What do you think?
Rate this book
O livreiro de Gaza
Uma história que mostra como os livros podem ser revolucionários mesmo nos cenários mais desoladores
Em meio à devastação de Gaza, um fotógrafo percorre as ruas e vielas em busca de registros para o Ocidente. Quando chega a um bairro menos afetado, se depara com uma cena que parece inusitada: entre ruínas empoeiradas e páginas amareladas, um senhor está sentado diante de uma vitrine repleta de livros, lendo serenamente, como se esperasse. Mas o que ele espera? Talvez alguém que finalmente pare e o escute. Os livros que ele segura não são meros objetos, mas, sim, fragmentos de uma vida, ecos de memória, as cicatrizes de um povo.
Ao apontar a lente da câmera para esse homem, embora com receio de quebrar o encanto do momento, o jovem fotógrafo não percebe que está prestes a atravessar o espelho. O livreiro nota a presença do estranho e, antes de se deixar ser fotografado, pede a ele que ouça sua história. “O senhor não concorda que um retrato é melhor se soubermos o que está por trás dele?”, diz o velho. Assim começa a odisseia de um palestino que escolheu as palavras como seu refúgio, sua resistência e sua pátria.
Do êxodo à prisão, do engajamento à desilusão política, do teatro à descoberta do amor, das crianças que crescem livres às tragédias que nos arrancam aqueles que amamos, a voz do livreiro nos guia pelos labirintos de sua vida, que é o retrato da história de um povo que sofreu décadas de ataques e opressão. Num mundo em que as bombas ameaçam ter a última palavra, O livreiro de Gaza nos lembra de que os livros são nossa maior chance de sobrevivência — não para escapar da realidade, mas para habitá-la plenamente. Um testemunho de que nesse cenário desiludido, em meio ao caos, uma pessoa que lê parece a mais radical revolucionária.
Em meio à devastação de Gaza, um fotógrafo percorre as ruas e vielas em busca de registros para o Ocidente. Quando chega a um bairro menos afetado, se depara com uma cena que parece inusitada: entre ruínas empoeiradas e páginas amareladas, um senhor está sentado diante de uma vitrine repleta de livros, lendo serenamente, como se esperasse. Mas o que ele espera? Talvez alguém que finalmente pare e o escute. Os livros que ele segura não são meros objetos, mas, sim, fragmentos de uma vida, ecos de memória, as cicatrizes de um povo.
Ao apontar a lente da câmera para esse homem, embora com receio de quebrar o encanto do momento, o jovem fotógrafo não percebe que está prestes a atravessar o espelho. O livreiro nota a presença do estranho e, antes de se deixar ser fotografado, pede a ele que ouça sua história. “O senhor não concorda que um retrato é melhor se soubermos o que está por trás dele?”, diz o velho. Assim começa a odisseia de um palestino que escolheu as palavras como seu refúgio, sua resistência e sua pátria.
Do êxodo à prisão, do engajamento à desilusão política, do teatro à descoberta do amor, das crianças que crescem livres às tragédias que nos arrancam aqueles que amamos, a voz do livreiro nos guia pelos labirintos de sua vida, que é o retrato da história de um povo que sofreu décadas de ataques e opressão. Num mundo em que as bombas ameaçam ter a última palavra, O livreiro de Gaza nos lembra de que os livros são nossa maior chance de sobrevivência — não para escapar da realidade, mas para habitá-la plenamente. Um testemunho de que nesse cenário desiludido, em meio ao caos, uma pessoa que lê parece a mais radical revolucionária.
112 pages, Paperback
First published August 21, 2025
204 people are currently reading
3675 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 502 reviews
March 13, 2026
O carte pe care mi-aș fi dorit-o mai lungă, jur! Și atunci clar i-aș fi dat punctaj maxim. Este un text scurt, dar precis și sensibil despre ravagiile războiului, despre dragostea de lectură și de literatură, despre conexiunile dintre oameni și cum dăinuie ele în timp, despre familie și memorie. Am terminat-o cu lacrimile în gât, fiindcă în doar câteva cuvinte reușește să contureze portretul distrugerii dezlănțuite asupra fâșiei Gaza din 2023 încoace. Dar și cu mult înainte, începând cu Nakba. Nabil este un personaj pe care mi-ar plăcea enorm să-l întâlnesc în viața reală, să stau la povești cu el. Un suflet cald și hărtănit de greutățile vieții, care și-a găsit refugiul și speranța în cărți. "Librarul din Gaza" e un roman bun pentru cât de scurt e, frumos conceput și executat. Recomand!
November 25, 2025
«Τράβα λοιπόν τη φωτογραφία του γερο-Ναμπίλ Αλ Τζάμπερ που θέλεις. Χαμένο στα βιβλία του, όπως ακριβώς είναι μέσα σε τούτο τον παράλογο, λυσσαλέο, απάνθρωπο κόσμο».
