What do you think?
Rate this book
Mâini cuminți: copilul meu autist
Ana Dragu a aflat ca baietelul ei sufera de autism cind acesta avea doi ani. De atunci, s-a documentat continuu si s-a implicat activ in recuperarea lui. Avind la baza experienta familiei lor, Mâini cuminți spune povestea lui Sasa, de la diagnosticare pina in prezent, cu toate incertitudinile si temerile, dar si cu bucuriile si progresele facute pas cu pas. Mama si fiul invata treptat sa comunice unul cu altul si se plimba ore in sir noaptea pentru ca baiatul are insomnii severe. Ana ii cinta „La multi ani” pe muteste fiindca el are auz absolut si percepe diferit sunetele. Impreuna cu Maria, cea care il insoteste la gradinita, Sasa plimba timp de citiva ani un balon invizibil prin oras, iar Aria, sora lui mai mare, stie cum sa-i fie mereu alaturi. In urma sedintelor de recuperare, el invata sa scrie si sa citeasca la virsta de cinci ani si este integrat cu succes la scoala.
„Este o carte profund altruista, care isi poarta cititorul din cea mai neagra depresie spre hohotele de ris cele mai autentice si mai sanatoase, un dar pe care Ana Dragu il face celor care trec prin aceeasi experienta.” (Bogdan-Alexandru Stanescu)
„Este o carte profund altruista, care isi poarta cititorul din cea mai neagra depresie spre hohotele de ris cele mai autentice si mai sanatoase, un dar pe care Ana Dragu il face celor care trec prin aceeasi experienta.” (Bogdan-Alexandru Stanescu)
168 pages, Paperback
First published January 1, 2015
4 people are currently reading
153 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 19 of 19 reviews
February 6, 2015
Despre Ana Dragu am auzit (citit) prima dată în Povești cu scriitoare și copii și mi-am promis atunci că o să-i citesc cartea, cînd o fi să apară, dar nu-mi imaginam că atît de repede. Pe scurt, "Mâini cuminți. Copilul meu autist" e povestea reală a Anei și (mai ales) a fiului ei, Sașa, și a experiențelor lor, de la doi ani, de cînd a fost diagnosticat și pînă în prezent, cînd Sașa are 10 ani.
O să vreți să citiți cartea asta din cel puțin trei motive:
– pentru că oferă o mulțime de informații științifice într-un mod foarte prietenos și accesibil cititorului (pe mine m-a fascinat ipoteza vînătorului solitar), discuții ale ei personale via messenger sau mail cu medici deveniți cu timpul prieteni, plus un interviu cu Sergiu Pașca, unul dintre cei mai tineri (32 de ani), devotați și de succes cercetători în domeniul autismului, care, după cum bine vă dați seama, e român, și are deja propriul laborator de cercetare la universitatea Stanford.
– pentru că Sașa e un copil adorabil, extrem de inteligent, cu înclinație către muzică și dotat cu auz absolut. Mă bucur că Ana a ales multe episoade amuzante cu el, și, cum spune chiar ea: "după ce l-au consultat prima oară la Cluj, în 2006, aș fi fost fericită să-mi spună vreunul din medici că o să ajungem să rîdem ca disperații". Pentru că după mii de ore de terapie Sașa e în stare să scrie, să citească și studiază într-o clasă de copii obișnuiți, la școala de muzică.
– pentru că Ana e o femeie incredibil de puternică, o mamă singură care crește doi copii. (Scrisoarea pe care Aria, fiica ei cu doi ani mai mare decît Sașa, o scrie lui Moș Crăciun cînd are 6 ani e extrem, extrem de emoționantă și reflectă drama copilului obișnuit, sora mai mare, forțată de împrejurări să devină o a doua mamă; scrisoarea se termină așa: "anul ăsta te rog să îmi aduci autism"). Pentru că are o minte brici, care nu inghite fără să mestece tot ce spun doctorii ci disecă, se informează, citește tratate medicale, discută cu medici și ajunge, grație autismului, un science freak. Ana spune despre ea așa: "sunt Ana și îmi petrec 90% din timp printre ființe din spectrul autist".
