A psychoanalytic understanding of cumulative psychic injury explores the "micro-traumatic" or small, subtle psychic hurts that build up to undermine a person’s sense of self-worth, skewing his or her character and compromising his or her relatedness to others. These injuries amount to what has been previously called "cumulative" or "relational trauma." Until now, psychoanalysis has explained such negative influences in broad strokes, using general concepts like psychosexual urges, narcissistic needs, and separation-individuation aims, among others. Taking a fresh approach, Margaret Crastnopol identifies certain specific patterns of injurious relating that cause damage in predictable ways; she shows how these destructive processes can be identified, stopped in their tracks, and replaced by a healthier way of functioning.
Seven different types of micro-trauma, all largely hidden in plain sight, are described in detail, and many others are discussed more briefly. Three of these micro-traumas—"psychic airbrushing and excessive niceness," "uneasy intimacy," and "connoisseurship gone awry"—have a predominantly positive emotional tone, while the other four—"unkind cutting back," "unbridled indignation," "chronic entrenchment," and "little murders"—have a distinctly negative one. Margaret Crastnopol shows how these toxic processes may take place within a dyadic relationship, a family group, or a social clique, causing collateral psychic damage all around as a consequence.
Using illustrations drawn from psychoanalytic treatment, literary fiction, and everyday life, Micro-trauma : A psychoanalytic understanding of cumulative psychic injury outlines how each micro-traumatic pattern develops and manifests itself, and how it wreaks its damage. The book shows how an awareness of these patterns can give us the therapeutic leverage needed to reshape them for the good. This publication will be an invaluable resource for psychoanalysts, psychologists, psychiatrists, mental health counselors, social workers, marriage and family therapists, and for trainees and graduate students in these fields and related disciplines.
Margaret Crastnopol (Peggy), Ph.D. is a faculty member of the Seattle Psychoanalytic Society and Institute, and a Supervisor of Psychotherapy at the William Alanson White Institute of Psychiatry, Psychoanalysis & Psychology. She is also a Training and Supervising Analyst at the Institute of Contemporary Psychoanalysis, Los Angeles. She writes and teaches nationally and internationally about the analyst's and patient's subjectivity; the vicissitudes of love, lust, and attachment drives; and varieties of micro-trauma. She is in private practice for the treatment of individuals and couples in Seattle, WA.
"the human self is inherently a 'work in progress'"
A brilliant book. Well-written with such clarity of thought and language. Houses such a generous and generative perspective of interpersonal interaction that it effectuates a repair within the reading experience itself.
🎄Pe ultima sută de metrii, am finalizat această lectură greoaie, în special recomandată pasionaților de psihanaliză sau psihoterapeuților dornici de a afla o altă abordare.