Ο Rachid Benzine γράφει για τον βιβλιοπώλη της Γάζας, ο οποίος προσπαθεί να διατηρήσει την ανθρωπιά του σε μια πραγματικότητα που την καταστρέφει καθημερινά. Ο ηλικιωμένος βιβλιοπώλης είναι ένας απλός άνθρωπος που αντιστέκεται στην αδικία διαφυλάσσοντας τις λέξεις και τη μνήμη του τόπου του.
«Ξέρετε, εδώ, το κάθε βιβλίο έχει την ιστορία του και τη δική του ξεχωριστή θέση. Μπορείτε να επιλέξετε, ασφαλώς. Όμως, και τα βιβλία τα ίδια επιλέγουν τους αναγνώστες τους», λέει.
Ο συγγραφέας χρησιμοποιεί μια απλή, σχεδόν ποιητική γλώσσα για να δώσει φωνή σε έναν ήρωα που έχει χάσει σχεδόν τα πάντα, αλλά εξακολουθεί να πιστεύει στη δύναμη των ιστοριών. Τα βιβλία στο μαγαζί του γίνονται σύμβολα αντίστασης. Γίνονται μια υπενθύμιση ότι η κουλτούρα δεν μπορεί να σβηστεί, ακόμη και όταν όλα γύρω καταρρέουν.
Η γραφή του Benzine είναι ήσυχη, αλλά γεμάτη ένταση. Πρόκειται για ένα βαθύ μυθιστόρημα που σε πολλά σημεία με έκανε να δακρύσω. Το συνιστώ ανεπιφύλακτα!
Ο Rachid Benzine γράφει για τον βιβλιοπώλη της Γάζας, ο οποίος προσπαθεί να διατηρήσει την ανθρωπιά του σε μια πραγματικότητα που την καταστρέφει καθημερινά. Ο ηλικιωμένος βιβλιοπώλης είναι ένας απλός άνθρωπος που αντιστέκεται στην αδικία διαφυλάσσοντας τις λέξεις και τη μνήμη του τόπου του.
«Ξέρετε, εδώ, το κάθε βιβλίο έχει την ιστορία του και τη δική του ξεχωριστή θέση. Μπορείτε να επιλέξετε, ασφαλώς. Όμως, και τα βιβλία τα ίδια επιλέγουν τους αναγνώστες τους», λέει.
Ο συγγραφέας χρησιμοποιεί μια απλή, σχεδόν ποιητική γλώσσα για να δώσει φωνή σε έναν ήρωα που έχει χάσει σχεδόν τα πάντα, αλλά εξακολουθεί να πιστεύει στη δύναμη των ιστοριών. Τα βιβλία στο μαγαζί του γίνονται σύμβολα αντίστασης. Γίνονται μια υπενθύμιση ότι η κουλτούρα δεν μπορεί να σβηστεί, ακόμη και όταν όλα γύρω καταρρέουν.
Η γραφή του Benzine είναι ήσυχη, αλλά γεμάτη ένταση. Πρόκειται για ένα βαθύ μυθιστόρημα που σε πολλά σημεία με έκανε να δακρύσω. Το συνιστώ ανεπιφύλακτα!
March 9, 2026
Scurtă dar foarte intensă.
O bucățică de viață nedreaptă, o fărâmă de istorie și o mare dragoste pentru cărți.
Mi-a plăcut faptul că librarul a vrut întâi să-și povestească viața și abia apoi să i se facă fotografia, astfel imaginea lui să aibă mult mai mult sens.
O bucățică de viață nedreaptă, o fărâmă de istorie și o mare dragoste pentru cărți.
Mi-a plăcut faptul că librarul a vrut întâi să-și povestească viața și abia apoi să i se facă fotografia, astfel imaginea lui să aibă mult mai mult sens.
September 10, 2025
Un livre d’une grande poésie, où l’on raconte la vie d’un Gazaoui de 1948 à 2023. Outre la forme que je trouve très bien faite, la place de la littérature et des mots dans ce livre propose une grande richesse dans un monde qui arrache, pille et tue. Les moments de poésie sont absolument sublimes, et la famille de Nabil est inoubliable. Un récit profondément humain et indispensable aujourd’hui 🇵🇸
July 17, 2025
Comment noter ce récit autrement que 5 étoiles ? Quand je finis ma lecture dans le tram avec une larme qui coule, avec la gorge serrée, ramenée aux horreurs que je tente de suivre sur les réseaux sociaux de ce qu’il se passe à Gaza. Ce roman rappelle encore et toujours que les horreurs durent depuis bien longtemps, des dizaines et dizaines d’années.
February 19, 2026
O bijuterie de carte, ca scriitură dar și ca subiect. Emană o tristețe sfâșietoare, dar și speranța că într-o zi lumea asta absurdă își va reveni și va avea sens. Iubirea unui om pentru libertate și fâșia de pământ pe care s-a născut, regăsirea în cărțile care i-au salvat sufletul copleșit de durere, toate impresionează cititorul și îl fac să sufere alături de Nabil, librarul răvășit de neputință.
" De ce crimă se face vinovată Gaza? Aici, ploaia nu purifică. Murdărește încă și mai mult. Îneacă străduțele într-un noroi vârtos, necruțător, și șterge pașii, dizolvă urmele viilor și morților."