Eu vă mai spun că (probabil) în 10% din timp e jurnalistă și poetă, și vă îndemn să-i citiți cartea. Garantez că n-o să regretați.
P.S. Nu îmi amintesc să se fi specificat în carte, așa că am investigat un pic. “Mâinile cuminți!” e una din comenzile folosite în terapia cu copii autiști, care vizează comportamentul de autostimulare și automutilare. Sper să nu greșesc prea tare.
O să vreți să citiți cartea asta din cel puțin trei motive:
– pentru că oferă o mulțime de informații științifice într-un mod foarte prietenos și accesibil cititorului (pe mine m-a fascinat ipoteza vînătorului solitar), discuții ale ei personale via messenger sau mail cu medici deveniți cu timpul prieteni, plus un interviu cu Sergiu Pașca, unul dintre cei mai tineri (32 de ani), devotați și de succes cercetători în domeniul autismului, care, după cum bine vă dați seama, e român, și are deja propriul laborator de cercetare la universitatea Stanford.
– pentru că Sașa e un copil adorabil, extrem de inteligent, cu înclinație către muzică și dotat cu auz absolut. Mă bucur că Ana a ales multe episoade amuzante cu el, și, cum spune chiar ea: "după ce l-au consultat prima oară la Cluj, în 2006, aș fi fost fericită să-mi spună vreunul din medici că o să ajungem să rîdem ca disperații". Pentru că după mii de ore de terapie Sașa e în stare să scrie, să citească și studiază într-o clasă de copii obișnuiți, la școala de muzică.
– pentru că Ana e o femeie incredibil de puternică, o mamă singură care crește doi copii. (Scrisoarea pe care Aria, fiica ei cu doi ani mai mare decît Sașa, o scrie lui Moș Crăciun cînd are 6 ani e extrem, extrem de emoționantă și reflectă drama copilului obișnuit, sora mai mare, forțată de împrejurări să devină o a doua mamă; scrisoarea se termină așa: "anul ăsta te rog să îmi aduci autism"). Pentru că are o minte brici, care nu inghite fără să mestece tot ce spun doctorii ci disecă, se informează, citește tratate medicale, discută cu medici și ajunge, grație autismului, un science freak. Ana spune despre ea așa: "sunt Ana și îmi petrec 90% din timp printre ființe din spectrul autist".
Eu vă mai spun că (probabil) în 10% din timp e jurnalistă și poetă, și vă îndemn să-i citiți cartea. Garantez că n-o să regretați.
P.S. Nu îmi amintesc să se fi specificat în carte, așa că am investigat un pic. “Mâinile cuminți!” e una din comenzile folosite în terapia cu copii autiști, care vizează comportamentul de autostimulare și automutilare. Sper să nu greșesc prea tare.
May 24, 2021
N-am cuvinte care să descrie cartea asta. De una singură justifică existența colecției EgoGrafii.
April 27, 2022
Scriind o carte intreaga despre Sasa, fiul ei cu autism, aflam si portretul Anei Dragu. O femeie cat o suta de femei, care a mers pana la capatul pamantului (la figurat) si inapoi, pentru a intelege cat mai mult despre cum se manifesta autismul la copii si cum sa poti avea o viata mai buna in familie.
