Ce rămâne din noi

by Andrei Ruse

Într-o seară, un bătrân își face apariția la ușa lui Frederic. Musafirul neașteptat îi spune că apartamentul a fost, de fapt, al părinților săi, pe care i-a părăsit încă din tinerețe și pe care nu i-a mai văzut niciodată. Destăinuirile lui vor releva o tulburătoare poveste de iubire, care ajunge să sufoce totul în jur.

Ce rămâne din noi este un roman despre ce se întâmplă când ajungem să-l suprimăm pe celălalt și pierdem controlul. Lucruri de neimaginat se pot ascunde în locuri uitate. Iar trecutul continuă să ne modeleze, adesea ireversibil, viețile.

192 pages, Paperback

Published February 1, 2026

About the author

Andrei Ruse s-a născut în decembrie 1985, în București. Este scriitor, editor de carte și promoter cultural. Din 2016, a înființat și conduce și astăzi Editura Hyperliteratura.

Reviews

[Casiana]

Până la urmă în cartea asta am văzut ce mi-a lipsit cel mai mult în operele pe care le-am învățat la școală: puterea ficțiunii de a arăta nu doar iubirea idealizată, ci și zonele gri - diferențele de putere, manipularea subtilă, confuzia dintre admirație și atașament, dintre mentorat și intimitate. Pentru că dincolo de curente literare & alte lucruri pe care sincer nici nu mi le amintesc acum, aș fi vrut să fi învățat mai multe din cărți și mai puțin din experiență.

P.S: Spun asta și pentru că, slavă cerului, au fost destule romane în programa școlară pornind de la care am fi putut discuta și astfel de lucruri. Nu neapărat ca temă centrală, dar ca fir secundar. Dar asta e doar părerea mea. Poate acum s-a mai schimbat ceva.

[Ștef Năstase · Rating 5 out of 5]

Excepțional! Îmi place mult cum scrie Andrei, dar cartea asta e ceva... am rămas fără cuvinte. Superbă 🩵

[cititoare-visatoare · Rating 4 out of 5]

La ușa lui Frederic apare un bătrân, care a locui cândva în aceeași locuința, alături de părinții săi. Frederic află despre povestea de dragoste tulburătoare a părinților lui Eugene. Eugene a crescut într-o casă și o dragostea prea apăsătoare pentru umerii fragili ai unui copil, fără să primească nimic din această dragoste. Trauma trăită în copilărie și repercursiunile ei rămân un subiect care atinge ușor inimile cititorilor.
În plus, autorul a inserat în poveste, cel mai romantic citat al lui Pablo Neruda:
“Quiero hacer contigo lo que la primavera hace con los cerezos.”

“Eu credeam că atunci când ai până și cea mai mică nelămurire - nu mai zic atunci când ceva te frământă sau chiar te doare - trebuie să taci.
Doar și părinții mei tăceau de fiecare dată.
Tăceau atât între ei, dar mai ales cu mine. Când apăream, fiecare căuta să se ascundă. Să se în-toarcă. Să pară brusc preocupat. Si nici măcar nu se purtau de parcă i-aș fi deranjat. Era ca și cum, de cele mai multe ori, pur și simplu nu existam. Mă simțeam ca o fantomă și eram ferm convins că astfel și trebuia să fiu.”

[Mike Gasca · Rating 3 out of 5]

Aveam mari așteptări legate de această lectură, după multe alte cărți ale scriitorului care mi-au lăsat o impresie plăcută. Am terminat Ce rămâne din nou cu un sentiment de dezamăgire. Deși premisa promite o explorare profundă a memoriei și a trecutului, povestea devine pe alocuri greu de crezut, mai ales prin nivelul de detaliu pe care protagonistul îl oferă despre relațiile amoroase ale părinților săi. Această insistență pe detalii intime pare forțată și rupe din autenticitatea narațiunii.

Destul de greu de crezut este si sentimentul aproape obsesiv cu care protagonistul urmareste relatia amoroasa a parintilor sai.

În plus, lungile citate și scrisori inserate nu își găsesc cu adevărat locul în povestea bătrânului, încetinind ritmul și diluând tensiunea emoțională. Ar fi fost mult mai captivant dacă manuscrisul ar fi fost descoperit în casă și apoi citit și discutat împreună cu oaspetele, creând un dialog viu și o reconstrucție mai naturală a amintirilor.