" De ce crimă se face vinovată Gaza? Aici, ploaia nu purifică. Murdărește încă și mai mult. Îneacă străduțele într-un noroi vârtos, necruțător, și șterge pașii, dizolvă urmele viilor și morților."
March 8, 2026
Era la un moment dat peste tot poza unui librar bătrân în ușa unei librării pline de cărți. Așa l-am văzut mereu pe Librarul din Gaza, cu o poveste tristă, cum e cea a unui război dus de prea mult timp, prea mult timp pentru...a ucide umanitatea, a distruge tot ce s-a clădit, ură...
Este o poveste prea scurtă, scrisă frumos, profund, păcat că este povestea reală a multora...
Este o poveste prea scurtă, scrisă frumos, profund, păcat că este povestea reală a multora...
September 29, 2025
L'épigraphe de S. Weil n'est vraiment pas terrible, avec cette idée de prédestination, de don "reçu", c'est vraiment très marqué par une culture chrétienne nocive (exacerbée chez les protestants pour ce qui concerne la doctrine de la prédestination).
Tout le début du livre est vraiment gênant, malaisant. Il y a des frappes qui tuent des enfants, mais on ne sait d'où elles viennent. Qqs clichés aussi, "le rouge des tomates, le vert des herbes fraîches, le jaune de citrons" au milieu de scènes de désolation, de ruines, de morts et de blessés. Et le mot qui apparaît p: 23 pour parler de ce qui se passe, c'est "Hamas".
Les gens ont été "chassés de la ville", p. 24, mais on en dit tjrs pas par qui ni quand ni pourquoi.
Le mot "Israël" (ou ses dérivés) n'apparaît que p. 65 !
Pire encore, p. 32 : "Cette terre est une litanie de représailles sur représailles, de haines empilées, de tristesse recouverte de tristesse." Rachid Benzine crée une symétrie dans une guerre qui est pourtant coloniale (l'histoire du libraire l'illustre !). Il y a clairement un État colonisateur, depuis sa création, et une population colonisée. C'est mon plus gros reproche à ce livre, renvoyer colonisés et colonisateurs dos à dos.
Pareil p 33, "Mes parents ont bcp souffert, mais ils ont toujours su pardonner" => comme si c'était bien de pardonner aux colons qui tuent, pillent et déportent. C'est l'éloge de la résignation...
Et évidemment, le libraire est de père chrétien pour qu'il soit un héros possible, que ce ne soit pas un méchant musulman. Benzine prône d'ailleurs un œcuménisme bien lénifiant, comme si mélanger des sourates du Coran à des paraboles bibliques allaient changer quoi que ce soit à une situation qui est avant tout politique et coloniale.
Dans les références, Shakespeare, Primo Levi, Saint-Exupéry et Mahmoud Darwich pour mettre quand même une petite couleur locale. Ça fait fake, pour séduire le plus grand nombre, surtout le lectorat occidental bien sûr (manque juste Dos Passos pour le lectorat hispanophone).
p. 105, "la lutte armée, le combat suicidaire", c'est R. Benzine qui parle. Il aurait prôné le désarmement du FLN comme du Front national de libération du Sud Viêt Nam...
Sinon, les aspects historiques me semblent bien retranscrits à travers le récit de la vie du libraire, la Nakba, les camps de réfugiés, la Guerre des six jours etc. J'ai bien aimé ces épisodes et la façon dont ils étaient racontés.
Mais sous couvert d'une fable, R. Benzine nous sert une vision bien biaisée de ce cette guerre, dédouanant de fait très largement Israël qui ne décide que de "représailles" (6 lignes avant la fin du texte). Pas étonnant qu'il soit invité dans les médias mainstream pour servir cette soupe bien tiède qui arrange tout le monde.
Tout le début du livre est vraiment gênant, malaisant. Il y a des frappes qui tuent des enfants, mais on ne sait d'où elles viennent. Qqs clichés aussi, "le rouge des tomates, le vert des herbes fraîches, le jaune de citrons" au milieu de scènes de désolation, de ruines, de morts et de blessés. Et le mot qui apparaît p: 23 pour parler de ce qui se passe, c'est "Hamas".
Les gens ont été "chassés de la ville", p. 24, mais on en dit tjrs pas par qui ni quand ni pourquoi.
Le mot "Israël" (ou ses dérivés) n'apparaît que p. 65 !
Pire encore, p. 32 : "Cette terre est une litanie de représailles sur représailles, de haines empilées, de tristesse recouverte de tristesse." Rachid Benzine crée une symétrie dans une guerre qui est pourtant coloniale (l'histoire du libraire l'illustre !). Il y a clairement un État colonisateur, depuis sa création, et une population colonisée. C'est mon plus gros reproche à ce livre, renvoyer colonisés et colonisateurs dos à dos.
Pareil p 33, "Mes parents ont bcp souffert, mais ils ont toujours su pardonner" => comme si c'était bien de pardonner aux colons qui tuent, pillent et déportent. C'est l'éloge de la résignation...
