What do you think?
Rate this book
Cine mai oprește Apocalipsa?
Ce sau cine mai poate opri prăbușirea omenirii în haos? O persoană? O instituție? O forță spirituală sau o construcție politică? Cînd lumea devine obsedată de Apocalipsă, este un semn sigur că lucrurile merg prost, un simptom cert al unei grave tulburări colective. De două mii de ani, creștinătatea a trecut prin multiple crize apocaliptice și milenariste, identificînd Anticriști sau căi rapide către Împărăția lui Dumnezeu. Rostul noțiunii de katehon, introdusă de Sfîntul Pavel, era tocmai să neutralizeze potențialul disruptiv al unor asemenea curente, reprezentări și manifestări apocaliptice, katehonul fiind persoana sau forța care întîrzie catastrofa finală. Paradoxul zilelor noastre constă în faptul că pretinșii katehoni par a fi mai degrabă niște acceleratori – cu voie sau fără voie.
Mobilizînd o vastă cultură teologică, filosofică și istorică, scrisă într-un stil accesibil, confesiv și adesea ironic, cartea de față oferă elemente indispensabile pentru înțelegerea prezentului nostru confuz și îngrijorător.
Mobilizînd o vastă cultură teologică, filosofică și istorică, scrisă într-un stil accesibil, confesiv și adesea ironic, cartea de față oferă elemente indispensabile pentru înțelegerea prezentului nostru confuz și îngrijorător.
- GenresPhilosophy
192 pages, Hardcover
Published January 1, 2025
6 people are currently reading
33 people want to read
About the author
Theodor Paleologu
14 books30 followersTheodor (Toader) Paleologu este un eseist, profesor, diplomat și om politic român. S-a născut la București, în familia scriitorului Alexandru Paleologu.
Theodor Paleologu este deputat de București începând cu legislatura 2008-2012, fiind ales în 2008 din partea Partidului Democrat Liberal și în 2012 din partea Alianței România Dreaptă.
A fost ambasador al României în Danemarca și Islanda în perioada 2005 - 2008.
Volume originale:
* Despre conservatism, în volumul "Nostalgia Europei", coordonat de Cristian Bădiliță și Tudorel Urian (Ed. Polirom, Iași, 2003);
* Joseph de Maistre sau bunul simț ca paradox, postfață la antologia "Joseph de Maistre, Providență și istorie" (Ed. Anastasia, București, 1998).
* Sous l'oeil du Grand Inquisiteur– katékhon ou Antéchrist? Contribution à la théologie politique (Editions du cerf, Paris, Collection „Passages“).
* De la Karl Marx la stenograme (Ed. Curtea Veche, București, 2005).
* Era supărăcioșilor (Ed. Curtea Veche, București, 2009)
Theodor Paleologu este deputat de București începând cu legislatura 2008-2012, fiind ales în 2008 din partea Partidului Democrat Liberal și în 2012 din partea Alianței România Dreaptă.
A fost ambasador al României în Danemarca și Islanda în perioada 2005 - 2008.
Volume originale:
* Despre conservatism, în volumul "Nostalgia Europei", coordonat de Cristian Bădiliță și Tudorel Urian (Ed. Polirom, Iași, 2003);
* Joseph de Maistre sau bunul simț ca paradox, postfață la antologia "Joseph de Maistre, Providență și istorie" (Ed. Anastasia, București, 1998).
* Sous l'oeil du Grand Inquisiteur– katékhon ou Antéchrist? Contribution à la théologie politique (Editions du cerf, Paris, Collection „Passages“).
* De la Karl Marx la stenograme (Ed. Curtea Veche, București, 2005).