[AdrianaBordei · Rating 5 out of 5]

Andrei Ruse este, pentru mine, un Mihail Drumeș contemporan. Stilul lui imi amintește de autorii clasici români, dar cel mai impresionant mi s-a părut profunzimea cu care explorează psihologia personajelor. Dincolo de o poveste captivantă, romanul explică, aproape poetic, conflictele interioare și motivele din spatele comportamentelor lor. Este genul de carte din care înveți multe lucruri despre oameni.

[Cristiana Todiresei · Rating 5 out of 5]

O carte care merită așezată pe același raft cu „O viață măruntă”. Plâng extrem de rar la cărți, însă „Ce rămâne din noi” este un adevărat carusel emoțional: m-a purtat înapoi prin casele copilăriei, m-a uns pe suflet și m-a împins să-mi pun întrebări profunde despre maternitate și nu numai. Dintre toate romanele semnate de Andrei Ruse, acesta este, fără îndoială, preferatul meu.

[Daniel Petrica · Rating 5 out of 5]

Masterpiece!!!

[Proca Alexandru · Rating 5 out of 5]

…….. Mulțumesc, Andrei!

[Mădălina · Rating 3 out of 5]

Cine poposeste noaptea la Frid in apartament? Nimeni altul decat Eugène, cel care a avut o copilarie mizerabila in acest loc.
Frederic (Frid) este total absent din aceasta poveste, fiind doar receptorul povestii lui Eugène.
Pe parcursul cartii, povestea lui Eugène se dezvolta, dar nu pare ca ajunge la un punct culminant. Mi s-a parut neverosimil faptul ca stia despre toate trairile interioare ale parintilor lui, chiar daca asta se explica prin lectura unui manuscris al tatalui sau.
Apoi, locul, desi a venit sa viziteze apartamenul, nu are niciun rol in poveste, in afara de mentiunea "ah, ma mir ca nu a fost distrus blocul". Mi-ar fi placut ca legatura aceasta sa fie mai bine pusa in evidenta.
Buna ideea, dar mi se pare ca au ramas cateva lucruri, destul de importante, inca de slefuit in carte.

[daniel · Rating 3 out of 5]

Doua aspecte m-au facut sa scad cele doua puncte din rating:

1. Felul și nivelul de detaliu pe care protagonistul le folosește pentru a descrie evenimentele și trăirile părinților săi sunt greu de crezut. Deși se încearcă explicarea acestui lucru prin faptul că a citit manuscrisul tatălui său, nu pare realist că ar fi putut descrie atât de multe evenimente și trăiri doar pe baza unui manuscris. Autorul le prezintă într-un mod de parcă protagonistul le-ar fi trăit el însuși.

2. Felul și nivelul de detaliu pe care protagonistul le folosește pentru a descrie sentimentele, trăirile și momentele intime dintre părinții săi mi se par cam ciudate. Dacă ar fi fost relatate dintr-o altă perspectivă, ar fi mers cumva, dar din perspectiva copilului, faptul că sunt povestite astfel de lucruri e ciudat.

[Georgiana Oancea · Rating 5 out of 5]

De mult am vrut sa citesc o carte scrisa de Andrei Ruse si ma bucur ca am inceput cu aceasta. Mi s-a potrivit perfect stilul. Povestea a fost captivanta, m-a emotionat spre sfarsit si finalul a fost totusi unul pozitiv, dupa cum anunta si coperta: "cand nu poti uita, singura salvare este iertarea".

[sssssssim · Rating 5 out of 5]

De citit in cateva ore. Nu iti vine sa o lasi din mana. E o carte emotionanta, sentimentala, despre o poveste de dragoste urata, spusa dintr-o perspectiva interesanta. Cumva, sunt doi naratori, si niciunu dintre ei nu e de incredere.

[Meli VonB · Rating 5 out of 5]

O carte care m-a captivat de la primele rânduri. Am savurat fiecare cuvânt, fără să sar peste nimic, pentru că povestea te absoarbe total. Devine dureroasă pe măsură ce înaintezi, dar pur și simplu nu o poți lăsa din mână. Scrierea este excelentă și foarte cursivă.