Et évidemment, le libraire est de père chrétien pour qu'il soit un héros possible, que ce ne soit pas un méchant musulman. Benzine prône d'ailleurs un œcuménisme bien lénifiant, comme si mélanger des sourates du Coran à des paraboles bibliques allaient changer quoi que ce soit à une situation qui est avant tout politique et coloniale.
Dans les références, Shakespeare, Primo Levi, Saint-Exupéry et Mahmoud Darwich pour mettre quand même une petite couleur locale. Ça fait fake, pour séduire le plus grand nombre, surtout le lectorat occidental bien sûr (manque juste Dos Passos pour le lectorat hispanophone).
p. 105, "la lutte armée, le combat suicidaire", c'est R. Benzine qui parle. Il aurait prôné le désarmement du FLN comme du Front national de libération du Sud Viêt Nam...
Sinon, les aspects historiques me semblent bien retranscrits à travers le récit de la vie du libraire, la Nakba, les camps de réfugiés, la Guerre des six jours etc. J'ai bien aimé ces épisodes et la façon dont ils étaient racontés.
Mais sous couvert d'une fable, R. Benzine nous sert une vision bien biaisée de ce cette guerre, dédouanant de fait très largement Israël qui ne décide que de "représailles" (6 lignes avant la fin du texte). Pas étonnant qu'il soit invité dans les médias mainstream pour servir cette soupe bien tiède qui arrange tout le monde.
April 29, 2026
"Adesea invizibili, vii sau morti, parintii te însoțesc in fiecare clipa a vieții. Fara ca tu să îți dai seama. Ca o certitudine. Ca un regret pe care-l vei purta vesnic in suflet. Nu te poti vindeca de absenta lor. In fiecare zi mai mori puțin din cauza asta."
Julien este un reporter/fotograf plecat in fasia Gaza pentru a face fotografii dezastrului de acolo. Il întâlnește pe Nabil, un librar in acel capăt de lume iar acesta ii spune povestea vieții lui. O poveste marcanta despre război, foamete, mizerie si sărăcie. A venit pe lume la inceput de război intr-un context marcant si toata viata a trăit in preajma lui, nu a cunoscut niciodată liniștea. Povestea te marchează si iti aduce lacrimi in ochi. O recomand cu mare drag mai ales ca este o poveste scurta sub 150 de pagini.
Julien este un reporter/fotograf plecat in fasia Gaza pentru a face fotografii dezastrului de acolo. Il întâlnește pe Nabil, un librar in acel capăt de lume iar acesta ii spune povestea vieții lui. O poveste marcanta despre război, foamete, mizerie si sărăcie. A venit pe lume la inceput de război intr-un context marcant si toata viata a trăit in preajma lui, nu a cunoscut niciodată liniștea. Povestea te marchează si iti aduce lacrimi in ochi. O recomand cu mare drag mai ales ca este o poveste scurta sub 150 de pagini.
September 3, 2025
4,5
J'aime Rachid Benzine. J'aime comment il écrit en toute simplicité sur des sujets aussi importants. J'aime la justesse du ton employé, jamais trop.
Ce livre est à lire de toute urgence, encore plus avec le contexte actuel. Il est primordial de rappeler que la Palestine a existé avant la II guerre mondiale, de rappeler l'arrivée des juifs, la nakba, la proclamation de l'état d'Israël, les camps de réfugiés , la création de Gaza, l'Intifada, les bombardements, la prison, les injustices...
J'applaudis le choix très judicieux de Rachid Benzine d'arreter les actions de ce livre bien avant 2023 afin de rappeler que ça n'a jamais commencé le 7 octobre!
Et surtout, surtout, que c'est beau de ramener les Palestiniens à leur condition d'HUMAINS en dressant le portrait de Nabil, cet homme qui aimait lire les livres.
J'aime Rachid Benzine. J'aime comment il écrit en toute simplicité sur des sujets aussi importants. J'aime la justesse du ton employé, jamais trop.
Ce livre est à lire de toute urgence, encore plus avec le contexte actuel. Il est primordial de rappeler que la Palestine a existé avant la II guerre mondiale, de rappeler l'arrivée des juifs, la nakba, la proclamation de l'état d'Israël, les camps de réfugiés , la création de Gaza, l'Intifada, les bombardements, la prison, les injustices...
J'applaudis le choix très judicieux de Rachid Benzine d'arreter les actions de ce livre bien avant 2023 afin de rappeler que ça n'a jamais commencé le 7 octobre!
Et surtout, surtout, que c'est beau de ramener les Palestiniens à leur condition d'HUMAINS en dressant le portrait de Nabil, cet homme qui aimait lire les livres.
February 19, 2026
3.5 ⭐️
"De ce crima se face vinovata Gaza? Aici, ploaia nu purifica. Murdareste inca si mai mult. Ineaca stradutele intr-un noroi vartos, necrutator, si sterge pasii, dizolva urmele viilor si mortilor"
Povestea in sine desigur ca impresioneaza prin suferintele si opresiunea acestui popor de mii de ani. O bucatica de istorie, o bucatica din viata unui refugiat si unei vieti lipsite de certitudinea zilei de maine.
