ușor, iar numeroasele personaje care o populează și acțiunea antrenantă, cu un dinamism sporit din cauza substituirii punctelor prin virgule, îi conferă un efect filmic și o mare doza de autenticitate.
Imaginea de început e aceea a două trenuri care se întâlnesc în gara din Cluj, un accelerat special de vacanță plin de copii și profesori însoțitori care se îndreaptă spre mare și rapidul de București. Privirea trece de la un personaj la altul, stăruind asupra fiecăruia suficient de mult încât să stârnească curiozitatea, conturând, încă de la primele pagini, un spațiu complex, dar nu complicat, în care personaje noi sunt în permanență introduse (chiar și în ultimele pagini) fără însă a copleși, ci conferind credibilitate.
Multitudinea de personaje din cele două trenuri - profesori, elevi, mecanici de tren, copii ai stăzii, un cunoscut ziarist, un om de afaceri, un medic chirurg, o femeie pasionată de fenomene paranormale, etc.-, precum și numeroasele personaje din afară - un programator la o firmă din Brașov, o bătrâna țigancă ghicitoare în cărți, părinți și bunici ai copiilor din trenul de vacanță, un țigan implicat în afaceri ilegale, un ofițer de poliție din București, un politician, o prezentatoare tv, un preot înzestrat cu darul tălmăcirii viselor și dezlegării blestemelor, și alții - cu toții sunt afectați de o ruptură între lumea copiilor și cea a adulților și se găsesc prinși fără voie într-un joc de copii scăpat de sub control.
Cartea abordează o serie de teme interesante ca puterea de distorsionare a realității prin mass-media, influența spațiului virtual asupra mentalului colectiv, realitatea ca spațiu ludic pentru copiii cu părinți și ca mediu ostil pentru copiii vagabonzi, jocul ca distracție inocentă fără repercusiuni pentru elevi ori ca mijloc de atingere a unor interese concrete pentru copiii străzii.
În ciuda unor momente mai dubioase, implicându-l în general pe Ilarie și insistența lui nebunească asupra cultului inocenților, îi dau ratingul maxim deoarece consider că e una din cele mai bune cărți pe care a dat-o literatura română.
4.5
[Ca scurtă notă informativă, titlul face referire la o serie de evenimente mai mult fictive decât reale de la începutul secolului al XIII-lea, raportate la cultul medieval al inocenților. De asemenea, citind despre Calman, Ciungu și Rada mi-am amintit de acest documentar din 2001 despre copiii străzii din București.]
January 30, 2014
Books like these are the reason I keep give a chance to contemporary Romanian writers. Among many books written for the critics (out of which I hardly understand a thing), occasionally I found gems like this one. All I ask are novels that present the Romanian society as it is, of course filtered via the writer's own personality and values. And Florina skillfully delivers such a novel.
Let's take it one by one and analyze the novel in several aspects, in order to rate it. First, the premise, that I try to summarize as "growing up requires destroying childhood universe". We, as adults, tend to forget easily that universe of magic where almost everything was possible and try to impose to our children more rules so they can grow up faster. In parallel with this, it tries to address also the problem of abandoned kids that are forced to abandon illusions much faster. It is a nice premise, universal in his way, becoming more and more actual with the modern society, where information is available much easier and faster. And this brings the last point that the novel tries to make: contemporary society is dependent on technology and it becomes very easy to distort reality when you are only using media to obtain it. This breach in contact between most humans and tangible reality is though not fully exploited. As it has more than one clear message, I will give it a 4 for premise.
On the form element, I was very impressed with Florina's writing skills. First of all, it uses two interesting techniques. In many parts it replaces the points between phrases with comma so it creates a nice effect to enhance the story and make it more fluent. And it has the entire story split in long paragraphs (half a page to about 2-3 pages), each of them concerning a single narrative thread. As it starts out with more than 5 different story threads that merge at a point, it takes some time until you find the continuation of what happened couple of pages ago. But it is worth the patience as it is written in perfect, crisp language, and it uses the last idea or key word from the previous paragraph to link it with the next one. Of course both these techniques have the drawback that the reader is confused by them and slows down the speed of reading. So, taking all into account I cannot rate it more than 4 at form despite the innovative elements I mentioned.
In terms of originality, the novel is quite unique in Romanian literature space. Of course in the bigger picture of universal literature, there are a lot of similarities with other works. I liked most that it has the courage to bring up some of the caricature things from the Romanian society: powerful politicians/businessmen, media mirage up to considering a star someone that briefly appeared once on the TV or the so-called "street children", abandoned children living up on the streets. I will rate it with a 4, as it has a good mix of recycled and new elements.
The characters are the thing that I liked most. It is clear that Florina is a great human observer and psychologist. She had the ability to create a lot of different characters that seem so full of live as if they were interviewed on camera. This kind of characters I believe are coming in a strait line from the classic masters of Romanian literature (I am thinking of Caragiale mostly) and from Russians classics: Gogol, Tolstoy and Dostoyevsky. I cannot rate with anything else than a 5.
Regarding the complexity and difficulty, I believe the novel is not at all simple. The techniques used require a gifted writer and Florina delivers a great text. Despite she said in an interview that the story almost wrote itself after a point, I believe it has a lot of work put behind it. I will rate it with a 4 for complexity and difficulty.
In terms of credibility, it is easy to observe that Florina tried to describe the Romanian society around 2005 as accurate as she could. She succeeded and this makes the entire story more plausible, although it is in the range of improbable events. Think about a train hijacked by the kids in it, in their way to sea side, in a ad-hoc protest against the adults trying to crush childhood world. Not the kind of event happening every day, but well balanced by the highly accurate setting, so I will rate it with a 4 for credibility.
The last criteria is edition and this book is part of a collection created by Polirom to publish with low cost some of the great successes of this publishing house. Thus the covers are not too complex, on the front having a part of a painting from Bruegel the Elder. And the paper is not top quality, plus the font face is really small. But there is no spelling error or other issue with the proof reading. What I would have improved, if I was the editor, I would make sure the two web pages mentioned in the book (one that even has the book title in the link) are created and populated similar as described by the author. This would help the marketing campaign and improve the sense of authenticity. I will rate it for edition with a 4.
