What do you think?
Rate this book
Oameni suntem
Cartea de față cuprinde un mănunchi de povestiri – nouă la număr – și tot atâtea încercări de a arăta ce înseamnă să fii viu printre alți oameni vii, de care te leagă fire invizibile.
„În povestirile lui Dan Panaet lumea e ca un glob de cristal scăpat pe jos de un demiurg cinic. Prin fisurile acestui glob ochiul scriitorului vede un absurd strălucitor însoțit de hohote de râs, un râs care de cele mai multe ori anunță și un plâns. Ne aflăm, așadar, într-un Babilon populat cu români hăituiți de frici, dorințe, birocrație, umilințe și rușini, iar stilul amuzant și insolit în care exploatează aceste vulnerabilități pare să fie punctul forte al autorului.“
Bogdan Răileanu
DAN PANAET (născut în 1984 la Buzău) este absolvent al Facultății de Filosofie, Universitatea București, unde a obținut și doctoratul în filosofie politică. Între 2011 și 2023 a fost redactor la săptămânalul „Cațavencii”, iar începând cu anul 2014 a scris scenarii pentru producții TV, printre care se numără emisiunea „Starea Nației” și serialul „Las Fierbinți”.
Oameni suntem este volumul său de debut.
„În povestirile lui Dan Panaet lumea e ca un glob de cristal scăpat pe jos de un demiurg cinic. Prin fisurile acestui glob ochiul scriitorului vede un absurd strălucitor însoțit de hohote de râs, un râs care de cele mai multe ori anunță și un plâns. Ne aflăm, așadar, într-un Babilon populat cu români hăituiți de frici, dorințe, birocrație, umilințe și rușini, iar stilul amuzant și insolit în care exploatează aceste vulnerabilități pare să fie punctul forte al autorului.“
Bogdan Răileanu
DAN PANAET (născut în 1984 la Buzău) este absolvent al Facultății de Filosofie, Universitatea București, unde a obținut și doctoratul în filosofie politică. Între 2011 și 2023 a fost redactor la săptămânalul „Cațavencii”, iar începând cu anul 2014 a scris scenarii pentru producții TV, printre care se numără emisiunea „Starea Nației” și serialul „Las Fierbinți”.
Oameni suntem este volumul său de debut.
- GenresShort Stories
192 pages, Paperback
Published April 1, 2026
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 9 of 9 reviews
Read
April 2, 2026Oameni suntem e o colecție de povestiri eclectică ce se concentrează pe două arii mari tematice fără să le specifice - procesele de gândire și (hiper-)raționalizare ale oamenilor și umorul absurd, undeva între hilar și fantastic.
Nu o să dau notă pentru că autorul îmi e prieten dar o să zic atâta. Într-o lume plină de proză cookie-cutter extrudată din laboratoarele de creative writing și bune maniere povestirile lui Dan fac notă discordantă în sensul bun al cuvântului. Nu sunt trăiri și trăierisme cât construcții narative simple dar meticuloase, punctate de observații filosofice la fel de simple dar la fel de meticuloase. Ce reiese e o voce distinctă, poate lucrul cel mai comun în teorie dar cel mai rar în practică în avalanșa de prozatori din ultimii ani. O voce distinctă dar matură, inflectată de un cadru filosofic puternic, unul care nu se ia în serios. Ceea ce e posibil chiar mai rar.
Rezultatul e un volum care se citește ușor, care oferă "viteze" diferite pentru cititori diferiți și care te face să te gândești la oamenii din jur, adesea cu un smirk ironic în colțul gurii.
Nu o să dau notă pentru că autorul îmi e prieten dar o să zic atâta. Într-o lume plină de proză cookie-cutter extrudată din laboratoarele de creative writing și bune maniere povestirile lui Dan fac notă discordantă în sensul bun al cuvântului. Nu sunt trăiri și trăierisme cât construcții narative simple dar meticuloase, punctate de observații filosofice la fel de simple dar la fel de meticuloase. Ce reiese e o voce distinctă, poate lucrul cel mai comun în teorie dar cel mai rar în practică în avalanșa de prozatori din ultimii ani. O voce distinctă dar matură, inflectată de un cadru filosofic puternic, unul care nu se ia în serios. Ceea ce e posibil chiar mai rar.
Rezultatul e un volum care se citește ușor, care oferă "viteze" diferite pentru cititori diferiți și care te face să te gândești la oamenii din jur, adesea cu un smirk ironic în colțul gurii.
