„Paul Goma – unul dintre cazurile cele mai tulburătoare ale literaturii româneşti. De neînţelegere, ignorare, injustiţie din partea contemporanilor au mai avut parte şi alte personalităţi aşezate oblic faţă de vremea lor, de la Macedonski la Stere şi Panait Istrati. Dar conflictul se înscria în ramele aşa-zisei normalităţi a unei societăţi în care era admisă replica, în care controversa se putea desfăşura în voie. Spre deosebire de amintiţii săi înaintaşi, Goma a avut de înfruntat un sistem feroce antidemocratic, care nu-i lăsa dreptul de autoapărare, care nu-i îngăduia libertatea civilă. Lupta sa devansa cu mult limitele unei opacităţi estetice sau ale unor neaderențe de vederi politice care se pot tranşa în văzul lumii, audiindu-se toate părţile, chiar dacă una ar fi, într-o anumită conjunctură, defavorizată. Era o luptă cu Istoria, cu o Istorie intrată într-o perioadă de criză convulsivă din pricina instaurării şi îndelungatei persistenţe a totalitarismului roşu. Să nu uităm, căci în orice caz posteritatea nu va uita, un lucru elementar: Goma a fost cel mai radical, cel mai sonor oponent al opresiunii comuniste din România, suficient de bine cunoscut şi în Occident ca un herald al unei eliberări la care şi-a adus o contribuţie morală de netăgăduit.“ Gheorghe Grigurcu
A publicat la Editura de Stat pentru Literatură și Artă romanul Ostinato și a debutat la revista Luceafărul cu povestirea Când tace toba (1966). După 1989 i s-au publicat și în România o parte din cărți. I-au apărut articole în revistele Vatra, Familia, Timpul, Jurnalul literar.
Am re-cetit-o, re-fugind in jurul obsedantului deceniu negru zugravit de Goma, am cetit-o mai apoi la Mana, prietenilor si iarasi mie insumi. Inca imi spune multe.
Să fii om, să fii basarabean sau până la urmă: să fii român și să nu te tragă de colțul ochilui această scriere ( bărbat chiar fiind), e ca și cu nu ai fi om-de-tot sau om de tot-tot cum s-ar exprima Goma.
Obositor stilul indirect liber si artificiile de limbaj copilaresc. Am inteles, pe la jumatatea cartii, critica vehementa a Monicai Lovinescu la adresa lipsei lui de talent scriitoricesc. Este o poveste importanta pentru romani, care trebuie spusa, doar ca Goma o spune doar pentru el, intors cu totul catre sine, dar parca ascuzandu-se de sine, in acelasi timp. As vrea sa citesc despre povestea refugiatilor din Basarabia la un scriitor caruia ii pasa mai mult de cititorii lui. Poate suna naiv, dar eu cred in importanta acelei reguli care spune ca trebuie sa scrii mereu cu un cititor in minte. Voi incerca si "Din Calidor" si mai am rezerve de literatura basarabeana (plus experienta fantastica traita deja cu romanele Tatianei Tibuleac). Dar aceasta prima intalnire cu Goma a fost o dezamagire.
"E' molto meglio e molto più facile fare qualcosa dal nulla, come il Signore, in sei giorni, piuttosto che riparare, correggere, modificare, sistemare, per te, qualcosa fatto da altri, per sé." (p. 376)