E mai mult decat o poveste, este realitatea cruzimii asupra umanitatii din Gaza. Sunt sigura ca orice corespondent trimis in Gaza, este martor la sute de povesti precum librarului din poveste.
"De ce crima se face vinovata Gaza? Aici, ploaia nu purifica. Murdareste inca si mai mult. Ineaca stradutele intr-un noroi vartos, necrutator, si sterge pasii, dizolva urmele viilor si mortilor"
Povestea in sine desigur ca impresioneaza prin suferintele si opresiunea acestui popor de mii de ani. O bucatica de istorie, o bucatica din viata unui refugiat si unei vieti lipsite de certitudinea zilei de maine.
E mai mult decat o poveste, este realitatea cruzimii asupra umanitatii din Gaza. Sunt sigura ca orice corespondent trimis in Gaza, este martor la sute de povesti precum librarului din poveste.
November 19, 2025
Un récit qui prend racine à Gaza, là où la vie avance malgré les ruines et le vacarme. On suit un homme qui essaie simplement de rester debout au milieu du chaos, entre les pertes, les peurs, les silences et ces moments suspendus où l’on se raccroche à quelque chose qui dépasse le quotidien.
Dans son cas, ce sont les livres : des repères, des refuges, une manière de garder une part d’humanité intacte quand tout se fragilise autour.
L’écriture est d’une grande poésie, fine, lumineuse. Une lecture brève, mais marquante. Une vraie découverte.
Dans son cas, ce sont les livres : des repères, des refuges, une manière de garder une part d’humanité intacte quand tout se fragilise autour.
L’écriture est d’une grande poésie, fine, lumineuse. Une lecture brève, mais marquante. Une vraie découverte.
January 19, 2026
j’ai une drôle d’impression en quittant ce livre, comme si il avait mis le colonisateur et le peuple colonisé opprimé et génocidé dos à dos, qu’il faut chacun se pardonner etc etc. comme si les fautes étaient partagées. le texte était poétique, mais trop lisse et jsp c’est typiquement le genre de récit semi engagé qui plait bcp aux médias car il ne tape pas vraiment sur l’agresseur mais est dans une démarche pacifique.
free palestine et fuck israël
free palestine et fuck israël
February 19, 2026
4.5/5 ⭐
Poetică și emoționantă, o carte despre cărți, istorie și umanitate.
Poetică și emoționantă, o carte despre cărți, istorie și umanitate.
April 5, 2026
"O leitor é um prisioneiro voluntário agarrado à ilusão de que se libertará a cada página virada.Perde-se, cada vez mais absorto, até ser incapaz de se desligar desse labirinto de palavras."
February 27, 2026
Parfois, y a rien à dire.
À lire.
« On est toujours là. Des fantômes, chaque jour un peu plus invisibles aux autres. Et à nous-mêmes. Comme nous le sommes aux yeux du monde depuis toujours. »
À lire.
« On est toujours là. Des fantômes, chaque jour un peu plus invisibles aux autres. Et à nous-mêmes. Comme nous le sommes aux yeux du monde depuis toujours. »
March 28, 2026
اصبروا تنشف دموعي عشان اقدر أكتب مراجعة 😭
مصور مغربي-فرنسي … يتيه في شوارع غزّة ليلتقط (الصوره المنشودة) … يقابل "سمير الجابر" صاحب مكتبة متواضعة في غزّة منشغل تماماً بقراءة كتاب. يخبره: قبل التقاط صوره له عليه ان يسمع قصته كاملة. هو كتاب من الأعمال الأدبية التي تمزج بين السيرة الواقعية والبعد الإنساني لفهم الحياة في غزّة فـ"سمير جابر" تُسلب منه أرضه وكتبة وحريّته أكثر من مرّه ليتجدد في داخله أمل ليبني حياته من جديد رافضاً الإستسلام.
اللغة وصفية تعبيرية وعذبة مناسبة لأجواء رواية مماثلة وأنهيت قراءة الكتاب في جلسه وحدة ليتركني مع أفكاري ودموعي.
مصور مغربي-فرنسي … يتيه في شوارع غزّة ليلتقط (الصوره المنشودة) … يقابل "سمير الجابر" صاحب مكتبة متواضعة في غزّة منشغل تماماً بقراءة كتاب. يخبره: قبل التقاط صوره له عليه ان يسمع قصته كاملة. هو كتاب من الأعمال الأدبية التي تمزج بين السيرة الواقعية والبعد الإنساني لفهم الحياة في غزّة فـ"سمير جابر" تُسلب منه أرضه وكتبة وحريّته أكثر من مرّه ليتجدد في داخله أمل ليبني حياته من جديد رافضاً الإستسلام.
اللغة وصفية تعبيرية وعذبة مناسبة لأجواء رواية مماثلة وأنهيت قراءة الكتاب في جلسه وحدة ليتركني مع أفكاري ودموعي.