April 3, 2026
Volumului lui Dan Panaet nu-mi pare debut, pentru că primele 2 (nu sunt sigur dacă nu cumva chiar primele 3) proze le-am citit în revistele literare online. Și nu pare debut și pentru că autorul știe să scrie.
Mi-au plăcut povestirile, cu tâlcurile lor spuse șugubăț uneori, dar cel mai mult mi-a plăcut că Dan Panaet n-a făcut din micile drame ale omului simplu mare caz. Astea-s faptele, asta-i morala, nu e nevoie să devenim depresivi, așa îmi sună mie munca autorului.
Nu sunt sigur dacă prozele din Oameni suntem au și încărcătură autobiografică, dar aș spune că au, măcar puțin.
Și vă las aici un fragment, ca un îndemn să luați cartea, mai ales dacă puteți râde și atunci când afară e Bacovia.
“- Eu nu țin cu nicio echipă de club, dar când joacă naționala, nu pot să nu mă uit. Și nu doar acum, că s-au calificat. Mereu i-am urmarit.
- Ești român de mic, i-am zis.
- Chiar sunt.”
Mi-au plăcut povestirile, cu tâlcurile lor spuse șugubăț uneori, dar cel mai mult mi-a plăcut că Dan Panaet n-a făcut din micile drame ale omului simplu mare caz. Astea-s faptele, asta-i morala, nu e nevoie să devenim depresivi, așa îmi sună mie munca autorului.
Nu sunt sigur dacă prozele din Oameni suntem au și încărcătură autobiografică, dar aș spune că au, măcar puțin.
Și vă las aici un fragment, ca un îndemn să luați cartea, mai ales dacă puteți râde și atunci când afară e Bacovia.
“- Eu nu țin cu nicio echipă de club, dar când joacă naționala, nu pot să nu mă uit. Și nu doar acum, că s-au calificat. Mereu i-am urmarit.
- Ești român de mic, i-am zis.
- Chiar sunt.”
May 9, 2026
Mi-a plăcut mult stilul lui Dan, am pendulat toată cartea intre intristare și amuzament. Poignant cum ar spune englezii
May 19, 2026
O serie de povestiri scurte, în care sunt surprinse cu maiestrie, deopotrivă, tristețea și hazul românului. În romanul de fața sunt întâmplări, situații pe care le-am mai auzit, dar el le povestește/scrie mult mai bine. Cartea are un aer autentic ca o conversație bună, între oameni care au multe de spus.
April 30, 2026
Mi-au plăcut aceste povești despre oameni. Oameni de tot felul care au povești de tot felul. Și trăiesc tot felul de evenimente. Atât de absurde încât par reale. Pentru că au fost reale undeva. Că doar oameni suntem.
April 19, 2026
Skodar cotețar
May 29, 2026
Din cronica apărută pe Bookblog.ro:
„Volumul cuprinde nouă povestiri, fiecare o încercare de-a arăta ce înseamnă să fii viu printre alți oameni vii, de care te leagă fire invizibile. Nu e o premisă nouă, dar modul în care Panaet o execută este al lui și numai al lui. Scriitorul Bogdan Răileanu descrie lumea din aceste pagini ca pe un glob de cristal scăpat pe jos de un demiurg cinic - prin fisuri se vede un absurd strălucitor însoțit de hohote de râs, un râs care de cele mai multe ori anunță și un plâns. Un Babilon populat cu români hăituiți de frici, dorințe, birocrație, umilințe și rușini, în care stilul amuzant și insolit al autorului pare să fie chiar punctul forte.
Cele nouă povestiri ale volumului formează împreună un fel de hartă neoficială a condiției umane contemporane, cu toate micile ei rușini, calcule greșite și momente în care demnitatea scapă printre degete.
.
.
.
Violența, când apare, e și ea prozaică. Paul face un mic accident într-o benzinărie, nimerind mașina unor interlopi care i-o distrug pe-a lui, iar seara, la beție și cu sete de răzbunare, dar și măcinat de vinovăție că nu s-a arătat mai „bărbat” în timp ce-i era distrusă mașina, se lasă convins de doi prieteni să se întoarcă la locul faptei - planul merge exact cum te aștepți, adică prost. Mircea, bețivul satului, ajunge în beciul poliției după ce și-a bătut calul și a lovit mașina unor vecini veniți din București la casa cumpărată lângă el, iar noul șef de post îl snopește în bătaie spunându-i că el e, de fapt, Stelu, calul pe care Mircea l-a chinuit o viață întreagă. E singura poveste din volum cu ceva ce seamănă a dreptate, deși livrată în cel mai absurd și mai brutal mod cu putință. Ultima poveste, în care Paul vine să-i ia un interviu unui aviator de aproape o sută de ani și insistă pe un episod incomod din trecutul eroului, închide volumul cu o notă amară despre memorie, despre ce alegem să păstrăm și despre cine decide ce merită să fie povestit.