Autismul nu este o boala, au existat astfel de oameni si in trecut, care insa au gasit cai prin care sa supravietuiasca, in principal, mult mai retrasi fata de ceilalti. Un model de urmat, Ana isi pune toate intrebarile posibile, cauta raspunsuri si imparte cu noi si cateva concluzii pe care voi incerca sa le rezum mai jos:
- aproape toate leacurile minune peste care dai sunt metode de a pierde banii
- preotii nu au nici ei niciun efect
- neurostiintele au ajutat-o mai mult decat multe alte lucruri
- vaccinurile impotriva altor boli/infectii sunt bune, vaccinurile nu cauzeaza autism
- lucrurile evolueaza in stiinta despre autism si sunt sperante pentru ameliorarea interactiunilor in familiile ce au astfel de membri
- autismul poate fi un dar, caci iti doresti in permanenta sa desenezi, canti, aranjezi lucrurile la perfectie
- "daca refuzam progresul stiintei, ne refuzam fara doar si poate progresul ca specie"
Autismul nu este o boala, au existat astfel de oameni si in trecut, care insa au gasit cai prin care sa supravietuiasca, in principal, mult mai retrasi fata de ceilalti. Un model de urmat, Ana isi pune toate intrebarile posibile, cauta raspunsuri si imparte cu noi si cateva concluzii pe care voi incerca sa le rezum mai jos:
- aproape toate leacurile minune peste care dai sunt metode de a pierde banii
- preotii nu au nici ei niciun efect
- neurostiintele au ajutat-o mai mult decat multe alte lucruri
- vaccinurile impotriva altor boli/infectii sunt bune, vaccinurile nu cauzeaza autism
- lucrurile evolueaza in stiinta despre autism si sunt sperante pentru ameliorarea interactiunilor in familiile ce au astfel de membri
- autismul poate fi un dar, caci iti doresti in permanenta sa desenezi, canti, aranjezi lucrurile la perfectie
- "daca refuzam progresul stiintei, ne refuzam fara doar si poate progresul ca specie"
August 28, 2016
Emoţionantă, amuzantă. Nu ai cum să nu îl iubeşti pe acest copil.
August 14, 2022
Sașa este un copil autist care spunea ca "îi curg degețelele" si de aceea se tine de o carte, un "copil din bucăți" care "își scutură mereu mâinile, pentru ca nu și le simte" și "se invârte mereu în cerc în încercarea disperată de a-și simți întreg corpul", in același timp, un copil cu auz absolut, care invața cu usurința sa cânte la pian și pe care anumite sunete îl deranjează.
Ana este mama sa puternică, care se zbate sa afle ce se află in mintea copilului ei, citeste tratate de specialitate, contactează oameni de stiință, inventează povești speciale pentru Sașa. Fiind poetă, reușește sa transmită dincolo de cuvinte si situații, duioșie și durere in același timp.
Aria este sora mai mare, forțata să se maturizeze prea devreme si sa devină o a doua mamă, care atenueaza situațiile bizare create de Sașa, transformând in glume stângaciile acestuia.
Se pare ca autismul apare din cauza unei gene ancestrale pe care o aveau vânatorii-culegatori singuratici, acum 10.000 de ani, care se descurcau pentru ca nu erau implicate abilitati sociale.
O carte scurtă, dar care trezește multe intrebări si sentimente.
Recomand si interviul cu Ana Dragu, de pe "All u can read".
Ana este mama sa puternică, care se zbate sa afle ce se află in mintea copilului ei, citeste tratate de specialitate, contactează oameni de stiință, inventează povești speciale pentru Sașa. Fiind poetă, reușește sa transmită dincolo de cuvinte si situații, duioșie și durere in același timp.
Aria este sora mai mare, forțata să se maturizeze prea devreme si sa devină o a doua mamă, care atenueaza situațiile bizare create de Sașa, transformând in glume stângaciile acestuia.
Se pare ca autismul apare din cauza unei gene ancestrale pe care o aveau vânatorii-culegatori singuratici, acum 10.000 de ani, care se descurcau pentru ca nu erau implicate abilitati sociale.
O carte scurtă, dar care trezește multe intrebări si sentimente.
Recomand si interviul cu Ana Dragu, de pe "All u can read".
February 18, 2015
God, cât m-a emoționat cartea asta! Nu la modul că îmi venea să plâng în metrou, deși uneori..., ci pentru că totul e atât de plin de trăiri, e atât de încărcat de cele mai incredibile sentimente. N-ai cum să rămâi impasibil în fața lui Șașa - copilul ăla te cucerește de la bun început și, dacă n-ai ști că nu îi place să fie atins, mai ales de străini, ai vrea să-l iei în brațe și să-l strângi tare de tot și să-i spui ce om minunat e.
