Nevaeh Archer a învățat mult prea devreme că acasă nu e întotdeauna locul ăla sigur în care să se simtă ocrotită și că, doar pentru că cineva îți este mamă, asta nu-nseamnă automat că te va și iubi. Planul e simplu: să reziste până la 18 ani, apoi să plece. Cât mai departe posibil. Și totul merge bine, asta până s-apară el. Jackson Enervantul Stone.
Prea zâmbitor. Prea popular. Prea vibrant pentru lumea ei cenușie.
Un băiat care pune întrebări ce incomodează. Care insistă. Care nu pleacă când ea ridică ziduri înalte în jurul inimii ei. Opuși în toate modurile posibile, și totuși mereu atrași în mod inexplicabil unul de celălalt. Însă unele răni nu se vindecă doar punând un plasture pe deasupra, cum nici trecutul nu poate fi șters cu buretele oricât de mult îți dorești.
Când crești în durere, iubirea devine treptat ceva de care începi să te temi. Când crești în abuz, apropierea de altcineva nu mai e salvare – ci mai degrabă un risc.
NU MĂ AȘTEPTAM SĂ FIU LĂSATĂ ÎN CLIFFHANGER. Chiar îmi puneam întrebări despre ce a făcut ea în Boise, iar finalul… 🤯 Also, if you loved Binding 13, you’ll like this one too. Mi- amintit foarte mult acestă carte de seria lui Chloe Walsh.
Ce mi-a plăcut:
- Personaje foarte bine conturate: de la cel principal, Navaeh, până la întreaga familie a lui Jackson (also, de ce absolut fiecărui membru îi începe numele cu J⁉️), dar și cea a Navaeh-ei, desigur. - Faptul ca termenul de “slow-burn” s-a respectat LA LINIE. De fapt, o carte mai slow-burn decât atât nu am mai citit în viața mea!!!! - A fost ușor de citit. În ciuda faptelor crude întâmplate pe parcurs, stilul de scris al autoarei nu m-a împiedicat din a termina cartea în aproximativ o săptămână. - Prezența animalelor🥹 love them - de Zelia și de grupul ei prieteni, DOAR CĂ îmi pare rău că nu i-am văzut destul de mult. Meritau mai multă atenție.
Ce nu mi-a plăcut:
- Unele momente/ replici ale lui Jake destul de cringe (but I’m someone that thinks everything is cringe, so what do I know) - Comportamentul lui Navaeh în majoritatea timpului, she was draining all of my energy😭 Adică am înțeles că nu mai ai încredere în oameni, doar ai menționat-o de 500 de ori, dar nu trebuie să fii such an asshole to everyone that’s trying to help you😭 Chiar și pe Zelia a refuzat-o de atâtea ori fără motiv, adică fata doar încerca să o facă să se simtă confortabil și să îi facă niște prieteni. 🤦🏻♀️ De asemenea, CUM SĂ NU-ȚI PLACĂ DE JAD? CUM SĂ NU MORI DUPĂ EL DE FIECARE DATĂ CÂND SARE PE TINE?!! - Excesul de monolog interior din anumite momente. Adică, desigur, am găsit niște quotes geniale în timpul acestuia, dar uneori it was too much for me.
Ce aș fi schimbat:
- Începutul. Începutul m-a făcut să cred ca are un tată abuziv ca Shannon, doar că, în realitate, Stewart nu a mai bătut-o din câte îmi amintesc, doar în prima scenă, în schimb mama ei fiind cea ce o abuzează constant. Deci, prin urmare, l-aș înlocui pe Stewart cu Chyntia.
- Felul în care Jake a forțat aproprierea dintre ei doi. Adică, doar așa, pur și simplu, a vrut să fie alături de ea, doar pentru că a văzut-o ducându-l pe Cheddar la adăpost?
All in all, faptul că am scris atât de mult despre această carte o face să fie una bună deoarece arată că acțiunea a fost foarte bine “închegată”. Felicitări autoarei!🖤
Am citit primele capitole de la această carte inițial pe Wattpad si de atunci știam ca această carte va fi una cu un impact puternic. Povestea lui Nevaeh nu este deloc ușoară. Din contră, este dureroasă și, pe alocuri, greu de citit, pentru că te face să simți durerea prin care trece. Totuși, în toată această suferință, apare și o rază de lumină — Jackson. Mi-a plăcut mult dinamica dintre ei, mai ales felul în care el nu a renunțat, chiar și atunci când Nevaeh ridica ziduri. Felicitări, Kiera! Multă inspirație în scrierea cât mai multor capodopere — abia aștept să le citesc.
Cartea asta este genul de carte care te prinde rapid, chiar din primul capitol, și ai putea să o citești repede pentru că acțiunea are un ritm echilibrat, doar că sunt anumite scene mai „grele” care își lasă amprenta asupra ta. Am citit acele scene cu respirația tăiată, uneori având nevoie de câteva momente după ce am ajuns la finalul acestora.
Nevaeh este o luptătoare, un personaj care, în ciuda aparenței de fată dură și directă, este doar o fată care a renunțat să mai spere că există oameni mai buni, capabili să o ajute și să o iubească așa cum este. Pentru că nici ea însăși nu are o părere bună despre propria persoană.
Și aici apare familia Stone. Cu siguranță, povestea lui Nevaeh nu este una ușoară, însă membrii familiei Stone o îndulcesc prin felul lor de a fi și prin modul în care fiecare, în felul său, îi întinde o mână de ajutor.
Este pentru prima dată când am citit un grumpy x sunshine inversat unde băiatul este cel care este o rază de soare, zâmbind aproape încontinuu, și am adorat la maxim cum a fost executat. Pur și simplu nu ai cum să nu-l iubești pe Jake, dacă nici măcar Nevaeh nu i-a rezistat. Este un băiat optimist, care este mereu pregătit să ofere o vorbă bună sau să sară în ajutorul cuiva.
Relația lor este un slow burn, compus din fricile lui Nevaeh și insistențele lui Jake, pentru că acest băiat a văzut ceva în ea și nu a refuzat să o mai lase singură. A fost mereu acolo pentru ea și a așteptat să i se deschidă în propriul ei ritm, fără să insiste.
Totodată, o mai avem și pe Josie, sora mai mică a lui Jake, care are și ea nevoie de o mențiune specială pentru că este un copil atât de dulce și complex. Mă bucur că există și că am avut scene cu ea și Nevaeh, unde am putut vedea treptat cum acestea se apropie una de cealaltă, având o conexiune benefică pentru ambele părți.
Și nu în ultimul rând, părinții lui Jake, Jane și James Stone, care sunt niște personaje foarte calde, mai ales Jane. Prezența lor cu siguranță a fost o gură de aer proaspăt.
Honorable mention: Jed!!! 🐶 Cel mai simpatic patruped și cel mai dulce personaj.
Poveste despre rănile care nu se văd și despre curajul de a iubi atunci când totul în tine îți spune să fugi. Este genul de carte care transmite acea emoție apăsătoare care îți rămâne în piept mult după ce ai închis ultima pagină. “Părțile frânte din noi” devine mai mult decât o poveste de dragoste, ci devine o reflecție asupra reconstrucției interioare…chiar și cu o ciocolată caldă plină de bezele.