To summarize, I enjoyed this novel and I hope I will read soon another one from Florina Ilis. She is, in my opinion, a talented writer and did a good job in making this story. It is not perfect, as I mentioned, but has many signs that a masterpiece could originate in Romanian literature. All in all, my final rating for the novel is 4.14, rounding it up to a 4 stars on Goodreads system.
For more details on how I rated and reviewed this novel, please read these guidelines.
Let's take it one by one and analyze the novel in several aspects, in order to rate it. First, the premise, that I try to summarize as "growing up requires destroying childhood universe". We, as adults, tend to forget easily that universe of magic where almost everything was possible and try to impose to our children more rules so they can grow up faster. In parallel with this, it tries to address also the problem of abandoned kids that are forced to abandon illusions much faster. It is a nice premise, universal in his way, becoming more and more actual with the modern society, where information is available much easier and faster. And this brings the last point that the novel tries to make: contemporary society is dependent on technology and it becomes very easy to distort reality when you are only using media to obtain it. This breach in contact between most humans and tangible reality is though not fully exploited. As it has more than one clear message, I will give it a 4 for premise.
On the form element, I was very impressed with Florina's writing skills. First of all, it uses two interesting techniques. In many parts it replaces the points between phrases with comma so it creates a nice effect to enhance the story and make it more fluent. And it has the entire story split in long paragraphs (half a page to about 2-3 pages), each of them concerning a single narrative thread. As it starts out with more than 5 different story threads that merge at a point, it takes some time until you find the continuation of what happened couple of pages ago. But it is worth the patience as it is written in perfect, crisp language, and it uses the last idea or key word from the previous paragraph to link it with the next one. Of course both these techniques have the drawback that the reader is confused by them and slows down the speed of reading. So, taking all into account I cannot rate it more than 4 at form despite the innovative elements I mentioned.
In terms of originality, the novel is quite unique in Romanian literature space. Of course in the bigger picture of universal literature, there are a lot of similarities with other works. I liked most that it has the courage to bring up some of the caricature things from the Romanian society: powerful politicians/businessmen, media mirage up to considering a star someone that briefly appeared once on the TV or the so-called "street children", abandoned children living up on the streets. I will rate it with a 4, as it has a good mix of recycled and new elements.
The characters are the thing that I liked most. It is clear that Florina is a great human observer and psychologist. She had the ability to create a lot of different characters that seem so full of live as if they were interviewed on camera. This kind of characters I believe are coming in a strait line from the classic masters of Romanian literature (I am thinking of Caragiale mostly) and from Russians classics: Gogol, Tolstoy and Dostoyevsky. I cannot rate with anything else than a 5.
Regarding the complexity and difficulty, I believe the novel is not at all simple. The techniques used require a gifted writer and Florina delivers a great text. Despite she said in an interview that the story almost wrote itself after a point, I believe it has a lot of work put behind it. I will rate it with a 4 for complexity and difficulty.
In terms of credibility, it is easy to observe that Florina tried to describe the Romanian society around 2005 as accurate as she could. She succeeded and this makes the entire story more plausible, although it is in the range of improbable events. Think about a train hijacked by the kids in it, in their way to sea side, in a ad-hoc protest against the adults trying to crush childhood world. Not the kind of event happening every day, but well balanced by the highly accurate setting, so I will rate it with a 4 for credibility.
The last criteria is edition and this book is part of a collection created by Polirom to publish with low cost some of the great successes of this publishing house. Thus the covers are not too complex, on the front having a part of a painting from Bruegel the Elder. And the paper is not top quality, plus the font face is really small. But there is no spelling error or other issue with the proof reading. What I would have improved, if I was the editor, I would make sure the two web pages mentioned in the book (one that even has the book title in the link) are created and populated similar as described by the author. This would help the marketing campaign and improve the sense of authenticity. I will rate it for edition with a 4.
To summarize, I enjoyed this novel and I hope I will read soon another one from Florina Ilis. She is, in my opinion, a talented writer and did a good job in making this story. It is not perfect, as I mentioned, but has many signs that a masterpiece could originate in Romanian literature. All in all, my final rating for the novel is 4.14, rounding it up to a 4 stars on Goodreads system.
+--------------------------+-----------------+
| Criteria | Rating |
+--------------------------+-----------------+
|Premise | 4 |
+--------------------------+-----------------+
|Form | 4 |
+--------------------------+-----------------+
|Originality | 4 |
+--------------------------+-----------------+
|Characters | 5 |
+--------------------------+-----------------+
|Difficulty/Complexity | 4 |
+--------------------------+-----------------+
|Credibility | 4 |
+--------------------------+-----------------+
|Edition | 4 |
+--------------------------+-----------------+
|Total | 4.14 |
+--------------------------+-----------------+
For more details on how I rated and reviewed this novel, please read these guidelines.
November 22, 2020
Am fost catalogată de multe ori ca fiind idealistă. Atunci mă calificam drept candidatul perfect pentru acest subiect, m-am gândit, în timp ce înaintam în Cruciada copiilor de Florina Ilis. Dar la suprafață a iesit si partea mea cinică, apoi perfectionistul din mine a ridicat din sprâncene. Apoi mi-am pierdut orice poziție confortabilă din care să citesc romanul.
În general faci o greșală dacă te opui cărților. Trebuie să le oferi spațiu pentru că ele sa-și spună povestea, să îngădui convenția pe care ti-o propun. O carte e ca un actor pe scenă. Eu trag corina larg si alung din public toți cârcotașii, nu fluieră nimeni. Aprind cel mai bun reflector pe care îl posed, mă uit cu ochii cei mai curați pe care îi am.
Mi-e teamă că această structură densă, minuțioasă cu multe elemente frumoase are păcatul unor neglijențe si a unor omisiuni care aduc ceva șubred si neînchegat. Și chiar neverosimil.
