Daniela Luca (n. 1969, Constanța) este doctor în psihopatologie și psihanaliză, psihanalistă, poetă și eseistă. Este autoarea volumelor de psihanaliză Cuvinte în negativ (2016), Estetica Inconștientului (2021), Rușinea — vocea, experiența și vindecarea rușinii în procesul terapeutic (2022) și TATĂL. Psihanaliza paternității astăzi (2024). Cel mai recent volum de poezie publicat: Vatra Luminoasă (Casa de Editură Max Blecher, 2019).
Despre Arthur și Maya:
Arthur și Maya nu sunt Daphnis și Cloé, nu sunt nici Tristan și Isolda, nici Abélard și Héloïse. Dar, bineînțeles că sunt. Pentru că sunt Orfanul și Iluzia, Animus și Anima, Reprimarea și Disocierea, Transferul și Contratransferul. Așa se întâmplă când o psihanalistă, eseistă și poetă pornește să scrie un „fantasy” poetic care poate fi, în același timp, și o parabolă psihanalitică și o meditație anistorică/postistorică asupra perechii într-o lume etern cataclismică. În orice termeni am alege să citim fabulosul discurs poetic de față, el ne va trece — mă tem că fără compasiunea terapiei, dar cu frumusețea intenției reparatoare — prin cercul de foc al întrebărilor care ne preocupă dintotdeauna: ce se întâmplă cu Sinele și ce se întâmplă cu dragostea unei ființe care poartă în ea codul autoanihilării.
Arthur și Maya. El și Ea. Nu se știe ce este el și ce este ea. Știm doar că amândoi s-au născut sub semnul durerii, al lipsei, al incompletului, al dezastrului și dispariției. Se întâlnesc, se plac, se iubesc. Trăiesc o vreme împreună, într-o iubire ce nu face zgomot. Apoi ceva se rupe între ei, pentru că semnul dispariției se întoarce. Dar ceea ce nu poate nicidecum dispărea este iubirea. Arthur și Maya este poate cea mai tulburătoare poveste de dragoste din literatura română actuală! Felicitări, Daniela Luca!