December 5, 2024
Nu am cuvinte…
Nustiu ce sa scriu despre… prea dur
Nustiu ce sa scriu despre… prea dur
Read
March 1, 2015Am citit cu mare interes volumul Anei Dragu, Mîini cuminți. Copilul meu autist, atât datorită faptului că mă interesează subiectul, cât și pentru că m-a prins încă de la primele pagini. După o scurtă, dar foarte cuprinzătoare, introducere referitoare la ce este autismul, Ana Dragu prezintă felul în care i s-a schimbat viața din momentul în care a aflat că fiul său suferă de această boală (deși, de fapt, acum există studii care arată că nu este o boală, ci o altfel de adaptare specifică).
De la primul diagnostic, care a lăsat-o pustiită și îngrozită de perspectiva bolii (și cu o rețetă de medicamente al cărei prospect ar îngrozi pe oricine), la lupta ei zilnică, efortul continuu de a afla care sunt nevoile fiului său, de a citi cât mai multe despre ce înseamnă autismul și cum îl poate ajuta, eforturile de a-l integra în societate, de a-l putea duce la școală, de a-l face să reacționeze, până la ipostaza, imposibil de imaginat în ziua când a primit diagnosticul, că vor putea, într-o zi, să râdă amândoi cu gura până la urechi.
„Un copil din bucăți. Cam asta plimb eu prin parc, pe străzi, la piscină. Își scutură mereu mâinile pentru că nu și le simte. Se învârte mereu în cerc în încercarea disperată de a-și simți întreg corpul. Dacă își rupe vreun os, ca astă iarnă, nu simte durerea, însă dacă încerci să-l mângâi ușor pe umăr, începe să țipe ca din gură de șarpe. La fel și dacă insiști să te privească în ochi”.
Pe lângă descrierea autismului („autismul este o tulburare care afectează indivizii începând de la naștere sau din copilărie și este diagnosticat în funcție de prezența a trei simptome: deficite sociale, limbaj afectat, comportamente repetitive sau stereotipice”), la început se face și o scurtă prezentare a unui articol ce încearcă să „justifice” supraviețuirea genelor responsabile pentru apariția autismului. Numită teoria „vânătorului-culegător singuratic”, această perspectivă vorbește despre faptul că, într-o perioadă timpurie a dezvoltării rasei umane, genele autismului au fost, de fapt, un avantaj.
Deși afectează cogniția și interacțiunea socială, autiștii dezvoltă un tip aparte de inteligență practică ce facilitează subzistența solitară, precum și o adaptare specifică (denumită de cercetătorul Simon Baron-Cohen „sistematizare”) care reprezintă „abilitatea de a observa sisteme fizice și de a face inferențe sau d a trage concluzii despre cum funcționează și care sunt cauzele”. Cu alte cuvinte, într-un mediu în care nu sunt obligați să socializeze și în care trebuie să se descurce singure, persoanele autiste se pot adapta la realitate într-un mod propriu, iar particularitățile cu care se nasc nu doar că nu-i împiedică să supraviețuiască, ci pot chiar să constituie un avantaj. Însă aceleași particularități sunt cele care îi inhibă și îi cataloghează ca inadaptați în societatea actuală care presupune conviețuirea în grupuri sociale extinse și adaptarea la un set de reguli „artificiale” pe care persoanele cu TSA (tulburare de spectru autist) nu le pot înțelege și nici asimila. (continuarea cronicii: http://www.bookaholic.ro/recenzie-des...)
De la primul diagnostic, care a lăsat-o pustiită și îngrozită de perspectiva bolii (și cu o rețetă de medicamente al cărei prospect ar îngrozi pe oricine), la lupta ei zilnică, efortul continuu de a afla care sunt nevoile fiului său, de a citi cât mai multe despre ce înseamnă autismul și cum îl poate ajuta, eforturile de a-l integra în societate, de a-l putea duce la școală, de a-l face să reacționeze, până la ipostaza, imposibil de imaginat în ziua când a primit diagnosticul, că vor putea, într-o zi, să râdă amândoi cu gura până la urechi.