Dacă pe scenă, într-un act, are loc un fapt egal cu declanșarea unei grenade, nu poți uita sa-i pui pe actori să se culce la pământ, ca și cum suflul exploziei i-ar fi afectat.
Dacă într-o reprezentație se investește trudă și timp pentru a dezvolta un caracter, nu-l poți trimite în culise definitiv, fără ca rolul lui să aibă o semnificație distinctă și suficientă pentru că existența lui să se justifice. Altfel pentru ce l-am urmărit?
Cred că romanul suferă de stângacie în felul în care construiește structura, dar excelează în materialul din care e țesut. Limbajul este foarte frumos. Dar aș zice că unele pasaje se puteau elimina sau scurta în pofida frumuseții lor, judecand după principiul că oricât de frumoși ar fi cerceii, o ureche nu poate sa-i poarte pe toți deodată, si atunci cartea ar fi câștigat in ansamblu suplețe, adica un lucru care ii lipsește.
Dar ce e Cruciada copiilor? E o invitație să punem față în față lumea adulților si lumea copiilor. Și nu sunt puse față în față alb și negru, candoarea și blazarea, nevinovăția și fărădelegea, inocența și cunoașterea tuturor relelor. Mult negru alunecă în alb, și un strop de alb mai luminează uneori si negrul.
În două garnituri de tren călătorii se pregătesc pentu un drum obișnuit. Călătoria lor va avea în final o destinație total neașteptată, mulți se vor schimba pentru totdeauna si unii pornesc pe ultimul lor drum. Cum ar fi dacă trenul vacanței, trenul plin de copii care se îndreaptă spre mare, spre tabăra mult așteptată, se transformă intr-un act de revoltă, intr-o cruciadă a copiilor, deși nici un copil nu avea în minte, la plecare, nici măcar o umbră din această idee nebunească? Care ar fi reacția adulților? A părinților, a profesorilor, a poliției, a statului, a presei, a lumii virtuale, a opiniei publice, a străinătății, a bisericii, a celorlalți copii? Toate aceste voci se aud în carte. Unele sunt tâmpe, altele stupefiate. Unele sunt blânde, altele sunt acuzatoare. Mai mult ca oricare se vede relația dintre părintii si copiii lumii de azi. Ce le dăm noi copiilor noștri și ce așteaptă ei de la noi. Care sunt prăpăstiile dintre noi și punțile care ne mai leagă. Cu ce am hrănit mințile și sufletele celor mici, care sunt visele, dorințele lor.
Iar un alt plan îndelung și precis arătat este cel al societății în care trăim. Toate viciile, toate scursorile, sunt aici. Mafie, trafic de carne vie, corupția din toate structurile statului, incompetența, manipularea din presă și mass media, interese, droguri, prostituție.
Adulții pică test după test, în toate planurile. Nu se pot ridica deasupra intereselor lor. Toate credințele, obiceiurile, așteptările și planurile adulților nu gasesc nici un punct comun cu lumea copiilor. Nici copiii nu ies nepătați; viziunea lor deformată despre lume, idealurile false și pervertite despre fericire le alterează universul inocent. Ei sunt oameni în miniatură care copiază oameni mari. Confundă rolul eroilor din filme cu rolul lor. Se indreapta timid spre procesul de maturizare, călcând strâmb fără să înțeleagă. Motivul pentru care luptă și revendicările lor sunt puerile. Dar un motiv real pentru revoltă, există, îl văd toți adulții care își fac timp sa cugete. Însă nici unul nu-l va recunoaște cu glas tare. Pentru ca adevărul nu poate fi rostit în lumea celor mari fără să fie plătit si pretul pentru asta.
Nu cred că un scenariu ca acesta ar fi posibil în lumea reală. Dar toate problemele din carte sunt foarte reale. Copiii nu vor fi niciodată precum generațiile părinților lor și nici nu trebuie vreodată să se întâmple asta. Ei vor fi mereu diferiți, mereu altfel. Dar acest altfel, acest diferit trebuie să fie mai bun, neapărat mai bun. Și asta depinde în primul rând de noi, cei care îi creștem. Atunci când într-un conflict sunt angajați copiii și adulții, nu poate exista un perdant si un câștigător. Ori câștigăm toți, ori pierdem toți.
În general faci o greșală dacă te opui cărților. Trebuie să le oferi spațiu pentru că ele sa-și spună povestea, să îngădui convenția pe care ti-o propun. O carte e ca un actor pe scenă. Eu trag corina larg si alung din public toți cârcotașii, nu fluieră nimeni. Aprind cel mai bun reflector pe care îl posed, mă uit cu ochii cei mai curați pe care îi am.
Mi-e teamă că această structură densă, minuțioasă cu multe elemente frumoase are păcatul unor neglijențe si a unor omisiuni care aduc ceva șubred si neînchegat. Și chiar neverosimil.
Dacă pe scenă, într-un act, are loc un fapt egal cu declanșarea unei grenade, nu poți uita sa-i pui pe actori să se culce la pământ, ca și cum suflul exploziei i-ar fi afectat.
Dacă într-o reprezentație se investește trudă și timp pentru a dezvolta un caracter, nu-l poți trimite în culise definitiv, fără ca rolul lui să aibă o semnificație distinctă și suficientă pentru că existența lui să se justifice. Altfel pentru ce l-am urmărit?
Cred că romanul suferă de stângacie în felul în care construiește structura, dar excelează în materialul din care e țesut. Limbajul este foarte frumos. Dar aș zice că unele pasaje se puteau elimina sau scurta în pofida frumuseții lor, judecand după principiul că oricât de frumoși ar fi cerceii, o ureche nu poate sa-i poarte pe toți deodată, si atunci cartea ar fi câștigat in ansamblu suplețe, adica un lucru care ii lipsește.
Dar ce e Cruciada copiilor? E o invitație să punem față în față lumea adulților si lumea copiilor. Și nu sunt puse față în față alb și negru, candoarea și blazarea, nevinovăția și fărădelegea, inocența și cunoașterea tuturor relelor. Mult negru alunecă în alb, și un strop de alb mai luminează uneori si negrul.