February 10, 2026
Hay veces que un libro de narrativa te enseña mucho más que un texto histórico.
Este es una de esas veces y El librero de Gaza es uno de esos libros.
Con un narrador magnífico en segunda persona (ojo al dato, esto no frecuenta) se te presenta ante ti la oportunidad de conocer el pueblo de Gaza a traves de los ojos de Nabil, un viejo librero, que te habla casi mirandote a los ojos sobre su vida, su familía y su historia.
Leerás esta historia con un nudo enorme en el pecho y un cúmulo de lagrimas picando tras los párpados. Pero "lee, lee hasta volverte loco."
Sin palabras, necesito un abrazo.
Este es una de esas veces y El librero de Gaza es uno de esos libros.
Con un narrador magnífico en segunda persona (ojo al dato, esto no frecuenta) se te presenta ante ti la oportunidad de conocer el pueblo de Gaza a traves de los ojos de Nabil, un viejo librero, que te habla casi mirandote a los ojos sobre su vida, su familía y su historia.
Leerás esta historia con un nudo enorme en el pecho y un cúmulo de lagrimas picando tras los párpados. Pero "lee, lee hasta volverte loco."
Sin palabras, necesito un abrazo.
December 7, 2025
Νιώθω άβολα να του βάλω το 4αρι που μάλλον αξίζει. Η φωνή του αφηγητή φωτογράφου μοιάζει παράταιρη και επιτηδευμένη σε αρκετά σημεία. Η φωνή του βιβλιοπώλη από την άλλη σηκώνει το βάρος πολλών χρόνων, από το διωγμό μέχρι το σημερινό 2025, το δικό του πνεύμα βασιλεύει στις σελίδες, ευτυχώς 🙏🏽
April 26, 2026
4,5★
Este o carte scurtă, dar foarte emoționantă și foarte tristă. Nu se lungește deloc și cred că exact asta a vrut autorul să facă, iar mie mi se pare că i-a ieșit foarte bine.
Descrierile mi s-au părut extraordinare, sincer. M-au transportat într-o mare măsură printre ruinele din Gaza și nu numai. Este una dintre acele cărți care, din puține cuvinte, reușește să creeze foarte mult. Mi s-a părut o carte onestă, succintă și foarte umană.
Dacă ai urmărit războiul din Gaza din ultimii ani și dacă te-ai informat măcar puțin despre ce s-a întâmplat acolo de-a lungul istoriei, cred că poți înțelege și mai bine unele lucruri din carte. Nu pentru că ar fi o lecție de istorie, ci pentru că te apropie de o poveste umană care, probabil, este comună pentru foarte mulți palestinieni.
Asta mi s-a părut foarte important la carte: faptul că arată că Gaza nu este doar ce se spune despre ea la televizor și că nu poți reduce o populație întreagă la o singură etichetă. Este o poveste despre oameni, despre viață printre ruine, despre furie, despre pierdere, despre cum ajungi să trăiești generații întregi într-o realitate care nu se mai termină, într-un conflict care a început și parcă nu s-a mai terminat niciodată.
Și mi s-a părut important și altceva: cartea arată foarte bine cât de ușor se poate naște radicalizarea. Nu într-un mod abstract, nu ca termen politic, ci uman. Nabil ajunge să facă douăzeci de ani de închisoare într-o închisoare israeliană tocmai pentru că a avut dorința de a se răzbuna după ce israelienii i-au omorât fiul. Și mie asta mi s-a părut una dintre cele mai dure și mai oneste părți ale cărții. Arată pur și simplu cât de firesc poate deveni, pentru un om zdrobit de pierdere și de opresiune, să simtă o furie atât de mare încât să vrea să ia arma în mână. Nu spun asta ca să justific, ci ca să spun că este omenește de înțeles și că istoria ne arată din nou și din nou cât de ușor apare radicalizarea atunci când ții un popor întreg cu piciorul pe gât. Sigur, prezentul ne arata că radicalizarea poate apărea și când îți este prea bine in democrație.
Este o carte care m-a atins și care m-a făcut să mă gândesc și mai mult la tot ce înseamnă Gaza și Palestina, dincolo de știri, dincolo de propagandă, dincolo de zgomot. La oameni. La viețile lor. La casele lor. La tot ce s-a pierdut și la tot ce se pierde în continuare.
Mi-a plăcut foarte mult.
🇵🇸 Free Palestine
Este o carte scurtă, dar foarte emoționantă și foarte tristă. Nu se lungește deloc și cred că exact asta a vrut autorul să facă, iar mie mi se pare că i-a ieșit foarte bine.
Descrierile mi s-au părut extraordinare, sincer. M-au transportat într-o mare măsură printre ruinele din Gaza și nu numai. Este una dintre acele cărți care, din puține cuvinte, reușește să creeze foarte mult. Mi s-a părut o carte onestă, succintă și foarte umană.
