Poveşti despre faţa domestică, umană şi blândă a puterii. Descendenţi ai membrilor de prim rang ai nomenclaturii comuniste îşi retrăiesc momente ale copilăriei sau tinereţii, în preajma unor figuri pe care omul de rând nu le cunoaşte decât din portretele etalate la marile manifestaţii oficiale, sau din tribunele congreselor, sau din manualele de istorie recentă. Ele se numesc Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Pantelimon Bodnarenko, Paul Niculescu-Mizil. Văzuţi de aproape aceşti oameni sunt nişte taţi, unchi, mătuşi şi bunici ca toţi taţii, unchii, mătuşile şi bunicile. Cu atât mai tulburător efectul asupra celui care le-a citit discursurile condamnând fără milă "duşmanul de clasă",sau chiar a suferit consecinţele acestui discurs.
În stilul deja consacrat, dna Betea defrișează prin memoria unor actanți ai regimului comunist sau urmași ai acestora, scoțând la iveală numeroase detalii inedite, interpretări personale sau mai vechile idiosincrazii.
O mărturie de istorie orală subiectivă, dar valoroasă prin aceea că intervievatorul a avut inspirația să-și continue demersurile de investigare a istoriei comunismului românesc prin căutarea unor personaje importante ale respectivului regim și confruntarea acestora cu întrebări deseori incomode.
Apparatchik-ul nu poza glamoros și zâmbitor în revistele vremii, nu apărea alături de amantă sau noua sa mașină la televizor, între Cinemateca și buletinul de știri cu noile producții la hectar, consoarta oficială nu își suspină nefericirea dând sfaturi despre diete și marxismul contemporan, nu chemau jurnaliștii celebri în acele decenii pentru a le prezenta colecțiile de artă, vila proaspăt renovată, suveniruri aduse din delegații. Nu doar că nu ar fi avut unde să facă asta, dar cu siguranță nici nu și-ar fi imaginat că este posibil. Orice ”ieșire în presă” era tratată ca o misiune de spionaj în spațiu inamic, pregătită, verificată, textul revăzut și editat la nesfârșit. Și din mărturiile copiilor nici măcar nu povesteau prea multe acasă despre viața "oficială". Reflexe ale perioadei de activitate clandestină, în ilegalitate, atât cât fusese (oricum departe de legendele panteonului comunist)? - See more at: http://cinabru.blogspot.ro/2011/09/la...
Pe alocuri LB încearcă să demonstreze că știe mai mult decât ce vrea să zică sau ce gândește interlocutorul; un fel de slugăreală intelectuală! Le mulțumește călduros exact acelora pe care-i ‘critică’ cu năduf... pentru o imagine de ansamblu a cartierului lipsește lliescu dintre cei intervievați, Maurer, Valentin Ceausescu chiar! Cartea trebuia intitulată: povestiri din anumite părți ale cartierului primăverii!
(În 1961, 16 ani după război, Monica Lovinescu scria și analiza profesionist sistemul din acea vreme; în 2021, la 31 de ani după ‘revoluția din 89’ încă nu scrie nimeni la fel de incisiv și bine! Comparați această carte, spre exemplu, cu Jurnal indirect-Unde scurte! E ca și cum compari Mozart cu un taraf)