☀️Acestea fiind zise... - conceptul de micro-traumă este înrudit cu cele de micro-agresiune (micro-atacuri, micro-insulte, micro-invalidări), 𝘵𝘳𝘢𝘶𝘮ă 𝘤𝘶𝘮𝘶𝘭𝘢𝘵𝘪𝘷ă 𝘴𝘢𝘶 𝘵𝘳𝘢𝘶𝘮ă 𝘥𝘦 𝘵𝘦𝘯𝘴𝘪𝘶𝘯𝘦; - micro-traumele 𝘢𝘶 𝘭𝘰𝘤 𝘭𝘢 𝘯𝘪𝘷𝘦𝘭𝘶𝘭 𝘳𝘦𝘭𝘢ț𝘪𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘤𝘶 𝘤𝘦𝘪𝘭𝘢𝘭ț𝘪, cel mai adesea cu persoanele apropiate, și reprezintă răni psihologice 𝘢𝘤𝘶𝘮𝘶𝘭𝘢𝘵𝘦, 𝘳𝘦𝘱𝘦𝘵𝘢𝘵𝘦, 𝘮𝘢𝘪 𝘱𝘶ț𝘪𝘯 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘯𝘴𝘦, 𝘮𝘢𝘪 𝘱𝘶ț𝘪𝘯 𝘦𝘷𝘪𝘥𝘦𝘯𝘵𝘦 𝘴𝘢𝘶 𝘮𝘢𝘪 𝘱𝘶ț𝘪𝘯 𝘥𝘪𝘳𝘦𝘤𝘵𝘦 în calitatea lor distructivă, și, ca urmare, e mai posibil să fie negate de către o persoană sau alta; - micro-trauma 𝘵𝘪𝘯𝘥𝘦 𝘴ă 𝘧𝘪𝘦 ț𝘪𝘯𝘶𝘵ă 𝘢𝘴𝘤𝘶𝘯𝘴ă, fie pentru că nu este conștientizată ca fiind declanșatoare a disconfortului psihic sau/și relațional, dar și pentru că, chiar și atunci când este conștientizată, apare teama că ceilalți o vor minimiza și nu va fi înțeles impactul ei nociv; - e interesant de menționat că nu doar părinții pot produce copiiilor micro-traume, ci și 𝘱ă𝘳𝘪𝘯𝘵𝘦𝘭𝘦 𝘱𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘧𝘪 𝘮𝘪𝘤𝘳𝘰-𝘵𝘳𝘢𝘶𝘮𝘢𝘵𝘪𝘻𝘢𝘵 𝘥𝘦 𝘳𝘦𝘭𝘢ț𝘪𝘰𝘯𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘤𝘶 𝘱𝘳𝘰𝘱𝘳𝘪𝘶𝘭 𝘤𝘰𝘱𝘪𝘭 foarte diferit temperamental sau ca personalitate (hiper-sensibil, hiper-rațional, lipsit de empatie sau cu alte particularități accentuate, diferite de caracteristicile părintelui).
👉🏻Printre micro-traumele menționate în carte sunt: 1 - "𝘳𝘦𝘵𝘳𝘢𝘨𝘦𝘳𝘦𝘢 𝘭𝘪𝘱𝘴𝘪𝘵ă 𝘥𝘦 𝘢𝘮𝘢𝘣𝘪𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦" = un gest neașteptat, unilateral, de a te retrage fără să pleci dintr-o relație într-un mod care produce durere, confuzie și frustrare celuilalt care este ținut în așteptare, neștiind dacă a greșit cu ceva; 2 - "𝘥𝘦𝘨𝘦𝘯𝘦𝘳𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘴𝘵𝘢𝘵𝘶𝘵𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘥𝘦 𝘤𝘶𝘯𝘰𝘴𝘤ă𝘵𝘰𝘳" = învățăcelul este afectat de viziunea părintelui/pedagogului sau mentorului care este fie deosebit de exigent și critic, tinzând către perfecționism, fie îl percepe ca o extensie a sinelui său narcisic fără să-i vadă abilitățile personale, proiectând propriile așteptări asupra învățăcelului; 3 - "𝘪𝘯𝘵𝘪𝘮𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦𝘢 𝘵𝘦𝘯𝘴𝘪𝘰𝘯𝘢𝘵ă" = neliniște interioară ca un semnal de alarmă apărut într-o relație în care aparent persoanele sunt compatibile, s-au cunoscut rapid și au împărtășit excesiv despre sine, devenind curând sau după o anumită perioadă conștiente că nu rezonează; 4 - "𝘳𝘦𝘵𝘶ș𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘱𝘴𝘪𝘩𝘪𝘤ă ș𝘪 𝘢𝘨𝘳𝘦𝘢𝘣𝘪𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦𝘢 𝘦𝘹𝘤𝘦𝘴𝘪𝘷ă" = mascarea exagerată a sinelui, trăită în interior și exprimată în exterior prin distorsionarea în mod favorabil a ceea ce știm despre sine și ceilalți, inclusiv a problemelor și dificultăților; 5 - "𝘳𝘪𝘨𝘪𝘥𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦𝘢 𝘤𝘳𝘰𝘯𝘪𝘤ă" = fixitate psihică manifestată prin tendința de a se opune schimbării, fie că persoana se auto-devalorizează și nu se simte pregătită sau motivată pentru schimbare simțindu-se mai în siguranță așa cum este în prezent, fie că persoana este mulțumită de sine și neagă problemele sau le atribuite doar celorlalți; 6 - "𝘪𝘯𝘥𝘪𝘨𝘯𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘯𝘦𝘴𝘵ă𝘱â𝘯𝘪𝘵ă" = sentiment de furie disprețuitoare, batjocoritoare, scârbită sau amară ce implică un amestec de a fi jignit, rănit, furios sau frustrat din cauza unei nedreptăți sau ofense percepute;