„Un copil din bucăți. Cam asta plimb eu prin parc, pe străzi, la piscină. Își scutură mereu mâinile pentru că nu și le simte. Se învârte mereu în cerc în încercarea disperată de a-și simți întreg corpul. Dacă își rupe vreun os, ca astă iarnă, nu simte durerea, însă dacă încerci să-l mângâi ușor pe umăr, începe să țipe ca din gură de șarpe. La fel și dacă insiști să te privească în ochi”.
Pe lângă descrierea autismului („autismul este o tulburare care afectează indivizii începând de la naștere sau din copilărie și este diagnosticat în funcție de prezența a trei simptome: deficite sociale, limbaj afectat, comportamente repetitive sau stereotipice”), la început se face și o scurtă prezentare a unui articol ce încearcă să „justifice” supraviețuirea genelor responsabile pentru apariția autismului. Numită teoria „vânătorului-culegător singuratic”, această perspectivă vorbește despre faptul că, într-o perioadă timpurie a dezvoltării rasei umane, genele autismului au fost, de fapt, un avantaj.
Deși afectează cogniția și interacțiunea socială, autiștii dezvoltă un tip aparte de inteligență practică ce facilitează subzistența solitară, precum și o adaptare specifică (denumită de cercetătorul Simon Baron-Cohen „sistematizare”) care reprezintă „abilitatea de a observa sisteme fizice și de a face inferențe sau d a trage concluzii despre cum funcționează și care sunt cauzele”. Cu alte cuvinte, într-un mediu în care nu sunt obligați să socializeze și în care trebuie să se descurce singure, persoanele autiste se pot adapta la realitate într-un mod propriu, iar particularitățile cu care se nasc nu doar că nu-i împiedică să supraviețuiască, ci pot chiar să constituie un avantaj. Însă aceleași particularități sunt cele care îi inhibă și îi cataloghează ca inadaptați în societatea actuală care presupune conviețuirea în grupuri sociale extinse și adaptarea la un set de reguli „artificiale” pe care persoanele cu TSA (tulburare de spectru autist) nu le pot înțelege și nici asimila. (continuarea cronicii: http://www.bookaholic.ro/recenzie-des...)
January 12, 2022
o carte puternica, o marturie puternica, o mama puternica si un copil minunat, special, uimitor, dar si puternic.
February 10, 2023
O carte cu știință, detalii tehnice și mii de emoții îmbinate perfect să îți dorești să cunoști și să ai aproape o mamă și un copil cu superputeri.
June 24, 2025
"- Ce faci, Sașa, nu dormi?
- Ăăă, bine fac, vorbesc singur.
- Păi, și nu vrei mai bine să vorbești cu mine?
- Pentru ce?"
- Ăăă, bine fac, vorbesc singur.
- Păi, și nu vrei mai bine să vorbești cu mine?
- Pentru ce?"
August 19, 2016
Prezentarea de pe coperta spune ca Maini cuminti e povestea lui Sasa, fiul Anei Dragu, diagnosticat cu autism la 2 ani. Eu cred ca e mai degraba povestea autoarei, femeie si mama singura, care trebuie sa invete sa devina parintele unui copil cu autism, care trebuie sa se reinventeze de mai multe ori intr-o zi pentru a reusi sa se apropie de Sasa. Volumul este o definite a Anei Dragu, o descriere a modului in care a invatat sa accepte si sa invete boala fiului ei, o prezentare a impactului pe care anormalitatea a avut-o asupra sa si asupra celuilalt copil sanatos, Aria, sora mai mare a lui Sasa.
"Trebuie sa mai stiti, inainte de orice, ca dintr-o femeie obsedata de latura magica a existentei am ajuns, gratie autismului, cel mai indaratnic fan al neurostiintelor. Azi sunt un science-freak."
