O evocare autobiografică a copilăriei în anii 1960, în care memoria și ficțiunea se împletesc într-un omagiu adus unui oraș magic: Brașov.
Un roman-puzzle alcătuit din 18 povestiri, a căror acțiune se petrece în atmosfera anilor ʼ60 din Brașov.
Inspirat din copilăria autoarei, întâmplările ne poartă într-o călătorie când duioasă, când aventuros năstrușnică, într-un trecut care se conturează pagină cu pagină în mintea cititorilor, în această evocare autobiografică. Totul văzut prin ochii unei copile, fascinată de lumea din jur, de orașul de la Poalele Tâmpei, care devine el însuși personajul în jurul căruia pivotează viețile tuturor. Un oraș magic, care, în ciuda vremurilor, reușește să rămână astfel în ochii celor care îl iubesc.
Rodica Bretin was born and raised in Brasov, a town in Transilvania, not far from Dracula Castle. She began writing her debut novel at an early age, after obsessing over books about the mysteries of the world. When she’s not writing, she can be found wandering through the dense forests around his hometown. Currently, she lives and writes in a house next to an old fortress, with her cat Lorena. She published her first book, „Holographic Effect“, in 1985. Since then, she has published over thirty novels and volumes of stories, on some favorite topics: time travel paranormal, medieval times, the Viking Age, fantasy, and science-fiction. Rodica Bretin is a member of the Romanian Writers Union (USR) since 1991.
Rodica Bretin a debutat cu o povestire în 1982, iar în 1985 i-a apărut volumul Efect Holografic. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Fantasia Art Association din Cornwall (Marea Britanie). Volume de beletristică publicate: Efect Holografic (1985); Şoimul Alb (1987); Uriaşul cel Bun (1989); Drumul fără Sfârşit (1991); Cel care Vine din Urmă (1993); Lumea lui Hind (1998); Omul de Nisip (2000); Fecioara de Fier (2002; 2006; 2014; 2017); Cetatea fără trecut (2015); Fortăreaţa (2016); Oameni şi Zei (2017), Poarta Stelară (2018) şi Elysium (2019), cele 3 volume din seria Protectorii; Casa fără cărţi (2020); Amurgul elkilor (2021). Cărţi din domeniul frontierelor cunoaşterii: Dosarele Imposibilului (2003); Tunelul Timpului (2003); Poarta Vrăjitoarelor (2004; 2015); Poltergeist – atacatori invizibili (2005); Misterul Lumilor Paralele (2006); Naufragiaţi în Timp (2006); Călătorii în timp şi lumi paralele (2015); Războinicii Nordului (2015); Cronicile Imposibilului (2015); Ecouri din tenebre (2016); Ultima frontieră (2021). A înfiinţat împreună cu soţul ei, scriitorul Dan Apostol, Editura Baricada şi a coeditat seria Antares, patru antologii dedicate literaturii fantastice şi culturii enciclopedice (vechi civilizaţii, fenomene neelucidate, cryptozoologie); a realizat antologiile de literatură clasică fantastică Cronici din lumi interzise (2003) şi Vânătorii Lumii de Dincolo (2006). A publicat proză, eseuri, articole în reviste literare din România (Viaţa românească, Convorbiri literare, Opt motive, Curtea de la Argeş, Egophobia, Libris, Utopiqa, Spaţii culturale, Helion, Galaxia 42, Hyperion, Vatra Veche, Famost) şi din străinătate: The Historian (Marea Britanie), Antares (Franţa), Cirsova Magazine, Gracious Light, Four Star Stories (SUA) Teoria Omicron (Ecuador). A primit numeroase premii, printre care: „Premiul pentru cea mai bună proză străină“ la Festivalul Internaţional al Artei Fantastice de la Annecy (Franţa), pentru nuvela Negura. „Premiul Volaverunt“ (Premiul pentru proză fantastică) la Festivalul din Valencia (Spania), pentru nuvela Conquistadorul. „Premiul pentru cel mai bun roman străin“ al Fantasia Art Association, pentru romanul Fecioara de Fier, publicat în serial de revista The Historian din Truro (Cornwall – Marea Britanie). „Premiul COLIN, categoria volum de proză scurtă fantastică“ pentru Cetatea fără trecut. „Premiul OPERA OMNIA“, decernat la cea de-a 40-a ediţie a Convenţiei Naţionale a Cluburilor şi Autorilor de science-fiction din România, Timişoara 2019.
Volumul autobiografic reunește optsprezece episoade din copilăria viitoarei scriitoare, petrecută între Brașov și satul bunicii materne, Vlădeni, în anii 1960-70; înlănțuite cronologic, ele formează un așa-zis roman-puzzle. Rodica Bretin ne înfățișează întreag universul unui copil, populat nu de personaje, ci de persoane reale din viața acesteia, de la bunică și părinți, până la unchi, veri, vecini și mulți alții cu care ea sau familia ei au trăit alături. Brașovul, scrie autoarea, este personajul principal al cărții – însă pentru mine (care n-am locuit niciodată acolo, neavând deci o relație de suflet cu orașul), a rămas doar un fundal bine zugrăvit, dar nu elementul principal de interes. Sunt convins că pentru fiecare dintre cititorii acestei cărți, va exista altceva care va atrage atenția. Eu, de exemplu, am fost fascinat de rememorarea episodului aselenizării, văzute în direct: „În 21 iulie 1969, pe la zece seara, când vocea lui Andrei Bacalu a umplut sufrageria unei case din Brașov, de pe Strada Lungă, până și mama a lăsat vasele în bucătărie [...] A fost o clipă când inima planetei a bătut la unison, așa cum două decenii mai târziu românii au întors spatele trecutului – poate nu toți, dar cei care contează.” Cum se vede din pasajul citat mai sus, există o întrepătrundere a povestirii cu comentariul social, cu care este presărată întreaga carte. Rodicăi Bretin îi iese foarte bine această pendulare între inocența și naivitatea copilului prin ochii căruia se succed evenimentele, și experiența de viață decantată a adultului care le așterne pe hârtie. Găsim în volum câteva chei cu care să putem descifra viitorul scriitoricesc și abordarea enciclopedică a subiectelor de interes pentru autoare, din deceniile tinereții și maturității. Bunăoară, aflăm că: „Lumea mi se părea prea mare ca să o pot cuprinde cu mintea și atunci o împărțeam în lumi mici care pluteau în aer, ca niște baloane de săpun. Treceam dintr-una în alta fără să le sparg; părăseam lumea de acasă, unde eram în largul meu, pentru cea a străzii – un teritoriu terifiant [...] ca să ajung în lumea grădiniței [...].”
P.S. Într-un viitor nu prea îndepărtat, este posibil să primim o continuare la „Pisica de la ora cinci”, în care să aflăm despre următorii ani din viața Rodicăi Bretin, povestiți cu aceeași sinceritate din volumul de față.