În două garnituri de tren călătorii se pregătesc pentu un drum obișnuit. Călătoria lor va avea în final o destinație total neașteptată, mulți se vor schimba pentru totdeauna si unii pornesc pe ultimul lor drum. Cum ar fi dacă trenul vacanței, trenul plin de copii care se îndreaptă spre mare, spre tabăra mult așteptată, se transformă intr-un act de revoltă, intr-o cruciadă a copiilor, deși nici un copil nu avea în minte, la plecare, nici măcar o umbră din această idee nebunească? Care ar fi reacția adulților? A părinților, a profesorilor, a poliției, a statului, a presei, a lumii virtuale, a opiniei publice, a străinătății, a bisericii, a celorlalți copii? Toate aceste voci se aud în carte. Unele sunt tâmpe, altele stupefiate. Unele sunt blânde, altele sunt acuzatoare. Mai mult ca oricare se vede relația dintre părintii si copiii lumii de azi. Ce le dăm noi copiilor noștri și ce așteaptă ei de la noi. Care sunt prăpăstiile dintre noi și punțile care ne mai leagă. Cu ce am hrănit mințile și sufletele celor mici, care sunt visele, dorințele lor.
Iar un alt plan îndelung și precis arătat este cel al societății în care trăim. Toate viciile, toate scursorile, sunt aici. Mafie, trafic de carne vie, corupția din toate structurile statului, incompetența, manipularea din presă și mass media, interese, droguri, prostituție.
Adulții pică test după test, în toate planurile. Nu se pot ridica deasupra intereselor lor. Toate credințele, obiceiurile, așteptările și planurile adulților nu gasesc nici un punct comun cu lumea copiilor. Nici copiii nu ies nepătați; viziunea lor deformată despre lume, idealurile false și pervertite despre fericire le alterează universul inocent. Ei sunt oameni în miniatură care copiază oameni mari. Confundă rolul eroilor din filme cu rolul lor. Se indreapta timid spre procesul de maturizare, călcând strâmb fără să înțeleagă. Motivul pentru care luptă și revendicările lor sunt puerile. Dar un motiv real pentru revoltă, există, îl văd toți adulții care își fac timp sa cugete. Însă nici unul nu-l va recunoaște cu glas tare. Pentru ca adevărul nu poate fi rostit în lumea celor mari fără să fie plătit si pretul pentru asta.
Nu cred că un scenariu ca acesta ar fi posibil în lumea reală. Dar toate problemele din carte sunt foarte reale. Copiii nu vor fi niciodată precum generațiile părinților lor și nici nu trebuie vreodată să se întâmple asta. Ei vor fi mereu diferiți, mereu altfel. Dar acest altfel, acest diferit trebuie să fie mai bun, neapărat mai bun. Și asta depinde în primul rând de noi, cei care îi creștem. Atunci când într-un conflict sunt angajați copiii și adulții, nu poate exista un perdant si un câștigător. Ori câștigăm toți, ori pierdem toți.
This entire review has been hidden because of spoilers.
September 23, 2020
Where are the fucking dots?!
July 1, 2019
Un roman mai ambițios, un fel de hibrid ultraromânesc de Peter Pan și Catch-22, și o lectură cam greoaie pe alocuri, mai ales la început. Fiecare paragraf urmărește un personaj diferit și mi-a luat vreo sută de pagini să-mi fac în cap scena completă. Sunt multe personaje, perspective, teme și fire narative. Totul se leagă în jurul unui tren capturat de copii. Lucrurile încep mai în joacă, dar devin tot mai serioase pe parcurs. Cartea nu are un personaj principal, dar cel mai apropiat lucru e Calman, nepotul unei țigănci vrăjitoare, care incită copiii cu „situația socială normală” să cucerească trenul.
Stilul autoarei mi-a părut cam greoi, însă Ilis reușește pînă la urmă să țină ditamai mormanul de personaje și întîmplări sub control. În unele momente parcă e parodie, în altele parcă e dramă, în unele critică socială, în altele misticism creștin. Toate aceste dimensiuni sunt bine dezvoltate. Elementul magic, față de care eram sceptic la început, se dovedește a fi esențial în poveste, cu dada Angelica, călugărul Emanuel, șirul de coincidențe miraculoase, etc.
Critica socială, care cuprinde totul de la jurnaliști și polițiști la politicieni și funcționari mărunți, nu e livrată didactic de către autoare, ci este mai degrabă indirectă, organică, adică reiese din acțiunile personajelor. Ce-i drept, prin acestora suntem confruntați cu o sumedenie de opinii: învățători, ziariști, afaceriști, sociologi, militari, programatori și alții își dau cu părerea despre tot. Printre temele principale se numără relația dintre adulți și copii, problema copiilor străzii (aici intră și exploatarea sexuală și instituționalizarea), cvasi-segregarea socială din România, presa de senzație, incompetența și corupția autorităților publice, etc. Ele sunt abordate indirect, prin acțiune, și direct, prin tumultul de opinii ale diferitelor personaje.
Ultima scenă este foarte frumoasă și emoționantă, dar finalul mi-a părut incomplet narativ. Sunt personaje care parcă meritau mai multă atenție, o altfel de încheiere, însă bănuiesc că marginalizarea lor narativă vrea să accentueze marginalizarea lor socială.
Stilul autoarei mi-a părut cam greoi, însă Ilis reușește pînă la urmă să țină ditamai mormanul de personaje și întîmplări sub control. În unele momente parcă e parodie, în altele parcă e dramă, în unele critică socială, în altele misticism creștin. Toate aceste dimensiuni sunt bine dezvoltate. Elementul magic, față de care eram sceptic la început, se dovedește a fi esențial în poveste, cu dada Angelica, călugărul Emanuel, șirul de coincidențe miraculoase, etc.
