Îmi doream de multă vreme să citesc cartea asta și mi-am imaginat-o în multe feluri, așa că nu am putut fi decât dezamăgită când nu am găsit-o în niciunul dintre ele. Romanul spune povestea lui Cameron, un băiat care se mută într-o fermă. El și mama sa își abandonează frecvent locuințele, aflându-se într-o permanentă fugă de tatăl copilului, care îi abuza fizic și psihologic. Odată instalat în noua casă, Cameron începe să vadă fantoma băiatului care locuise acolo înainte și încearcă să rezolve misterul în care este învăluită soarta acestuia și a familiei sale.
Nu se specifică vârsta exactă a lui Cameron, ori, dacă s-a scris pe undeva, mie mi-a scăpat, așa că nu am putut să îmi formez o părere prea clară despre cât de plauzibilă este acțiunea. În orice caz, vorbim despre un puști aflat la pubertate, care face pe detectivul și își bagă nasul peste tot fără frică. Cu toate acestea, nu este suficient de matur încât să realizeze că tatăl lui era un om groaznic, care a încercat să îl ucidă, și o acuză pe mama lui că îl ține departe de el, ceea ce mi se pare oribil și deloc credibil totodată. Un copil simte când e iubit și când nu, iar el nu era atât de mic încât să nu realizeze că atunci când tatăl său l-a ținut agățat de un picior peste balcon nu era o dovadă de dragoste. Mama lui are și ea probleme grave de atitudine, pentru că îi spune băiatului că e nebun pentru că vorbește singur și că se teme să nu ajungă un psihopat ca tatăl lui, când acesta se bate cu un copil la școală.
Stilul e foarte pueril și nu pentru că e scris din perspectiva puștiului, partea supranaturală nu e deloc înfricoșătoare și descrisă bine, iar latura emoțională și psihologică nu e deloc dezvoltată. Chiar dacă ar fi fost literatură pentru copii, tot ar fi fost o carte slabă din toate punctele de vedere.
,,Întotdeauna există motive pentru care credem ceva." (pag. 185)