Dacă ai urmărit războiul din Gaza din ultimii ani și dacă te-ai informat măcar puțin despre ce s-a întâmplat acolo de-a lungul istoriei, cred că poți înțelege și mai bine unele lucruri din carte. Nu pentru că ar fi o lecție de istorie, ci pentru că te apropie de o poveste umană care, probabil, este comună pentru foarte mulți palestinieni.
Asta mi s-a părut foarte important la carte: faptul că arată că Gaza nu este doar ce se spune despre ea la televizor și că nu poți reduce o populație întreagă la o singură etichetă. Este o poveste despre oameni, despre viață printre ruine, despre furie, despre pierdere, despre cum ajungi să trăiești generații întregi într-o realitate care nu se mai termină, într-un conflict care a început și parcă nu s-a mai terminat niciodată.
Și mi s-a părut important și altceva: cartea arată foarte bine cât de ușor se poate naște radicalizarea. Nu într-un mod abstract, nu ca termen politic, ci uman. Nabil ajunge să facă douăzeci de ani de închisoare într-o închisoare israeliană tocmai pentru că a avut dorința de a se răzbuna după ce israelienii i-au omorât fiul. Și mie asta mi s-a părut una dintre cele mai dure și mai oneste părți ale cărții. Arată pur și simplu cât de firesc poate deveni, pentru un om zdrobit de pierdere și de opresiune, să simtă o furie atât de mare încât să vrea să ia arma în mână. Nu spun asta ca să justific, ci ca să spun că este omenește de înțeles și că istoria ne arată din nou și din nou cât de ușor apare radicalizarea atunci când ții un popor întreg cu piciorul pe gât. Sigur, prezentul ne arata că radicalizarea poate apărea și când îți este prea bine in democrație.
Este o carte care m-a atins și care m-a făcut să mă gândesc și mai mult la tot ce înseamnă Gaza și Palestina, dincolo de știri, dincolo de propagandă, dincolo de zgomot. La oameni. La viețile lor. La casele lor. La tot ce s-a pierdut și la tot ce se pierde în continuare.
Mi-a plăcut foarte mult.
🇵🇸 Free Palestine
January 5, 2026
To βιβλίο του αυτό: 1️⃣ θα σε κάνει να κλάψεις με αναφιλητά και 2️⃣ δε θα μπορέσεις να ξεχάσεις ποτέ
Μία πένα που γράφει τα πιο επώδυνα ποιήματα, λέξεις που αισθανόμουν πως έχουν γραφεί με αίμα αθώων κάπου στη Γάζα. Δε ξέρω πώς να περιγράψω το άδικο, το «κρίμα» που αισθάνθηκα κρατώντας αυτό το βιβλίο και διαβάζοντας για την τύχη αυτού του δύσμοιρου βιβλιοπώλη στη Γάζα που στέκει ακούνητος φρουρός του βιβλιοπωλείου του έχοντας υποταχθεί σε μία ζωή γεμάτη δυστυχίες, έχοντας νοσταλγήσει μία πατρίδα που δε γνώρισε και έχοντας χάσει ό,τι πολυτιμότερο είχε σε έναν πόλεμο που του φόρτωσαν στις πλάτες ήδη από την κοιλιά της μάνας του.
Read more: books_harbor
Μία πένα που γράφει τα πιο επώδυνα ποιήματα, λέξεις που αισθανόμουν πως έχουν γραφεί με αίμα αθώων κάπου στη Γάζα. Δε ξέρω πώς να περιγράψω το άδικο, το «κρίμα» που αισθάνθηκα κρατώντας αυτό το βιβλίο και διαβάζοντας για την τύχη αυτού του δύσμοιρου βιβλιοπώλη στη Γάζα που στέκει ακούνητος φρουρός του βιβλιοπωλείου του έχοντας υποταχθεί σε μία ζωή γεμάτη δυστυχίες, έχοντας νοσταλγήσει μία πατρίδα που δε γνώρισε και έχοντας χάσει ό,τι πολυτιμότερο είχε σε έναν πόλεμο που του φόρτωσαν στις πλάτες ήδη από την κοιλιά της μάνας του.
Read more: books_harbor
January 6, 2026
First book of 2026 and wow - what a read. I rarely finish a book in a single day, but I truly couldn’t put this one down.
The Man Who Read Books by Rachid Benzine tells the story of Nabil, an elderly bookseller in Gaza, who, through his encounter with a young French photographer, shares his own life story and that of his family. It’s a narrative of exile, tragedy, resistance, and hope, woven throughout with literature, poetry, and theatre.
I highly recommend it — but keep some tissues nearby. 💔📚
The Man Who Read Books by Rachid Benzine tells the story of Nabil, an elderly bookseller in Gaza, who, through his encounter with a young French photographer, shares his own life story and that of his family. It’s a narrative of exile, tragedy, resistance, and hope, woven throughout with literature, poetry, and theatre.
I highly recommend it — but keep some tissues nearby. 💔📚
April 23, 2026
E o carte scurtă, dar ideile din ea sunt foarte prețioase. Personajul principal (librarul) nu luptă cu arme, ci cu idei.