Critica socială, care cuprinde totul de la jurnaliști și polițiști la politicieni și funcționari mărunți, nu e livrată didactic de către autoare, ci este mai degrabă indirectă, organică, adică reiese din acțiunile personajelor. Ce-i drept, prin acestora suntem confruntați cu o sumedenie de opinii: învățători, ziariști, afaceriști, sociologi, militari, programatori și alții își dau cu părerea despre tot. Printre temele principale se numără relația dintre adulți și copii, problema copiilor străzii (aici intră și exploatarea sexuală și instituționalizarea), cvasi-segregarea socială din România, presa de senzație, incompetența și corupția autorităților publice, etc. Ele sunt abordate indirect, prin acțiune, și direct, prin tumultul de opinii ale diferitelor personaje.
Ultima scenă este foarte frumoasă și emoționantă, dar finalul mi-a părut incomplet narativ. Sunt personaje care parcă meritau mai multă atenție, o altfel de încheiere, însă bănuiesc că marginalizarea lor narativă vrea să accentueze marginalizarea lor socială.
May 12, 2020
Ovo je moj prvi susret sa nekim autorom iz Rumunije i samim tim je taj susret predstavljao čitalački izazov.
Prikaz romana: https://knjigosaurus.com/2020/05/12/p...
Prikaz romana: https://knjigosaurus.com/2020/05/12/p...
January 16, 2016
O carte vivida si indrazneata, nu neaparat originala ca premiza si still, dar patrunzatoare si plina de substanta. O radiografie deopotriva suava si dura a societatii romanesti a anilor 2000, in care este magistral surprinsa si lumea celor mici, dar si a celor mari. Mi-au placut alegerile stilistice ale lui Ilis si felul in care a stiut sa construiasca tensiunea. Sunt alcatuiri de fraze in cartea asta care nu lasa nicio indoiala asupra talentului autoarei. E demna de toata lauda si maiestria cu care jongleaza cu cateva duzini de planuri ale actiunii. E o carte pe care cu greu am lasat-o din mana, desi nu mi-e clar daca asta se datoreaza valorii ei literare sau lipsei oricarei forme de delimitare - totul e scris cursiv, separat doar prin virgule, fara puncte, paragrafe sau capitole.
Treci mult de jumatatea cartii si tot nu ti-e prea clar ce isi propune si incotro se indreapta, doar ca ai de-a face cu un roman-cascada care ameninta sa te sfarame sub debitul sau: zeci de mii de intrigi, impresii, detalii, si un numar inepuizabil de personaje, care rasar de nicaieri pana spre ultimele pagini ale cartii. Nu ca asta in sine ar fi o problema, nu; problema devine in momentul in care capeti acces deplin, neintermediat, la lumea launtrica a personajelor, oricat ar fi ele de periferice. Pe masura ce inaintez in lectura, asist neputincioasa la un torent de ganduri-amalgam ale personajelor, incapabila sa dicern ce e semnificativ de ce e redundant si inutil.
Si asta nu e tot: pentru fiecare dintre cei cu care te intersectezi ti se servesc, obligatoriu, detalii biografice sau legate de diverse ambitii, rivalitati, idiosincrazii. Ni se spune, de pilda, in mod repetat, ca o madama sta pe locul 72 din compartimentul 5 din vagonul 7 (cred). Daca te intrebi ce relevanta are asta: nu are.
Cu toate astea, inteleg ca intentia lui Ilis a fost de la bun inceput aceea de a crea un roman caleidoscopic, in care sa nu se concentreze in mod particular asupra niciunui element - nu exista, de exemplu, personaje principale, toate apar la fel de importante, sau dupa caz, la fel de neimportante. Partea buna e ca ai in fata o lectura extrem de colorata, partea mai putin buna e ca ramai oarecum detasat si nu reusesti sa te apropii prea mult de niciun personaj.
Si uite-asa, pe masura ce citesc, ma bantuie tot mai mult o banuiala incomoda: pe alocuri, anumite fraze sunt pure divagatii, nu fac decat sa ma deturneze de la subiect, fara sa adauge nicio valoare in plus experientei mele ca cititor. Nu imi dau seama daca Ilis si-a propus constient sa il reproduca pe Marquez sau pe Saramago, cert este insa ca eu nu am nevoie de versiunea romaneasca a niciunuia dintre cei doi - din simplul motiv ca sunt inimitabili. Ambii sunt excelenti ‘storytellers’ si la ambii, fiecare cuvant isi are rostul lui si orice dezordine aparenta e, de fapt, bine gandita. La Florina Ilis, pare un pic fortat. Si nu sunt convinsa, la final de carte, ca am descoperit adevarata voce a scriitoarei. Dar un lucru mi-este clar: nu vreau un autor care sa incerce atat de tare sa ma impresioneze prin ascutimea sau fluiditatea ideilor sale. Nu, chiar nu ma intereseaza orice gand care trece prin mintea personajelor, orice detailu obscur din trecutul lor care nu are nicio legatura, sau doar una foarte vaga, cu firul actiunii. E suficient ca trebuie sa fiu atenta la fiecare cuvant ca sa surprind trecerea de la un plan la altul, daca se mai intampla sa citesc fraze lungi de o jumatate de pagina doar ca sa imi dau seama ca sunt ‘fundaturi', capat o senzatie tot mai conturata de exasperare. Cartea asta nu iti da ragaz sa respiri. E o supraexcitare a simturilor care, la un moment dat, transforma placerea de a citi in chin.
IMO, o versiune mai condensata s-ar fi lipit mai bine pe sufletul meu si i-ar fi garantat un mai mare impact.
Treci mult de jumatatea cartii si tot nu ti-e prea clar ce isi propune si incotro se indreapta, doar ca ai de-a face cu un roman-cascada care ameninta sa te sfarame sub debitul sau: zeci de mii de intrigi, impresii, detalii, si un numar inepuizabil de personaje, care rasar de nicaieri pana spre ultimele pagini ale cartii. Nu ca asta in sine ar fi o problema, nu; problema devine in momentul in care capeti acces deplin, neintermediat, la lumea launtrica a personajelor, oricat ar fi ele de periferice. Pe masura ce inaintez in lectura, asist neputincioasa la un torent de ganduri-amalgam ale personajelor, incapabila sa dicern ce e semnificativ de ce e redundant si inutil.
