Când se închide o fereastră, se deschide o ușă către infinite oportunități.
Uneori, întunericul este confundat cu lumina, iar cei ce par a fi îngeri trimiși de Dumnezeu în viața ta, ajung să-ți distrugă sufletul, speranța și chiar încrederea de sine. Uneori însă, durerea dă naștere celor mai frumoase și profunde poezii, ele reprezentând dovada că ai învins suferința.
Scris cu lacrimi de cerneală, volumul de poezii – „Lumini” este o călătorie bilingv română – italiană, prin intermediul căreia vei explora teme intense precum dragostea, durerea, credința, nostalgia și, în cele din urmă, vindecarea.
Aceste pagini nu ascund doar niște poeme, ci o poveste în versuri. Povestea mea.
Un volum plin de emoții și trăiri autentice, prin care autoarea a avut curajul nu numai de a împărtăși experiențe proprii, ci și de a se vindeca. Fiecare poezie spune o poveste completă în care se poate regăsi oricine, iar împărțirea volumului în patru părți și includerea poeziilor în italiană au fost niște elemente suplimentare foarte binevenite. Felicitări autoarei, mă bucur că am cunoscut-o și că am reușit să achiziționez exemplarul cu tot cu autograf!
Un volum intrigant prin maniera sa format, "Lumini" cuprinde versuri atât în română, cât și în italiană. Este prima dată când parcurg un volum bilingv în care cea de a doua limbă nu este engleza. Nu știu italiană, însă am citit câteva poezii de curiozitate și pot spune că mi-au plăcut foarte mult cum sună.
Unele versuri mi-au ajuns la suflet, altele nu mi-au fost tocmai pe plac. Posibil din pricina faptului că nu le-am înțeles așa cum ar fi trebuit. Cert este că scriitura Larei a transmis sentiment. Iar acest lucru este cel mai important într-un astfel de volum.
Dacă ar fi să aleg o preferată mi-ar fi greu, pentru că m-am atașat foarte tare de două poezii. "Cometa" mi s-a părut sublimă, cu un ritm ce mi-a rămas în minte. Versurile mele preferate din aceasta au fost, fără doar și poate, "Pe cerul meu o cometă,/În viața mea doar o secundă". Încărcătura acestor cuvinte mi-a uns sufletul.
De cealaltă parte avem "Iartă-mă" sau poezia care a ilustrat, din punctul meu de vedere, cele mai profunde sentimente. Am respirat fiecare literă ca mai apoi să o păstrez în suflet. Nu a fost cea mai veselă, însă a fost cea de care m-am atașat cel mai ușor.