What do you think?
Rate this book
Sub gravitaţia memoriei. Reportaje (auto)biografice
Sub gravitația memoriei este în primul rând o carte cu nenumărate povești. Unele se întind pe secole, altele pe ani, pe zile sau pe minute, dar toate fascinează. Povești pline de sens, care comprimă lumi și vremuri, oameni și istorii, locuri și mentalități, care distilează experiențe colective într-o manieră nouă, surprinzătoare. Creează vertijuri ale memoriei și scurtcircuitează timpurile.
Din fiecare frază a cărții emană plăcerea autorului de a povesti. Pentru el, lumea pare a fi făcută doar pentru a fi povestită, e singura ei rațiune de a exista. Dacă nu s-ar povesti, n-ar fi. Liniile narative ale textelor sale aglutinează tot ce prind în cale: de la evenimente istorice sau de familie la mărturii personale, de la detalii de arhivă la observații directe sau ale contemporanilor, de la evocări literare la extrase de presă. Textele din volum sunt un hibrid de proză autobiografică, reportaj, istorie literară, studii culturale și eseu, pe un ton relaxat și adesea jucăuș, în care scrupulozitatea analizei sau observației lasă loc meditației, umorului și poeziei.
Printre altele, aflăm cum Fabrica de zahăr de la Ripiceni a susținut financiar avangarda literară din interbelic, că haiducul Coroi avea legătură cu legionarismul, despre nunta avangardistă de la Iași a lui Marcu Taingiu și ce s-a ales de Moldov, cofondatorul, alături de Sașa Pană, al revistei UNU, despre fabrica de „jucării indestructibile” „Teddy” de la Botoșani, despre cum a căpătat Scarlat Callimachi porecla „prințul roșu”, cum a ajuns Dumitru Cornilescu să traducă Biblia în conacul de la Stâncești și multe altele.
Din fiecare frază a cărții emană plăcerea autorului de a povesti. Pentru el, lumea pare a fi făcută doar pentru a fi povestită, e singura ei rațiune de a exista. Dacă nu s-ar povesti, n-ar fi. Liniile narative ale textelor sale aglutinează tot ce prind în cale: de la evenimente istorice sau de familie la mărturii personale, de la detalii de arhivă la observații directe sau ale contemporanilor, de la evocări literare la extrase de presă. Textele din volum sunt un hibrid de proză autobiografică, reportaj, istorie literară, studii culturale și eseu, pe un ton relaxat și adesea jucăuș, în care scrupulozitatea analizei sau observației lasă loc meditației, umorului și poeziei.
Printre altele, aflăm cum Fabrica de zahăr de la Ripiceni a susținut financiar avangarda literară din interbelic, că haiducul Coroi avea legătură cu legionarismul, despre nunta avangardistă de la Iași a lui Marcu Taingiu și ce s-a ales de Moldov, cofondatorul, alături de Sașa Pană, al revistei UNU, despre fabrica de „jucării indestructibile” „Teddy” de la Botoșani, despre cum a căpătat Scarlat Callimachi porecla „prințul roșu”, cum a ajuns Dumitru Cornilescu să traducă Biblia în conacul de la Stâncești și multe altele.
232 pages, Paperback
Published November 1, 2025
About the author
Dan Lungu
50 books269 followersScriitor, conferenţiar la Catedra de Sociologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“, Iaşi.
Studii postdoctorale la Sorbona.
Redactor al revistei „Au Sud de l’Est” (Paris).
În 1996, iniţiază grupul literar Club 8.
Intre 2001 si 2002, redactor-şef al revistei de cultură „Timpul”.
Face parte din grupul de scriitori români invitaţi la Les belles étrangères (Franţa, 2005), alături de Gabriela Adameşteanu, Ştefan Agopian, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Gheorghe Craciun, Letiţia Ilea, Ion Mureşan, Marta Petreu, Simona Popescu, Cecilia Ştefănescu şi Vlad Zografi.
I se montează piesele Cu cuţitul la os (Green Hours, Teatrul Luni, 2002), Nuntă la parter (spectacol-lectură la Teatrul Odeon, 2003; spectacol-lectură la Teatrul Luceafărul, Iaşi, 2006 în cadrul proiectului DramatIS) şi Vrăjitoarea pofticioasă (piesă pentru copii, Teatrul Luceafărul, Iaşi, 2008 ). Piesa La mulţi ani!, parcă aşa se spune, nu? a fost una dintre câştigătoarele Bursei de texte noi Dramafest, ediţia 2008.
Nominalizat la numerose premii. Este distins cu Premiul Societăţii Junimea pentru activitatea literară pe 1993; Premiul Editurii Nemira pentru proză scurtă (1997); Premiul USR, filiala Dobrogea, pentru debut în proză (1999); Premiul Goethe Zentrum pentru promovarea originalităţii, ca reprezentant al Club-ului 8 (2001); Premiul USR, filiala Iaşi, pentru proză (2005), Premiul „V. Pogor”, al Primăriei Municipiului Iaşi, pentru activitate literară (2007). Dublu nominalizat la Premiile Jean Monnet (Franta, 2008).
Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Studii postdoctorale la Sorbona.
Redactor al revistei „Au Sud de l’Est” (Paris).
În 1996, iniţiază grupul literar Club 8.
Intre 2001 si 2002, redactor-şef al revistei de cultură „Timpul”.