Si asta nu e tot: pentru fiecare dintre cei cu care te intersectezi ti se servesc, obligatoriu, detalii biografice sau legate de diverse ambitii, rivalitati, idiosincrazii. Ni se spune, de pilda, in mod repetat, ca o madama sta pe locul 72 din compartimentul 5 din vagonul 7 (cred). Daca te intrebi ce relevanta are asta: nu are.
Cu toate astea, inteleg ca intentia lui Ilis a fost de la bun inceput aceea de a crea un roman caleidoscopic, in care sa nu se concentreze in mod particular asupra niciunui element - nu exista, de exemplu, personaje principale, toate apar la fel de importante, sau dupa caz, la fel de neimportante. Partea buna e ca ai in fata o lectura extrem de colorata, partea mai putin buna e ca ramai oarecum detasat si nu reusesti sa te apropii prea mult de niciun personaj.
Si uite-asa, pe masura ce citesc, ma bantuie tot mai mult o banuiala incomoda: pe alocuri, anumite fraze sunt pure divagatii, nu fac decat sa ma deturneze de la subiect, fara sa adauge nicio valoare in plus experientei mele ca cititor. Nu imi dau seama daca Ilis si-a propus constient sa il reproduca pe Marquez sau pe Saramago, cert este insa ca eu nu am nevoie de versiunea romaneasca a niciunuia dintre cei doi - din simplul motiv ca sunt inimitabili. Ambii sunt excelenti ‘storytellers’ si la ambii, fiecare cuvant isi are rostul lui si orice dezordine aparenta e, de fapt, bine gandita. La Florina Ilis, pare un pic fortat. Si nu sunt convinsa, la final de carte, ca am descoperit adevarata voce a scriitoarei. Dar un lucru mi-este clar: nu vreau un autor care sa incerce atat de tare sa ma impresioneze prin ascutimea sau fluiditatea ideilor sale. Nu, chiar nu ma intereseaza orice gand care trece prin mintea personajelor, orice detailu obscur din trecutul lor care nu are nicio legatura, sau doar una foarte vaga, cu firul actiunii. E suficient ca trebuie sa fiu atenta la fiecare cuvant ca sa surprind trecerea de la un plan la altul, daca se mai intampla sa citesc fraze lungi de o jumatate de pagina doar ca sa imi dau seama ca sunt ‘fundaturi', capat o senzatie tot mai conturata de exasperare. Cartea asta nu iti da ragaz sa respiri. E o supraexcitare a simturilor care, la un moment dat, transforma placerea de a citi in chin.
IMO, o versiune mai condensata s-ar fi lipit mai bine pe sufletul meu si i-ar fi garantat un mai mare impact.
November 20, 2015
Una dintre cele mai bune de anul ăsta! :)
June 28, 2021
3,5⭐
Gde su tačke i navodnici?
Gde su tačke i navodnici?
January 21, 2012
It is a book that you cannot let hold of until the end.It is probably one of the best comfortable reading experiences in the contemporary Romanian literature.
But I cannot say it is an excellent book. It always makes you think of other books. When you read it, it is like: look, here, the subject is like in the Lord of the Flies, oh, this style, this is somewhat like Rushie, aah, an order of innocence to rule over the world -that's like The Da Vinci Code (I am sure there are other better writers of this genre, but, since I am not a fan, I always take Dan Brown as the epitome), hm, reluctance to use the dot and substituting it with comma, that's rather marquez-ish. The fact that the topic and the style makes you think about similarities with other books is one of the things that prevented me from fully enjoying this book.
But I cannot say it is an excellent book. It always makes you think of other books. When you read it, it is like: look, here, the subject is like in the Lord of the Flies, oh, this style, this is somewhat like Rushie, aah, an order of innocence to rule over the world -that's like The Da Vinci Code (I am sure there are other better writers of this genre, but, since I am not a fan, I always take Dan Brown as the epitome), hm, reluctance to use the dot and substituting it with comma, that's rather marquez-ish. The fact that the topic and the style makes you think about similarities with other books is one of the things that prevented me from fully enjoying this book.
August 26, 2021
O carte care m-a facut sa inteleg unele probleme sociale pe care le are Romania, la care in trecut nu m-as fi gandit. Stiu ca uneori vad prin Bucuresti copii care trec pe langa masinile aflate la stop sa cerseasca bani. Funny enough (?), prietenul meu a ramas socat cand a venit in Romania si a vazut episodul. Credea ca acel copil era ratacit. Nu stiu daca s-a schimbat prea mult in Romania, caci tot sunt violuri, copiii sunt in continuare abuzati, media prezinta in continuare situatii in care copiii sufera. Din punctul meu de vedere, romanul asta e o fresca ce reprezinta atat de viu situatia Romaniei. Recomand cartea!!!
June 21, 2014
Excelenta carte, minunata, captivanta, cu greu te desparti de ea. Poate primele pagini sunt mai greoaie, pana te obisnuiesti cu stilul aparte, cu punctuatia, pana intelegi despre ce e vorba, dar odata depasite aceste mici "obstacole", ai sa gonesti inainte ca un tren. Merita toate premiile luate, ba chiar si altele in plus. Nu-i de mirare ca a fost deja tradusa in mai multe limbi. A must read.
February 3, 2017
O carte moderna/actuala ca stil si personaje, tulburatoare ca implicatii la nivel social a faptelor imaginate. Cel mai interesant aspect este maniera de narare a faptelor care mi-a adus aminte de stilul folosit de "Small World" a lui David Lodge. Este usor de citit pentru ca scrisul are o fluenta extraordinara, amuzanta pe alocuri, dar tragica prin deznodamant si atitudini prezentate.
September 28, 2011
o carte excelenta.
October 7, 2022
Multumiri omului de treaba care m-a recomandat cartea. Chiar e complet altceva pe langa ce am citit , ma bucur ca se scrie asa bine pe la noi.
