Cărturari, opozanți și documente. Manipularea Arhivei Securității

by Gabriel Andreescu

O categorie pina la urma marginala in sistemul de control al statului totalitar, informatorii Securitatii au ajuns sa poarte in ochii multora principala vina pentru abuzurile comise in cei 45 de ani de comunism romanesc. Mai mult, autorii unor actiuni condamnabile par sa trezeasca un interes minor, in timp ce acuzatiile se indreapta, paradoxal, spre unele dintre victimele aparatului represiv. In urma studiului a sute de dosare din Arhivele Securitatii, Gabriel Andreescu incearca sa arate cit adevar si cita manipulare sint in acuzatiile aduse unor bine-cunoscuti oameni de cultura romani, ale caror cazuri au constituit de multe ori subiect de polemica aprinsa. Volumul sau ofera cititorului asaltat de informatii contradictorii, care discrediteaza procesul deconspirarii, o cheie de interpretare a unor personaje si situatii controversate.

Genres: Romanian Literature

304 pages, Paperback

First published January 1, 2013

About the author

Gabriel Andreescu este conferenţiar la Facultatea de Ştiinte Politice a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. A militat pentru respectarea drepturilor omului înca din perioada comunistă, fiind unul dintre disidenţii care s-au opus deschis lui Ceauşescu şi regimului său autoritar. Din 1990 a iniţiat înfiinţarea unor organizaţii nonguvernamentale, printre care Comitetul Helsinki Roman, Centrul de Studii Internaţionale, Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă. Este director al Noii Reviste de Drepturile Omului.

Volume publicate (Ed. Polirom): Solidaritatea alergătorilor de cursă lungă (1997); Locurile unde se construieşte Europa. Adrian Severin în dialog cu Gabriel Andreescu (2000); Ruleta. Români şi maghiari, 1990-2000 (2001); Naţiuni şi minorităţi (2004); Reprimarea mişcării yoga în anii ’80 (2008); L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă (2009); Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii (2013). A editat Nationalişti, antinaţionalişti. O polemică în publicistica românească (1996), Problema transilvană (în colaborare cu Gusztav Molnar, 1999), Ultimul deceniu comunist. Scrisori către Radio Europa Liberă. Vol. I: 1979-1985 (împreună cu Mihnea Berindei, 2010). De asemenea, alături de Miklos Bakk, Lucian Bojiu şi Valentin Constantin, este coautor la volumul Comentarii la Constituţia României (2010).

Reviews

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Viata lui Adrian Marino a fost expresia unui proiect personal. L-a implinit, desi totul in jur i se opusese. Cariera academica inceputa ca asistent al lui George Calinescu i-a fost curmata brusc, odata cu arestarea sa in 1949, la varsta de 28 de ani. Prin cei opt ani de inchisoare a trecut fara compromisuri. Rapoartele ofiterilor din perioada detentiei ii fac un portret de recalcitrant ce-si pastrase pozitia ideologica, activ in cercurile national-taraniste din penitenciar. Trimis pentru alti sase ani in domiciliu obligatoriu, la Latesti, Marino citeste, face note, scrie, se supune unui program extenuant: „zilnic de la 6 pana la 13 si de la 16 la 22. Totul este planificat, organizat" . La iesirea din inchisoare isi va stabili domiciliul la Cluj. Nu este acceptat in niciuna dintre institutiile ce corespund pregatirii sale profesionale. Va fi primit totusi in Uniunea Scriitorilor, o conditie in acei ani pentru a publica. Nu infrunta doar opresiunea, ci si — o va repeta in multe ocazii — atmosfera infectata a unei anume „vieti literare" traind din improvizatie si seductie interesata. Marino crede „cu tarie in superioritatea muncii organizate si concentrate, tenace, indarjite, inevitabil obscure pe perioade lungi de elaborare, dar de mare randament final. Marii scriitori, ganditori, intelectuali sunt alergatori de cursa lunga.

[Citesc · Rating 3 out of 5]

2.5-3*
Interpretări peste interpretări!
Subiectivism, păreri, bârfe! Specific ro!

(Cine a fost adult în ‘89 i se poate găsi o vină, cât de mică, pentru susținerea și ‘propășirea’ pcr și a tovarășului odios.)

Problema nu a fost ce au făcut unii sau alții în teorie; problema a fost ca toți comuniștii/securiștii să nu mai facă parte din puterea cea nouă, iar vinovăția lor să fie stabilită de justiție în concordanță cu gravitatea faptelor!

(Informatorii au fost de două feluri: victime-cei constrânși/condamnați/șantajați și benevoli-cei care au turnat din plăcere pentru avantaje.)