“Oricât de dificilă și problematică este alegerea unei borne istorice care să marcheze începutul crizei politice care ne-a adus aici, trebuie să admitem că periodizarea aleasă influențează explicația. Având în vedere că titlul acestei cărți este Epoca Klaus Iohannis?, este evident că în cele ce urmează privilegiem întrebarea de la finalul secțiunii anterioare. Considerăm că există o legătură structurală între mandatele lui Iohannis și gestionarea defectuoasă a crizelor multiple din România intervalului 2014-2025. Aceste crize au culminat cu ascensiunea unei drepte suveraniste de tip nou, care a căpătat forme diferite și mai mature față de iterațiile ei anterioare, fie ele sub forma unor fenomene parapolitice undergroundsau a unor formațiuni politice mai închegate, precum Partidul România Mare (PRM) sau Partidul Poporului Dan Diaconescu (PP-DD). Suveranismul contemporan nu doar că este ancorat într-o rețea transnațională a extremelor drepte, dar pare că răspunde și unor nevoi și interese de clasă ale populației pe care regimul Iohannis le-a lăsat să se coaguleze în fundalul drumului său prooccidental. Ceea ce rămâne de explicat este natura acestui regim: este ea o epocă delimitată în istoria recentă a spațiului românesc sau o etapă eterogenă, de tranziție între regimuri? Și este oare just să interpretăm o epocă prin cheia poate celui mai masiv fenomen de la finalul său, ascensiunea extremei drepte? Considerăm că acest fenomen din urmă pune în lumină efectele mai puțin vizibile ale politicilor iohannisiene. De altfel, același fenomen, oarecum sincron cu altele de același gen din alte țări, inclusiv în imediata vecinătate a României, sugerează că lentila analitică trebuie lărgită pentru a identifica conexiuni cu anumite evoluții și evenimente transnaționale.”