* Era supărăcioșilor (Ed. Curtea Veche, București, 2009)
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
March 22, 2026
”Cine mai oprește Apocalipsa?” de Theodor Paleologu (2025)
Morbiditate sau curiozitate? Ce te poate atrage la o carte cu un astfel de titlu escatologic (sau eshatologic, cum scrie autorul)? În ultimii ani, am tot auzit din diverse surse tot felul de teorii despre cum va crește vibrația speciei în câțiva ani, cum o să ni se ia vălul de pe ochi sau cum o să se activeze nu-știu-ce dimensiuni 5D ale conștiinței. Și în așteptarea unei astfel de transformări, constat alte feluri de vibrații care se propagă, cum ar fi scăderea nivelului mediu de inteligență la nivel global, transformarea adevărului în părere și a umanismului în extremism. Paleologu formulează întrebarea despre apocalipsă, în timp ce societatea noastră se zbate în noroiul explicațiilor despre „ apucă-lipsa”…Indiferent de nivelul discuțiilor, este clar că omenirea e preocupată, chiar fascinată de scenariile despre apocalipsă. Dacă în funcție de interpretările date posibilelor scenarii, ar apărea doar idei bezmetice și amuzante, fără impact direct asupra vieții noastre, am lua cunoștință de ele și ne-am vedea de viață. Dar ceea ce demonstrează într-un mod foarte elevat Theodor Paleologu este că nu putem! Ideile devin explicații, explicațiile ideologii, ideologiile se organizează în religii, religia se secularizează și își transferă conceptele în politică și politica... Vedem cu toții ce face. Ca exemplu, concepția despre păcatul originar poate duce la o explicare negativă a naturii umane (omul e rău); pe traseul de mai sus se ajunge la un sistem politic autoritar, care ține sub control aceste înclinații naturale (dreapta). Și, invers, dacă viziunea este că omul este bun, dar societatea îl strică, atunci abordarea devine îmbunătățirea societății (stânga).
Prin urmare, cu răbdare, profesorul ne ia de mână și ne prezintă un domeniu despre care eu nu știam mai nimic — teologia politică. Ca cercetător al operei lui Carl Schmitt (1888-1985), o operă vastă de filosofie politică, Paleologu ne ajută să descoperim niște concepte de decriptare a realității politice care pun puțină lumină asupra dinamicii lumii noastre. Simt nevoia să explic: când scriu „puțină lumină”, mă refer la nivelul meu de înțelegere, nu la explicațiile lui argumentate și explicate și în teza sa de doctorat. Ce este destul de ușor de înțeles este binomul „prieten-dușman” public drept criteriu al politicului. Deci, orice grup de indivizi care are un dușman public devine o grupare politică. Din păcate, constată el, politica actuală aduce statul în criză (chiar în prag de război civil) când adversarii politici interni sunt confundați cu dușmanii.
Al doilea concept pe care l-am reținut este „katehonul” (cel care oprește, cel care ține pe loc venirea Anticristului, deci a Apocalipsei). Este foarte interesant periplul katehonilor posibili identificați de-a lungul timpului (dau câteva exemple: Imperiul Roman, Bizanțul, A treia Romă - la nivel macro; Napoleon, Putin, Trump - la nivel de indivizi). Da, tot felul de teologi, filosofi și politicieni moderni iau profețiile biblice în serios și acționează în consecință, susținând o radicalizare a societății (antiglobalism, anti-soroșism și ce mai vrem noi) pe fondul căreia se caută cu disperare un katehon.
Când ajunge la spațiul carpatodanubianopontic, Paleologu demonstrează că nici noi, ca societate, nu suntem capabili să distingem între prieteni și dușmani și scrie așa: „Dar cea mai gravă vulnerabilitate a societății românești o reprezintă falimentul total al educației, necunoașterea istoriei, lipsa de cultură politică și gândire critică. … Prostia și ignoranța constituie hăul în care se poate prăbuși șandramaua democrației românești – și noi toți odată cu ea. Știu, cuvântul „prostie” irită. Însă trebuie să spunem lucrurilor pe nume…”
La final, nu aflăm cine e katehonul real al zilelor noastre; scriitorul ne dovedește clar cine / ce nu e cel care se opune răului. Iar noi? În așteptarea înfruntării cu Gog și Magog, acoliții Anticristului, noi rămânem cu „demagog”, cu „AUR” și „POT”…
Morbiditate sau curiozitate? Ce te poate atrage la o carte cu un astfel de titlu escatologic (sau eshatologic, cum scrie autorul)? În ultimii ani, am tot auzit din diverse surse tot felul de teorii despre cum va crește vibrația speciei în câțiva ani, cum o să ni se ia vălul de pe ochi sau cum o să se activeze nu-știu-ce dimensiuni 5D ale conștiinței. Și în așteptarea unei astfel de transformări, constat alte feluri de vibrații care se propagă, cum ar fi scăderea nivelului mediu de inteligență la nivel global, transformarea adevărului în părere și a umanismului în extremism. Paleologu formulează întrebarea despre apocalipsă, în timp ce societatea noastră se zbate în noroiul explicațiilor despre „ apucă-lipsa”…Indiferent de nivelul discuțiilor, este clar că omenirea e preocupată, chiar fascinată de scenariile despre apocalipsă. Dacă în funcție de interpretările date posibilelor scenarii, ar apărea doar idei bezmetice și amuzante, fără impact direct asupra vieții noastre, am lua cunoștință de ele și ne-am vedea de viață. Dar ceea ce demonstrează într-un mod foarte elevat Theodor Paleologu este că nu putem! Ideile devin explicații, explicațiile ideologii, ideologiile se organizează în religii, religia se secularizează și își transferă conceptele în politică și politica... Vedem cu toții ce face. Ca exemplu, concepția despre păcatul originar poate duce la o explicare negativă a naturii umane (omul e rău); pe traseul de mai sus se ajunge la un sistem politic autoritar, care ține sub control aceste înclinații naturale (dreapta). Și, invers, dacă viziunea este că omul este bun, dar societatea îl strică, atunci abordarea devine îmbunătățirea societății (stânga).