Un copil autist refuza contactul social, prezinta o hipersensibilitate la sunete si poate avea insomnii severe. Studiile arata ca IQ-ul sub medie al multor copii cu autism nu se datoreaza bolii in sine, ci apare ca urmare a refuzului invatarii sociale. Ana stie ca Sasa e atipic si dificil, dar refuza sa il izoleze si sa il trateze ca pe un bolnav.
"Un copil din bucati. Cam asta plimb eu prin parc, pe strazi, la piscina. Isi scutura mereu mainile pentru ca nu si le simte. Se invarte mereu in cerc in incercarea disperata de a-si simti intreg corpul. Daca isi rupe vreun os, ca asta iarna, nu simte durerea, insa daca incerci sa-l magai usor pe umar, incepe sa tipe ca din gura de sarpe. La fel si daca insisti sa te priveasca in ochi.
Nu ma pot uita la tine, ca ma arzi la ochi, mama!"
Lipsita de informatie si sprijin medical in Romania, Ana preia control asupra bolii lui Sasa. Citeste studii, ia legatura cu medici nerurologi si tineri cercetatori. Sacrificand uneori copilul sanatos, Ana petrece mult timp cu cel bolnav. Fac plimbari lungi pe stadion, in miezul noptii, pentru a indeparta insomnille lui Sasa, ii citeste povesti, ajutandu-l sa descopere sensurile cuvintelor, se joaca mult si terapeutic, canta la pian si deseneaza. Cu rabdare, Ana incearca sa il ajute pe Sasa sa fie acceptat de comunitate si nu exclus datorita unui comportament diferit.
Puteti gasi review-ul complet pe blog:
https://fromwordstoworlds.wordpress.c...
"Trebuie sa mai stiti, inainte de orice, ca dintr-o femeie obsedata de latura magica a existentei am ajuns, gratie autismului, cel mai indaratnic fan al neurostiintelor. Azi sunt un science-freak."
Un copil autist refuza contactul social, prezinta o hipersensibilitate la sunete si poate avea insomnii severe. Studiile arata ca IQ-ul sub medie al multor copii cu autism nu se datoreaza bolii in sine, ci apare ca urmare a refuzului invatarii sociale. Ana stie ca Sasa e atipic si dificil, dar refuza sa il izoleze si sa il trateze ca pe un bolnav.
"Un copil din bucati. Cam asta plimb eu prin parc, pe strazi, la piscina. Isi scutura mereu mainile pentru ca nu si le simte. Se invarte mereu in cerc in incercarea disperata de a-si simti intreg corpul. Daca isi rupe vreun os, ca asta iarna, nu simte durerea, insa daca incerci sa-l magai usor pe umar, incepe sa tipe ca din gura de sarpe. La fel si daca insisti sa te priveasca in ochi.
Nu ma pot uita la tine, ca ma arzi la ochi, mama!"
Lipsita de informatie si sprijin medical in Romania, Ana preia control asupra bolii lui Sasa. Citeste studii, ia legatura cu medici nerurologi si tineri cercetatori. Sacrificand uneori copilul sanatos, Ana petrece mult timp cu cel bolnav. Fac plimbari lungi pe stadion, in miezul noptii, pentru a indeparta insomnille lui Sasa, ii citeste povesti, ajutandu-l sa descopere sensurile cuvintelor, se joaca mult si terapeutic, canta la pian si deseneaza. Cu rabdare, Ana incearca sa il ajute pe Sasa sa fie acceptat de comunitate si nu exclus datorita unui comportament diferit.
Puteti gasi review-ul complet pe blog:
https://fromwordstoworlds.wordpress.c...
April 9, 2015
Wonderful!!
I laughed! God, how I laughed!!!
I laughed! God, how I laughed!!!
December 21, 2021
O carte ce ar trebui citita de orice persoana care are de-a face cu persoane cu autism si familiile lor!
November 9, 2022
Dulce amară biografia. Am citit-o cu suflet de mamă și cu ochi de specialist care lucrează cu copii neurodivergenți, în special autism.