✨Modalitățile de reparație a micro-traumelor conțin:✨ 🎁 - un 𝘢𝘵𝘢ș𝘢𝘮𝘦𝘯𝘵 𝘴𝘦𝘤𝘶𝘳𝘪𝘻𝘢𝘯𝘵 sau/și o relație securizantă în prezent (cineva care îți ascultă sau/și îți îndeplinește nevoile suficient de bine); 🙏🏻- a-ți dezvolta 𝘮𝘢𝘳𝘵𝘰𝘳𝘶𝘭 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘳𝘪𝘰𝘳 în timpul experienței micro-traumatice (observarea din afara experienței, fiindu-ți ție însuți alături și validându-ți rana); 🤝🏻 - a primi influența unei persoane ce sălășluiește într-un spațiu interior al 𝘣𝘰𝘨ăț𝘪𝘦𝘪 𝘱𝘴𝘪𝘩𝘰𝘭𝘰𝘨𝘪𝘤𝘦 (ademenindu-te și pe tine către acel spațiu al încrederii în sine, al sănătății emoționale), 🧓 - a fi în contact cu o persoană mai în vârstă caracterizată de 𝘨𝘦𝘯𝘦𝘳𝘢𝘵𝘪𝘷𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦 (acea abilitate de a hrăni și stimula creșterea în altul, ca principală caracteristică a funcționării sănătoase în anii maturității).
Sper ca informațiile oferite să vă sprijine în a înțelege mai bine un posibil disconfort psihologic pe care îl trăiți în prezent chiar dacă în trecut nu au existat traume pe care să vi le amintiți.
Cu drag, Psiholog Ioana Neacșu 🌱
This entire review has been hidden because of spoilers.
Din cand in cand vreau sa citesc povesti din cabinetul de psihologie, dar dupa ce am epuizat povestirile si romanele lui Yalom e greu sa gasesc ceva cat de cat la nivelul lor; fie sunt carti de self-help in care se bate prea mult apa in piua, repetandu-se acelasi lucru de 20 de ori, cu concursul editorilor care vor sa scoata cat mai multe sute de pagini sau care isi imagineaza ca cititorii sunt idioti si repetitia le prinde bine, fie sunt carti, cum e aceasta, putin prea tehnice pe alocuri, mai mult pentru specialisti, decat pentru psihologii amatori. Referirile la diverse opere literare m-au trimis cu gandul la scrierile Aurorei Liiceanu, am primit si cazurile dorite din cabinet, dar una peste alta nu am avut prea mult de invatat sau de meditat la ceea ce am citit- oamenii sunt raniti de o multime de lucruri, iar vindecarea promisa in titlu presupune o psihanaliza lunga si complicata. Poate incep sa il recitesc pe Yalom.
O carte interesanta, care prezinta cateva exemple de micro traume utile pentru oricine, dar mai ales pentru specialisti. Limbajul este destul de greoi, sunt folositi multi termeni specifici psihanalizei care ingreuneaza intelegerea, iar traducerea lasa si ea de dorit.
A fost destul de dificil de citit pentru mine. Limbajul a fost uneori prea tehnic, prea de specialitate pentru mine, alteori prea elevat ( lucru pe care i l-am admirat autoarei in acelasi timp - joaca ei cu cuvintele, vocabularul ei extraordinar de dezvoltat). Cateva idei am reusit sa scot pentru mine dar sa ajungi la vindecarea ranilor psihice cumulate citind aceasta carte e cam mult spus :)