Pe lângă miile de carti mediocre cu subiecte previzibile, există și adevărate perle care rup limitele tradiționale și se evidențiază din mulțime-trebuie doar sa fie descoperite. Cred ca Ion Grecea este unul dintre scriitorii români insuficient cunoscuţi şi apreciaţi.Talida e o carte care te va tine cu sufletul la gură de la început până la sfârșitul poveștii.Un roman care ,,respira'' sentimente.
Va trebui să recitesc acest roman fiindcă nu mai ştiu exact ce se petrece în el. Eram prin gimnaziu când l-am citit prima oară, dar atât îmi aduc aminte cu siguranţă: mi-a plăcut la nebunie! Deci îşi merită momentan cele patru steluţe. După ce îl voi reciti, poate ratingul se va schimba, deşi mă îndoiesc. În concluzie, îl recomand.
Încă din primele pagini ale romanului, cititorul este pus în fața jurnalului unei femei care a ucis un bărbat, un bărbat pe care l-a iubit. Pentru a afla cine este acel bărbat și cum s-a ajuns la o asemenea crimă, cititorului îi este prezentată biografia acestei femei, pe nume Talida.
Crescută într-o familie modestă, de la periferia orașului, stigmatizată de tată pentru că nu este băiat sau pentru că preferă să meargă la școală în loc să aducă și ea un ban în casă, precum restul fetelor din familie, Talida trebuie să se formeze sub mâna aspră a acestuia. Cartea, un bildungsroman în adevăratul sens al cuvântului, prezintă prima iubire a fetei, prima dezamăgire, prima cerere în căsătorie, înscrierea ei la școala de pictură și validarea ei ca artistă și femeie.
De-a lungul poveștii, mai mulți bărbați apar și dispar din viața Talidei, cititorul fiind de câteva ori indus în eroare cu privire la identitatea celui pe care, probabil, aceasta l-a omorât.
Pentru o primă întâlnire cu acest scriitor, nu sunt prea impresionată. Nu-i pot găsi vreun cusur major: povestea nu este clișeică sau sentimentală, dar nici scriitura nu se remarcă prin ceva anume. Povestea este simplă, descrierile sunt plăcute, iar introspecția este prezentă. Poate că, dacă aș fi citit-o la o altă vârstă, m-ar fi atins mai mult.
Talida este o femeie foarte frumoasă, puternică și virtuoasă, capabilă să o ia de la capăt ori de câte ori este nevoie.
Talida este o carte citita pentru ca mi-a fost oferita de mama mea. Am inceput-o cu oarecare neincredere, noi doua avand gusturi total diferite in materie de carti.. Cu toate acestea mi-a placut extraordinar de mult. Este o carte veche, tiparita acum foarte multi ani si a fost interesant sa observ cat de multe s-au schimbat in materie de sintaxa, sintagma a limbii romane. Cartea prezinta viata Talidei si in ciuda faptului ca mare parte a deznodamantului este prezentat din primele randuri, cartea a reusit sa ma tina prinsa pana la ultima pagina. Este prezentata lupta Talidei pentru fericire, lupta dusa cu multa demnitate si strictete. Este o carte plina de emotii..
Fac tot posibilul sa nu redeschid carti care mi-au placut la un moment dat. Sunt patita cu “Joia dulce” a lui Steinbeck. “Mica bijuterie”, cum o consideram in facultate, m-a adormit, la propriu, in urma cu vreun an, cand m-a pus naiba s-o recitesc. Plus ca in tinerete aveam prostul obicei de a sublinia paragrafele care “ma atingeau” in vreun fel sau altul. Pentru ca acum sa ma uit incruntata la ele si sa ma enervez instantaneu: ce-a putut sa-mi placa la randurile astea? Prin urmare, am zis ca eu greseala asta n-o mai fac, ca las fiecarei carti impresiile varstei la care am citit-o, bla-bla-bla… … pana zilele trecute cand impachetand prin apartamentul tatalui meu, pe care l-am mutat de la bloc la curte, mi-a cazut in mana “Talida” de Ion Grecea. Si mi-am amintit imediat ce pasiune facusem pentru autorul acesta in anii de scoala, de raspundeam in toate oracolele la intrebarea “Cum vrei s-o cheme pe fiica ta?” cu un “Talida” subliniat, visam sa ajung balerina (vezi personajul din celalalt roman al sau faimos, “Moartea lebedei”) sau pictorita si sa ma marit cu un… granicer .
O poveste dramatică, multă dragoste și pasiune într-o femeie pe care mi-o imaginez superbă, brunetă, cu ochi cu lumină adâncă dar tristă. O tânără ridicată din sărăcie și abuz, vândută la propriu unui bărbat bătrân, o poveste reală probabil cu peste 50 de ani ani în urmă, acum greu de conceput în lumea noastră de femei emancipate care luptă pentru egalitate de gen. Poate exagerez dar am simțit aceeași luptă de a ieși la lumină ca a Femeilor pe rug sau a Fiicelor din Shandong. Voința și perseverență in a învăța, morala este ca educația dă aripi.
Una dintre cele mai bune cărți citite. Prezintă suferințele unei femei frumoase, o femeie ce a suferit, poate, cât altele în 8 vieți. O carte ce m-a emotionat profund, ce m-a făcut să reflectez la ea, să plâng de multe ori citind suferințele Talidei. Recomand persoanelor sensibile, romantice, ca doresc să lectureze o adevărată operă în tot sensul cuvântului- Ion Grecea, autorul cărții, este în opinia mea, un autor foarte talentat, ce din păcate nu a avut parte de faima pe care o merita.