Jacques Le Goff (1924 - 2014) prezintă - fără risipă de vorbe - 20 de personaje care au marcat (și au bîntuit) imaginarul medieval, adeseori și pe cel modern (ca să-l amintesc numai pe Robin Hood). Articolele sînt ordonate alfabetic și, alături de o bogată iconografie, transformă volumul de față într-un dicționar ilustrat al fanteziei Evului Mediu. Lucrarea e scrisă cu maximă limpezime și vizează un public larg de la studenții în Istorie la părinții care vor să-și educe copiii și nepoții. Cine dorește informații despre regele Arthur, despre Charlemagne, despre jongleri și trubaduri, despre Papesa Ioana sau despre Tristan și Isolda e bine să-și achiziționeze acest volum.
Din păcate, traducerea e șovăitoare și, la o eventuală retipărire, ar trebui revizuită minuțios. Expresia germană „wilde, wutende Heer” nu înseamnă „vînătoare sălbatică, urlătoare”, ci ceată, oștire sălbatică și furioasă. Erwin Panofsky nu a fost un istoric al artei „american”, ci german și, mai precis, evreu. A redactat cărți esențiale despre iconologie. Fortăreața Chateau-Gaillard din Franța nu putea fi construită de regele Richard Inimă de Leu la sfîrșitul secolului al XIII-lea dintr-o pricină simplă: bravul rigă (pe care îl știm din romanul lui Walter Scott, Ivanhoe) era mort și îngropat de o sută de ani. Termenul „trobar” din occitană nu înseamnă a găsi (nu are nici o legătură cu verbul „trouver”), ci a compune, a inventa cîntece, versuri. „Trobar clus” nu se traduce „truver închis” (???), ci desemna un mod ermetic, obscur de a scrie versuri. Aceste versuri erau cîntate de trubaduri și, uneori, de jongleri... (23.08.24.vineri).