Nu dau spoilere, dar imi place mult conceptul, personajele sunt individualizate si in general bine conturate, desi unele sunt un pic stereotipice, mesajul e clar dar nu ti se da cu el peste cap, scrisul e excelent si mai mult, m-a tinut cu sufletul la gura desi in mare e un bloc de text de 400 de pagini. Imi place modul creativ prin care se trece de la planul unui personaj la altul, iar povestea curge foarte bine. Imi place si prezentarea psihologiei copiilor, care nu se poarta ca niste adulti mai mici, ci chiar reactioneaza conform varstei, ceea ce uneori duce la tragedii.
Cred totusi ca se putea taia lejer tot ce tine de Ilarie, bucata care m-a pierdut complet, precum si violenta sexuala. 2-3 scene ar fi fost de ajuns sa transmita mesajul privind vulnerabilitatea copiilor in fata unor medii instabile si a unor adulti depravati. Dar la un moment dat am pierdut numarul scenelor de viol sau tentativa de viol, o parte din ele parandu-mi-se complet nenecesare. E in acelasi timp o carte visatoare, a copilariei, si una brutala. Merita efortul, dar e bine sa fii pregatit cand dai prima pagina.
Nu dau spoilere, dar imi place mult conceptul, personajele sunt individualizate si in general bine conturate, desi unele sunt un pic stereotipice, mesajul e clar dar nu ti se da cu el peste cap, scrisul e excelent si mai mult, m-a tinut cu sufletul la gura desi in mare e un bloc de text de 400 de pagini. Imi place modul creativ prin care se trece de la planul unui personaj la altul, iar povestea curge foarte bine. Imi place si prezentarea psihologiei copiilor, care nu se poarta ca niste adulti mai mici, ci chiar reactioneaza conform varstei, ceea ce uneori duce la tragedii.
Cred totusi ca se putea taia lejer tot ce tine de Ilarie, bucata care m-a pierdut complet, precum si violenta sexuala. 2-3 scene ar fi fost de ajuns sa transmita mesajul privind vulnerabilitatea copiilor in fata unor medii instabile si a unor adulti depravati. Dar la un moment dat am pierdut numarul scenelor de viol sau tentativa de viol, o parte din ele parandu-mi-se complet nenecesare. E in acelasi timp o carte visatoare, a copilariei, si una brutala. Merita efortul, dar e bine sa fii pregatit cand dai prima pagina.
August 26, 2022
En matière de traduction du roumain, c'est ici la position dite de la torture en danse classique pour la traductrice, qui me semble être une des rares à signaler, dans le domaine roumain les intertextualités, comme dans la citation que j'ai choisie. Pour le point de vue du lecteur, je dirais qu'il faut plusieurs réunions ou colloques-séminaires pour venir à bout des presque 500 p. de cet imposant opus et je suggère d'ailleurs (discrétion oblige : même si c'est écrit tout petit, la hiérarchie peut voir que c'est traduit du roumain et non de l'américain) d'utiliser la version électronique (comme la cigarette correspondante, cela fait moins de fumée à la consommation, je présume). Oups, j'ai oublié qu'il n'y en avait pas encore ! Tant pis, faites comme moi alors : photocopiez la couverture du dernier Thomas Piketty et recouvrez la croisade des diablotins -rejetons marxistes pour les trajets en métro ou RER-TER.
January 26, 2020
Ce mi-a placut mult la cartea asta e ca e foarte densa, scriitoarea deschide atît de multe fire narative pe care le intretese cu indemînare si minutiozitate, le schimba des, fara insa a incurca cititorul, din contra, asteptarile sînt mari dupa un asemenea inceput complex.
Se jongleaza cu dexteritate pe atîtea planuri încît m-am asteptat la o intriga si mai ales un final pe masura. Premisa revoltei copiilor—absurda, dar pe care am acceptat-o relativ usor la inceput—devine tot mai putin credibila si mai aproape de delir. Copiii astia care nu au inca finalizata dezvoltarea neurologica si psihica pentru a putea imagina si realiza o cruciada sînt pusi in fata unor întîmplari fata de care reactionaze bizar sau deloc: profesorii tinuti 48h intr-un compartiment fara sa le explodeze vezicile, copiii criminali care sînt scosi din scena cu o urechere din partea parintilor, cum asista ei la crime sau violuri fara nici o reactie cînd mai deunazi plîngeau ca le era foame? Sînt multe gogosi de inghitit, pe care le-as fi acceptat fara prea multe cîrcoteli daca finalul era pe masura inceputului. Elementele mistice sau spirituale mi-as fi dorit sa fi fost exploatate sau sa le intelegem rostul: intuitia bunicului lui Cazimir care e chemat de ceva anume spre fiul lui, viziunea calugarului si puterile din alta lume ale vrajitoarei care aproape ca invîrteste firele destinului. Sînt multe personaje sau intîmplari care n-au sens: Ileana si reintoarcerea ei in tren, caderea elicopterului, operatia din sala de asteptare a garii pentru a evita o paralizie iminenta, reactia celor doi mecanici de locomotiva sau a copiilor care asistînd la actul sexual de dupa viol, ii ating pe cei doi.. Eu din momentul acela am simtit ca a luat-o razna cu totul cartea si mi-a parut rau de calitatea scrisului si dantela de personaje cu care incepe atît de promitator. E de 3.5* pentru mine, rotunjite in sus.
Se jongleaza cu dexteritate pe atîtea planuri încît m-am asteptat la o intriga si mai ales un final pe masura. Premisa revoltei copiilor—absurda, dar pe care am acceptat-o relativ usor la inceput—devine tot mai putin credibila si mai aproape de delir. Copiii astia care nu au inca finalizata dezvoltarea neurologica si psihica pentru a putea imagina si realiza o cruciada sînt pusi in fata unor întîmplari fata de care reactionaze bizar sau deloc: profesorii tinuti 48h intr-un compartiment fara sa le explodeze vezicile, copiii criminali care sînt scosi din scena cu o urechere din partea parintilor, cum asista ei la crime sau violuri fara nici o reactie cînd mai deunazi plîngeau ca le era foame? Sînt multe gogosi de inghitit, pe care le-as fi acceptat fara prea multe cîrcoteli daca finalul era pe masura inceputului. Elementele mistice sau spirituale mi-as fi dorit sa fi fost exploatate sau sa le intelegem rostul: intuitia bunicului lui Cazimir care e chemat de ceva anume spre fiul lui, viziunea calugarului si puterile din alta lume ale vrajitoarei care aproape ca invîrteste firele destinului. Sînt multe personaje sau intîmplari care n-au sens: Ileana si reintoarcerea ei in tren, caderea elicopterului, operatia din sala de asteptare a garii pentru a evita o paralizie iminenta, reactia celor doi mecanici de locomotiva sau a copiilor care asistînd la actul sexual de dupa viol, ii ating pe cei doi.. Eu din momentul acela am simtit ca a luat-o razna cu totul cartea si mi-a parut rau de calitatea scrisului si dantela de personaje cu care incepe atît de promitator. E de 3.5* pentru mine, rotunjite in sus.
