Malaxa în America

by Rüdiger von Kraus, Dorina Tătăran (Translator)

Nicolae Malaxa (1884–1965), unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri din România interbelică, a fost o persoană discretă. Departe de scandalurile înaltei societăți și de tumultul vieții politice, prefera să-și exercite din umbră influența asupra conducerii țării. Cu ajutorul fabuloasei sale averi, și-a asigurat un loc în anturajul regelui Carol al II-lea. A obținut și simpatia extremei drepte, prin donații consistente oferite Gărzii de Fier. În schimb, i-a fost tot mai greu să prospere în vremea dictaturii antonesciene (care își propusese stârpirea fenomenului corupției) și apoi în anii postbelici, pe fondul ingerinței sovieticilor în politica și economia României și al influenței crescânde a comuniștilor. A încercat să cumpere și bunăvoința acestora, prin cadouri scumpe către Gheorghe Gheorghiu-Dej și Ana Pauker, dar a înțeles repede că nu mai avea viitor în țară. În 1946, ateriza pe aeroportul newyorkez La Guardia, cu speranța că va înlocui averea pierdută și că, urmând proverbialul vis american, va înmulți milioanele de dolari. Nu a reușit. Urmărit de trecutul lui tulbure, a fost investigat de INS, FBI și CIA și denigrat de o parte a emigrației românești (inclusiv marele său rival, Max Aușnit). I s-au adus patru principale acuzații: colaborarea cu regimul nazist (prin relația sa de afaceri cu Albert, fratele lui Hermann Göring), respectiv cu autoritățile comuniste, sprijinirea Gărzii de Fier și întrebuințarea unor metode ilegale în scopul dobândiri rezidenței permanente. Avocații săi excelenți, dar foarte costisitori le-au demontat una câte una și l-au salvat de la expulzare. În planul afacerilor, industriașului nu i-a priit mediul american, așa încât ultimii ani de viață l-au găsit cu averea împuținată și visurile spulberate.

224 pages, Paperback

Published April 1, 2025

Reviews

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

Se știu destul de multe despre afaceristul Nicolae Malaxa, cel din perioada interbelică, un om cu studii în Germania și care, după ce s-a angajat la CFR, și-a dat seama de potențialul afacerilor cu statul, așa că a făcut afaceri cu acesta după ce și-a deschis propriile fabrici în toată perioada interbelică, devinind unul dintre cei mai bogați români și unul dintre cei mai influenți, cumpărându-și favorurile regelui Carol al II-lea și a multor altor oameni cu bani și daruri. Însă după război, amenințat fiind cu naționalizarea fabricilor (deja aflate în custodia sovietică), ba chiar cu o probabilă detenție, a decis să plece spre America și să înceapă acolo o viață nouă și afaceri la fel de înfloritoare. Despre perioada americană este vorba în volumul scris de Rudiger von Kraus (saș născut la Râșnov și emigrat în SUA), care face o treabă excelentă răsfoind cu atenție arhivele americane din acea perioadă. Cert este că Nicolae Malaxa a dorit rezidență permanentă, care-i pava drumul spre noi afaceri, însă era urmărit de fantomele trecutului, ele însele puse în prim-plan de Comisiile de anchetă și de presă - faptul că a dat bani în stânga și-n dreapta în perioada interbelică și imediat după, atât la Garda de fier, cât și la comuniști, este unul dintre ele, dar fantoma cea mai periculoasă, care-i putea duce expulzarea, era prietenia sa sau înțelegerea de afaceri cu fratele lui Hermann Goring. Cert este că Malaxa s-a apărat cu succes, însă nici afacerile, nici dorința sa de a solicita într-un viitor apropiat și cetățenia au fost zădărnicite. Modul românesc de afaceri (care includea și mită, și cumpărarea favorurilor) nu putea fi replicat în America.
Cu mici zone mai deficitare (se vede că autorul nu este istoric al interbelicului, așa că până și perioada antonesciană este uneori „îndulcită”), volumul este un foarte bun punct de plecare pentru cercetarea mai vastă a istoriei familiei Malaxa, dar și al emigrației românești din SUA de după al doilea război mondial, unde Malaxa a avut un rol foarte important.

[Bogdan · Rating 5 out of 5]

Văd această carte ca o analiză istorică foarte bine pusă la punct, care lasă impresia că reunește toate punctele de vedere despre Nicolae Malaxa pe care sursele istorice ale vremii le pun la dispoziție.
Ca imagine de ansamblu, volumul reușeste să prezinte elocvent parcursul profesional al lui Malaxa din perioada interbelică – un traseu în care pare să fi înțeles de devreme că nu doar aptitudinea de a fi un bun capitalist este cheia succesului, ci că, probabil, contează într-o mai mare măsură apropierea de cei care dețin puterea politică. În cele din urmă, accesul la sfera politică a părut să-i garanteze succesul economic.
Acest model de a acționa în cadrul socio-economic românesc a continuat să funcționeze chiar și în primele zile ale perioadei de incertitudine postbelice, când Malaxa părea că are de câștigat prin apropierea de comuniști, care l-ar fi putut lăsa să-și păstreze rolul de „patron”. Totuși, punerea în practică a ideologiei comuniste ad litteram a dus la o întrerupere totală a posibilității de a-și continua activitatea, odată cu naționalizarea tuturor întreprinderilor sale.
Ajuns în Statele Unite, cu speranța de a obține refugiu permanent și de a-și continua activitatea industrială acolo, Malaxa s-a lovit de sistemul judiciar și de presa americană, care nu l-au privit cu ochi buni. Presa americană îl descria drept un milionar din Balcani, cu posibile legături atât cu regimul nazist, cât și cu comuniștii, fiind chiar bănuit de spionaj în favoarea blocului sovietic.
Deși a avut momente în care a părut că reușește, folosindu-se de vastele sale resurse și de angajarea lui Richard Nixon ca avocat (înainte ca acesta să devină senator), să-și spele imaginea și să obțină dreptul de ședere permanentă în America, implicarea CIA, precum și imaginea negativă creată de presă s-au dovedit decisive în stabilirea cursului proceselor sale. În cele din urmă, puținele încercări de a-și pune în aplicare abilitățile de industriaș în America au eșuat, iar procesele obositoare și îndelungate i-au consumat resursele financiare și, fără îndoială, i-au afectat sănătatea. Malaxa și-a petrecut ultimii ani din viață în New Jersey, departe de România, într-un sistem în care sorții nu i-au mai fost favorabili.