Mesajul cărții e foarte direct și clar:
Nu poți opri mereu războiul, dar poți alege cum rămâi om în mijlocul lui, iar cultura e una dintre ultimele forme de rezistență. Cât de frumos poate fi asta. Chiar dacă nu poți schimba imediat realitatea în care trăieșți, poți să-ți păstrezi libertatea interioară prin lectură și gândire.
Mesajul cărții e foarte direct și clar:
Nu poți opri mereu războiul, dar poți alege cum rămâi om în mijlocul lui, iar cultura e una dintre ultimele forme de rezistență. Cât de frumos poate fi asta. Chiar dacă nu poți schimba imediat realitatea în care trăieșți, poți să-ți păstrezi libertatea interioară prin lectură și gândire.
February 9, 2026
„-Știți, aici, fiecare carte are povestea ei și locul ei rezervat. Puteți să alegeți, desigur. Dar și cărțile își aleg cititorii.”
„Librarul din Gaza” este o carte scurtă, dar cu un stil aparte, fragmentat, care te obligă să încetinești ritmul și să savurezi fiecare frază. Modul de scriere este neobișnuit, cu propoziții foarte scurte, uneori de doar două‑trei cuvinte, care par să taie fraza când ar fi putut fi completă. Din acest motiv, cartea trebuie citită încet, fără grabă, pentru a păstra legătura cu naratorul. Se citește printre gurile pe care le sorbi dintr-o ceașcă de ceai sau de cafea, iar ritmul acesta creează o apropiere intimă de poveste.
Cartea explorează importanța cărților, a culturii și a oamenilor care le păstrează vii, arătând cum pasiunea pentru lectură poate fi un act de rezistență într-un context dificil. Cititorul descoperă viața lui Nabil și atmosfera orașului Gaza, dar autorul nu urmărește un fir narativ complex; accentul este pus pe impresii, momente și reflecții.
„Nu scria cineva că recunoaștem fericirea după zgomotul pe care îl face când pleacă?”
Cartea impresionează prin simplitatea ei și felul în care te apropie de lumea lui Nabil. Te lasă să vezi oamenii și locurile prin ochii unui narator care trăiește printre cărți și istorie, iar Gaza devine aproape palpabilă. E o lectură scurtă, dar memorabilă, care te face să te gândești la rezistență, cultură și fragilitatea vieții în contexte dificile.
„Librarul din Gaza” este o carte scurtă, dar cu un stil aparte, fragmentat, care te obligă să încetinești ritmul și să savurezi fiecare frază. Modul de scriere este neobișnuit, cu propoziții foarte scurte, uneori de doar două‑trei cuvinte, care par să taie fraza când ar fi putut fi completă. Din acest motiv, cartea trebuie citită încet, fără grabă, pentru a păstra legătura cu naratorul. Se citește printre gurile pe care le sorbi dintr-o ceașcă de ceai sau de cafea, iar ritmul acesta creează o apropiere intimă de poveste.
Cartea explorează importanța cărților, a culturii și a oamenilor care le păstrează vii, arătând cum pasiunea pentru lectură poate fi un act de rezistență într-un context dificil. Cititorul descoperă viața lui Nabil și atmosfera orașului Gaza, dar autorul nu urmărește un fir narativ complex; accentul este pus pe impresii, momente și reflecții.
„Nu scria cineva că recunoaștem fericirea după zgomotul pe care îl face când pleacă?”
Cartea impresionează prin simplitatea ei și felul în care te apropie de lumea lui Nabil. Te lasă să vezi oamenii și locurile prin ochii unui narator care trăiește printre cărți și istorie, iar Gaza devine aproape palpabilă. E o lectură scurtă, dar memorabilă, care te face să te gândești la rezistență, cultură și fragilitatea vieții în contexte dificile.
January 20, 2026
Extrêmement touchant et émouvant. C’est un texte magnifique qui revient de manière très clair sur l’histoire de l’invasion et l’occupation de la Palestine par Israël.
C’est magnifique, c’est nécessaire.
C’est magnifique, c’est nécessaire.
March 18, 2026
3.5*
Ich fand die Geschichte wirklich berührend, interessant und so so wichtig. Nur leider konnte ich mit dem Schreibstil irgendwie nicht so viel anfangen. Das kann natürlich auch einfach an der Übersetzung liegen, aber ich hab mich damit etwas schwer getan.
Ich fand die Geschichte wirklich berührend, interessant und so so wichtig. Nur leider konnte ich mit dem Schreibstil irgendwie nicht so viel anfangen. Das kann natürlich auch einfach an der Übersetzung liegen, aber ich hab mich damit etwas schwer getan.
February 13, 2026
Boriiiing, lectura cateva ore
October 12, 2025
Not once did I read this book in actual privacy, you'll need tissues. Sad that my friends don't understand french because this is worth the read a million times...
April 11, 2026
Un libro corto, conmovedor, que es un buen resumen de la vida de un palestino pobre desde 1948 hasta la guerra actual.
Displaying 1 - 30 of 502 reviews