October 24, 2022
496 pages, ressenti 1500.
L’histoire en elle-même est intigrante, avec cette croisade des enfants dans une Roumanie en pleine reconstruction post-communiste
En revanche le livre est vraiment très TRES long. Pas de chapitres, pas de sauts de ligne, zéro espace et zéro point. Et pour couronner le tout, énormément de points de vue différents. Les 15 premières pages je me suis tâtée à le refermer directement tellement c’est déstabilisant
L’histoire en elle-même est intigrante, avec cette croisade des enfants dans une Roumanie en pleine reconstruction post-communiste
En revanche le livre est vraiment très TRES long. Pas de chapitres, pas de sauts de ligne, zéro espace et zéro point. Et pour couronner le tout, énormément de points de vue différents. Les 15 premières pages je me suis tâtée à le refermer directement tellement c’est déstabilisant
February 12, 2026
Recomand, pentru autenticitatea îmbrăcată în ironii fine cu care ilustrează realitățile sociale contemporane ale țărișoarei noastre dragi, cu un fir narativ neașteptat.
Reprezintă, poate, și un apel către idealismul pierdut al copiilor din noi, cei care puteau schimba lumea, până să concluzioneze (fals?) că nu pot.
Reprezintă, poate, și un apel către idealismul pierdut al copiilor din noi, cei care puteau schimba lumea, până să concluzioneze (fals?) că nu pot.
April 28, 2022
Prevod i lektura su katastrofalni.
September 18, 2018
La recensione qui: http://collezionedistorie.blogspot.co...
June 1, 2026
Didn't finish reading it for a second time. Read it complete three years ago.
Read
May 23, 2017Radnja romana „Dečji krstaški rat“ dešava se negde između američke invazije na Irak i prijema Rumunije u EU kada grupa učenika svih razreda osnovne škole krenu vozom na letovanje. U vozu se nađe i dečak sa ulice Bukurešta, dvanaestogodišnji Kalman, čudnovati Rom belog tena i plavih očiju i kose, koji je od svoje babe veštice nešto pre toga ukrao magičnu lulu i prsten. Kalman nagovara decu iz građanskih porodica da otmu voz i da se bore za svoja prava.
Deca uspevaju u svom naumu i tu nastaje haos jer se problemi celokupnog sejbanog rumunskog društva i kao države lome na ovom modernom Dečjem krstaškom ratu zato što deca imaju sasvim šašave zahteve – internet u školi, kompjutere takođe, da ne uče rumunski, da imaju duži raspust, da imaju diskoteku u školi, fudbalsku loptu sa Bekamovim potpisom, ulaznice za mečeve Real Madirda, mobilni telefon, digitalnu kameru, da nemaju veronauku, da časovi traju pet, a odmori četrdeset i pet minuta, metlu marke nimbus 2000, čarobni plašt kao i veću brigu države o deci kao i više ljubavi od strane roditelja. Sasvim glupi, gotovo nemogući, zahtevi.
„Dečiji krstaški rat“ koristi pobunu dece da kroz vizuru više od dvadeset likova da secira savremeno rumunsko društvo na pravu ulaska u Evropsku uniju, koruptivno, surovo, bedno i nimalo prijateljski nastrojeno prema svojim građanima svih godišta. U romanu se prepliću komedija i tragedija, materijalizam i duhovnost (roman je pun hrišćanskih sranj… ovaj… motiva koji su savršeno uklopljeni i ne narušavaju priču), nevinost i iskustvo, anđeli i demoni, potraga za smislom i besmislom života…
Mnoge „pametne“ rečenice i misli koje provejavaju ovim romanom mogu da se odnose i na naše društvo i stanje u kome se Srbija danas nalazi. Smešno-tužan roman o nama.
Deca uspevaju u svom naumu i tu nastaje haos jer se problemi celokupnog sejbanog rumunskog društva i kao države lome na ovom modernom Dečjem krstaškom ratu zato što deca imaju sasvim šašave zahteve – internet u školi, kompjutere takođe, da ne uče rumunski, da imaju duži raspust, da imaju diskoteku u školi, fudbalsku loptu sa Bekamovim potpisom, ulaznice za mečeve Real Madirda, mobilni telefon, digitalnu kameru, da nemaju veronauku, da časovi traju pet, a odmori četrdeset i pet minuta, metlu marke nimbus 2000, čarobni plašt kao i veću brigu države o deci kao i više ljubavi od strane roditelja. Sasvim glupi, gotovo nemogući, zahtevi.
„Dečiji krstaški rat“ koristi pobunu dece da kroz vizuru više od dvadeset likova da secira savremeno rumunsko društvo na pravu ulaska u Evropsku uniju, koruptivno, surovo, bedno i nimalo prijateljski nastrojeno prema svojim građanima svih godišta. U romanu se prepliću komedija i tragedija, materijalizam i duhovnost (roman je pun hrišćanskih sranj… ovaj… motiva koji su savršeno uklopljeni i ne narušavaju priču), nevinost i iskustvo, anđeli i demoni, potraga za smislom i besmislom života…
Mnoge „pametne“ rečenice i misli koje provejavaju ovim romanom mogu da se odnose i na naše društvo i stanje u kome se Srbija danas nalazi. Smešno-tužan roman o nama.
Displaying 1 - 28 of 28 reviews