Am un respect profund pentru Ana Dragu, și pentru sutele de mame ca ea care merg all in pentru puii lor și care, mai mult decât atât, sunt deschizătoare de drumuri, fac lobby și advocacy în sfera aceasta, care sunt susținătoare a cercetărilor din domeniu și penalizează orice încercări de a vinde speranțe false de vindecare părinților.
Mi-am subliniat multe aspecte și voi scrie câteva mai jos, ca să revin asupra lor:
"anumite persoane cu TSA pot avea o înțelegere tehnica superioară a sistemelor fizice, comparativ cu indivizii neurotipici de aceeași vârstă, abilitate numita sistematizare. (...) funcționează pentru fenomene care urmează legi deterministice"
"un copil din bucăți (...) Își flura mereu mâinile pentru ca nu și le simte. Se învârte mereu în cerc în încercarea disperată de a-și simți întreg corpul."
"-Nu ma pot uita la tine, ca ma arzi la ochi, mama!"
Behavioral Intervention for Young children with Autism: a Manual for Parents and Professionals. - a devenit Biblia vreme de 5 ani.
Sergiu Pașca, Maria Dronca - Andrei Miu- Coneural Cluj - Institutul ax Plank Frankfurt
Sindromul Timothy
Am un respect profund pentru Ana Dragu, și pentru sutele de mame ca ea care merg all in pentru puii lor și care, mai mult decât atât, sunt deschizătoare de drumuri, fac lobby și advocacy în sfera aceasta, care sunt susținătoare a cercetărilor din domeniu și penalizează orice încercări de a vinde speranțe false de vindecare părinților.
Mi-am subliniat multe aspecte și voi scrie câteva mai jos, ca să revin asupra lor:
"anumite persoane cu TSA pot avea o înțelegere tehnica superioară a sistemelor fizice, comparativ cu indivizii neurotipici de aceeași vârstă, abilitate numita sistematizare. (...) funcționează pentru fenomene care urmează legi deterministice"
"un copil din bucăți (...) Își flura mereu mâinile pentru ca nu și le simte. Se învârte mereu în cerc în încercarea disperată de a-și simți întreg corpul."
"-Nu ma pot uita la tine, ca ma arzi la ochi, mama!"
Behavioral Intervention for Young children with Autism: a Manual for Parents and Professionals. - a devenit Biblia vreme de 5 ani.
Sergiu Pașca, Maria Dronca - Andrei Miu- Coneural Cluj - Institutul ax Plank Frankfurt
Sindromul Timothy
August 17, 2022
Acru, dulce, amar, sărat. Știm sa descriem o mâncare ca bună sau mai puțin bună în funcție de ele, prea acru, prea amar, nu suficient de sărat. Și apoi sunt acele mâncăruri care au ceva în plus, care le face delicioase, și acel gust a fost numit umami. De multe ori am simțit asta și în cazul cărților, una are personaje frumos construite, alta un subiect interesant, una un stil aparte, iar unele...unele au un ceva în plus pe care nu îl poți defini. Asa e cartea asta, savuroasa. Umami.
January 26, 2025
O carte cu de toate, care ne ajută să îl vedem cumva „transparent” pe Sașa, așa cum își dorea mama lui să îl poată vedea când era mic, pentru a-l înțelege mai bine. Cred că această carte ne-a ajutat pe noi să vedem mai clar povestea tuturor copiilor autiști, dar și a părinților și a persoanelor care îi înconjoară.
Pe Sașa oricum nu ai cum sa nu îl îndrăgești 🥰
Pe Sașa oricum nu ai cum sa nu îl îndrăgești 🥰
April 18, 2015
O carte care iti deschide ochii, te face mai atent la nevoile celorlalti, mai tolerant si mai determinat sa fii informat pentru a face fata unor situatii dificile.
July 4, 2015
Nu există aici suficiente stele pentru a fi acordate acestei cărți. Din toate punctele de vedere. O carte puternică, sensibila, realistă, veselă, sfâșietoare dar, mai ales, minunată.
Displaying 1 - 19 of 19 reviews