Alex trăiește de trei ani într-o instituție care se prezintă ca o „școală specială”, dar care seamănă mai mult cu un spital de izolare. Zilele lui curg identic, sub lumina rece a neonului, între pastile, reguli și mirosuri care spun povești. Până într-o dimineață, când o vede pe Evelyn – o fată în rochie albă, cu păr auriu și ochi de smarald. De atunci, totul se schimbă.
Evelyn apare și dispare fără urmă, o prezență fragilă care pare să știe lucruri imposibile despre trecutul lui Alex. În timp ce realitatea începe să se destrame, băiatul devine obsedat să afle cine este ea și ce se ascunde în spatele ușii gri din curtea instituției — singurul loc interzis.
Între halucinație și adevăr, între dragoste și pierdere, Ultimul loc unde am văzut-o este un roman psihologic intens despre fragilitatea minții și despre granița subțire dintre realitate și iluziile care ne salvează.
O poveste tulburătoare, scrisă cu un lirism hipnotic, în care iubirea devine un simptom, iar adevărul — o formă de eliberare.
Povestea ilustrează o perioadă scurtă din viața lui Alex, care este un pacient într-un institut pentru boli mintale. Urmărim cum își proiectează traumele, cum le gestionează și cum mintea sa îi provoacă tot felul de halucinații.
Mi-a plăcut enorm cum s-a pus accentul pe modul în care boala mintală îi gestionează gândurile și viața lui Alex atât în interiorul său, cât și în relațiile cu ceilalți. Repetivitatea acțiunilor, respectiv rutina zilnică pe care o face Alex face parte din viața sa distorsionată, această repetiție poate provoca stări de plictiseală sau de enervare, însă trebuie înțelese ca atare. 🫠
Mi-a plăcut totuși ritmul poveștii, limbajul simplist m-a împins de la spate să termin cartea în două zile și m-a ținut suficient de curioasă să văd cum se va termina povestea.
De asemenea, am scăzut din punctaj din mai multe motive: 1) lipsa descrierii cadrului în care se petrece acțiunea - absolut totul este vag, nu este descris suficient încât să îmi creez un scenariu în minte, nu avem nume de locații, nu avem descrieri în legătură cu funcționarea institutului, nu avem detalii despre rutinele din interior; 2) Mark (care este un personaj important în poveste) nu este descris, personajul lui este rezumat doar la stările pe care le are și atât. Nu avem interacțiuni de cum au ajuns să se cunoască, evoluția lui ca și caracter în acei 3 ani, nimic; 3) confuzia pe care autoarea a creat-o involuntar prin distorsionarea gardienilor și pacienților în profesori și elevi (am înțeles intenția și ce a vrut să facă autoarea, însă la un moment dat pe aceeași pagină a făcut această confuzie și am rămas și eu confuză: personajul părea că știe ce se află în jurul său, iar după câteva rânduri nu).
Am citit cartea în cadrul clubului de lectură și îi mulțumesc autoarei pentru exemplarul oferit.
Merită 3.75 ⭐ pentru că nu are scenele delimitate bine. Adică trece dintr-una în alta. La nota autoarei mi-ar fi plăcut să contureze mai bine personajul lui Alex cu explicații ale comportamentului lui din moment ce are tulburări psihice. Și personajele puțin mai bine conturate. În rest, povestea are foarte mare potențial!
O să revin cu un review mai amănunțit cât de curând! Ps: mulțumesc autoarei pentru exemplarul oferit!