"La început, mi-a fost greu sã citesc aceste texte alttel decât cu vocea extraordinarei actrite Ada Lupu. Dupa mai multe lecturi, m-am lecuit: poezia de aici are propria voce. Una foarte puternicã, pentru ca scoate la lumina din subteranele memoriei o lume dura, marginala, un tel de bestiar subacvatic din care te desprinzi cu greu. E multa forta si multa fragilitate în cartea Adei, e multa viata. Pe scurt, e multă poezie adevăratã."(Bogdan Cretu)„Ada Lupu a fost (poate mai este) scufundatã în acvariu: blocul copilariei - un labirint acvatic, crâsma de cartier tinuta de mama - o balena oarba, tatal - un delfin. Si astazi, testoase nevrozate o cauta, o adulmeca. Este protejata de îngerul tăcut, care poate fi o fortã interioară, un frate, un copil, privirea din oglinda, un semn providential. Ada Lupu nu este uitata in adi povesteste, plânge, râde, respira. Trăieşte poetic. Trăiește. (Ovidiu Șimonca ) „Un bloc de patru etaje din anii'90 în care traiesc familii ca o singura mare familie, cu - mai ales - nefericirile la comun. Uneori, blocul devine acvariu, orasul devine ocean, cu oameni ca niste animale subacvatice, de la pesti piranha si rechini amenintãtori, la copepodul din specia Sapphirina, safirul de mare, reprezentând bucuria cea rarã. Când totul se vede «ca pe sub apã», e vorba despre privirea-intelegere. Un ochi vede realist, celälalt suprarealist. E privirea copilului devenit adult (sau invers). Multe personaje, povesti răscolitoare, o mamã căreia i se spune că totul va fi bine, un înger ocrotitor si care trebuie, la rândul lui, ocrotit s.a.m.d. Cineva deruleazà calendarul pe ecranul telefonului si se opreste întâmplător la anul 2329. Jocul timpului-suveică, imagini-metaforă, scene ca de teatru în care o reîntâlnim pe minunata actrita Ada Lupu, acum si o surprinzãtoare poetã." (Simona Popescu)