Prin urmare, cu răbdare, profesorul ne ia de mână și ne prezintă un domeniu despre care eu nu știam mai nimic — teologia politică. Ca cercetător al operei lui Carl Schmitt (1888-1985), o operă vastă de filosofie politică, Paleologu ne ajută să descoperim niște concepte de decriptare a realității politice care pun puțină lumină asupra dinamicii lumii noastre. Simt nevoia să explic: când scriu „puțină lumină”, mă refer la nivelul meu de înțelegere, nu la explicațiile lui argumentate și explicate și în teza sa de doctorat. Ce este destul de ușor de înțeles este binomul „prieten-dușman” public drept criteriu al politicului. Deci, orice grup de indivizi care are un dușman public devine o grupare politică. Din păcate, constată el, politica actuală aduce statul în criză (chiar în prag de război civil) când adversarii politici interni sunt confundați cu dușmanii.
Al doilea concept pe care l-am reținut este „katehonul” (cel care oprește, cel care ține pe loc venirea Anticristului, deci a Apocalipsei). Este foarte interesant periplul katehonilor posibili identificați de-a lungul timpului (dau câteva exemple: Imperiul Roman, Bizanțul, A treia Romă - la nivel macro; Napoleon, Putin, Trump - la nivel de indivizi). Da, tot felul de teologi, filosofi și politicieni moderni iau profețiile biblice în serios și acționează în consecință, susținând o radicalizare a societății (antiglobalism, anti-soroșism și ce mai vrem noi) pe fondul căreia se caută cu disperare un katehon.
Când ajunge la spațiul carpatodanubianopontic, Paleologu demonstrează că nici noi, ca societate, nu suntem capabili să distingem între prieteni și dușmani și scrie așa: „Dar cea mai gravă vulnerabilitate a societății românești o reprezintă falimentul total al educației, necunoașterea istoriei, lipsa de cultură politică și gândire critică. … Prostia și ignoranța constituie hăul în care se poate prăbuși șandramaua democrației românești – și noi toți odată cu ea. Știu, cuvântul „prostie” irită. Însă trebuie să spunem lucrurilor pe nume…”
La final, nu aflăm cine e katehonul real al zilelor noastre; scriitorul ne dovedește clar cine / ce nu e cel care se opune răului. Iar noi? În așteptarea înfruntării cu Gog și Magog, acoliții Anticristului, noi rămânem cu „demagog”, cu „AUR” și „POT”…
April 1, 2026
O carte foarte șmecheră despre cum ideile despre apocalipsă influențează politica în momentul de față, mai ales în peisajul românesc. Singurul meu of este că această carte este scrisă cu termeni grei, de academician, lucru definitoriu pentru dl. Paleologu. Totuși, nu ar strica să fie mai digerabilă o asemenea lectură și pentru cititorul de rând, mai ales pe o asemenea temă - educație politică, întrucât e un subiect necesar de abordat de mai mulți cetățeni cu drept de vot.
February 15, 2026
"Multă lume spune că politica noastră e ca în Caragiale. Fals! Bine ar fi! Trahanache, Dandanache, Cațavencu, Farfuridi, Brînzovenescu sînt nişte domni. Nu sifonează milioane de euro, nu se împopoțonează cu doctorate plagiate. Ei sînt caricaturi ale unor modele care aveau, desigur, defectele lor, însă se situau mult peste liderii politici de azi." :))
March 15, 2026
Ironic, acid, in spiritul in care ne-a obisnuit...si tot nu lipseste umorul de buna calitate..
Displaying 1 - 4 of 4 reviews