Face parte din grupul de scriitori români invitaţi la Les belles étrangères (Franţa, 2005), alături de Gabriela Adameşteanu, Ştefan Agopian, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Gheorghe Craciun, Letiţia Ilea, Ion Mureşan, Marta Petreu, Simona Popescu, Cecilia Ştefănescu şi Vlad Zografi.
I se montează piesele Cu cuţitul la os (Green Hours, Teatrul Luni, 2002), Nuntă la parter (spectacol-lectură la Teatrul Odeon, 2003; spectacol-lectură la Teatrul Luceafărul, Iaşi, 2006 în cadrul proiectului DramatIS) şi Vrăjitoarea pofticioasă (piesă pentru copii, Teatrul Luceafărul, Iaşi, 2008 ). Piesa La mulţi ani!, parcă aşa se spune, nu? a fost una dintre câştigătoarele Bursei de texte noi Dramafest, ediţia 2008.
Nominalizat la numerose premii. Este distins cu Premiul Societăţii Junimea pentru activitatea literară pe 1993; Premiul Editurii Nemira pentru proză scurtă (1997); Premiul USR, filiala Dobrogea, pentru debut în proză (1999); Premiul Goethe Zentrum pentru promovarea originalităţii, ca reprezentant al Club-ului 8 (2001); Premiul USR, filiala Iaşi, pentru proză (2005), Premiul „V. Pogor”, al Primăriei Municipiului Iaşi, pentru activitate literară (2007). Dublu nominalizat la Premiile Jean Monnet (Franta, 2008).
Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 2 of 2 reviews
February 13, 2026
începută în trenul Iași - Timișoara, când abia trecusem de Pașcani, și terminată când dădeam să ajung la Ilva Mică.
o gură de aer (în ciuda cefereului) și o gură bună, plină, groasă, mozolitoare, de “memorii culturale” (nu stiu cum să le numesc altfel). multe poartă trimiteri la sau au de a face în mod direct cu mișcarea de avangardă dăpălanoi. deci încă un punct mare din partea mea.
n-o lungesc. pur și simplu mi-a plăcut la modul simplu, omenesc. cam cum ne place ciocolata sau cum ne place o femeie (sau un bărbat) - presupunem că, da, e simplu să ți placă o persoană. a scurtat drumul cu vreo cinci ore. mi a redat și bucuria lecturii de dragul lecturii, experiență pe care cu greu o mai resimt la început de parcurs academic (oh, tu, limbă de lemn; oh, voi, scuze și pretexte de toate zilele).
pe lângă asta am descoperit câteva nume asupra cărora mă voi opri puțin (dau doar un exemplu: Ernestina Leibovici)
atât. danke, Herr Lungu!
o gură de aer (în ciuda cefereului) și o gură bună, plină, groasă, mozolitoare, de “memorii culturale” (nu stiu cum să le numesc altfel). multe poartă trimiteri la sau au de a face în mod direct cu mișcarea de avangardă dăpălanoi. deci încă un punct mare din partea mea.
n-o lungesc. pur și simplu mi-a plăcut la modul simplu, omenesc. cam cum ne place ciocolata sau cum ne place o femeie (sau un bărbat) - presupunem că, da, e simplu să ți placă o persoană. a scurtat drumul cu vreo cinci ore. mi a redat și bucuria lecturii de dragul lecturii, experiență pe care cu greu o mai resimt la început de parcurs academic (oh, tu, limbă de lemn; oh, voi, scuze și pretexte de toate zilele).
pe lângă asta am descoperit câteva nume asupra cărora mă voi opri puțin (dau doar un exemplu: Ernestina Leibovici)
atât. danke, Herr Lungu!
January 5, 2026
O colecție de călătorii într-un timp invers-mergător, scrise cu o lejeritate care nu poate decât să le apropie de cititor.
Dan Lungu povestește cu naturalețea cu care respiră și găsește astfel cu ușurință intersecția între autobiografie, reportaj, investigație în arhivele memoriei colective și istorie a lumii literar-artistice.
Ies din asta 11 texte neconvenționale pe care goodreads ne-ar împinge să le etichetăm drept “creative non-fiction”. Sunt 11 “reportaje și (auto)biografice” minuțios documentate care vor atrage cititorul pasionat de detalii, de destine care ar fi riscat să treacă în uitare, de istoria literaturii, de povești ale locurilor mai puțin umblate și, mai ales, pe cititorul dispus să nu treacă cu vederea faptul divers, această istorie secundară în marea poveste a lumii.
Favoritele mele: “Coroi, haiducul înghițit de istorie” și “Copilăria părinților noștri”.
Dan Lungu povestește cu naturalețea cu care respiră și găsește astfel cu ușurință intersecția între autobiografie, reportaj, investigație în arhivele memoriei colective și istorie a lumii literar-artistice.
Ies din asta 11 texte neconvenționale pe care goodreads ne-ar împinge să le etichetăm drept “creative non-fiction”. Sunt 11 “reportaje și (auto)biografice” minuțios documentate care vor atrage cititorul pasionat de detalii, de destine care ar fi riscat să treacă în uitare, de istoria literaturii, de povești ale locurilor mai puțin umblate și, mai ales, pe cititorul dispus să nu treacă cu vederea faptul divers, această istorie secundară în marea poveste a lumii.
Favoritele mele: “Coroi, haiducul înghițit de istorie” și “Copilăria părinților noștri”.
Displaying 1 - 2 of 2 reviews