Mai multe: https://bookblog.ro/recenzie/o-carte-...
„Volumul cuprinde nouă povestiri, fiecare o încercare de-a arăta ce înseamnă să fii viu printre alți oameni vii, de care te leagă fire invizibile. Nu e o premisă nouă, dar modul în care Panaet o execută este al lui și numai al lui. Scriitorul Bogdan Răileanu descrie lumea din aceste pagini ca pe un glob de cristal scăpat pe jos de un demiurg cinic - prin fisuri se vede un absurd strălucitor însoțit de hohote de râs, un râs care de cele mai multe ori anunță și un plâns. Un Babilon populat cu români hăituiți de frici, dorințe, birocrație, umilințe și rușini, în care stilul amuzant și insolit al autorului pare să fie chiar punctul forte.
Cele nouă povestiri ale volumului formează împreună un fel de hartă neoficială a condiției umane contemporane, cu toate micile ei rușini, calcule greșite și momente în care demnitatea scapă printre degete.
.
.
.
Violența, când apare, e și ea prozaică. Paul face un mic accident într-o benzinărie, nimerind mașina unor interlopi care i-o distrug pe-a lui, iar seara, la beție și cu sete de răzbunare, dar și măcinat de vinovăție că nu s-a arătat mai „bărbat” în timp ce-i era distrusă mașina, se lasă convins de doi prieteni să se întoarcă la locul faptei - planul merge exact cum te aștepți, adică prost. Mircea, bețivul satului, ajunge în beciul poliției după ce și-a bătut calul și a lovit mașina unor vecini veniți din București la casa cumpărată lângă el, iar noul șef de post îl snopește în bătaie spunându-i că el e, de fapt, Stelu, calul pe care Mircea l-a chinuit o viață întreagă. E singura poveste din volum cu ceva ce seamănă a dreptate, deși livrată în cel mai absurd și mai brutal mod cu putință. Ultima poveste, în care Paul vine să-i ia un interviu unui aviator de aproape o sută de ani și insistă pe un episod incomod din trecutul eroului, închide volumul cu o notă amară despre memorie, despre ce alegem să păstrăm și despre cine decide ce merită să fie povestit.
Mai multe: https://bookblog.ro/recenzie/o-carte-...
April 27, 2026
Oameni suntem e o colectie misto de proza scurta. Recunosc ca am fost la lansare si m-am distrat.
Povestirile sunt in egala masura amuzante si tragice. Personajele sunt scurt descrise, dar foarte bine conturate - credibile si umane - fara sa vrei, ajungi sa iti pese de un buchinist mizantrop si grandoman, sau de un taran betiv care isi trateaza bietul cal cu o cruzime sinistra.
Dan are un fler excelent cand e vorba de personificare, dar si situatiile pe care le propune cresc organic de la un moment normal, de zi cu zi, la cate un deznodamant halucinant pe nesimtite. Nu mai pot sa ma uit la un costum de Mos Craciun cu aceiasi ochi, si nici sa ascult capitane de judet fara sa ma gandesc la un cal anume, si tare as vrea sa stiu cum era de fapt cu turnul sinucigasilor.
E o carte care curge, am citit-o repede, si eu citesc incet (motai cu cate o carte in poala pe la 10 seara, citesc maxim cate o pagina doua), dar zic sincer ca m-a prins si unele povesti inca mi se mai deruleaza prin cap (rad asa in barba). Multumesc, Dan, de antisomnifer. Keep up the good work!
Povestirile sunt in egala masura amuzante si tragice. Personajele sunt scurt descrise, dar foarte bine conturate - credibile si umane - fara sa vrei, ajungi sa iti pese de un buchinist mizantrop si grandoman, sau de un taran betiv care isi trateaza bietul cal cu o cruzime sinistra.
Dan are un fler excelent cand e vorba de personificare, dar si situatiile pe care le propune cresc organic de la un moment normal, de zi cu zi, la cate un deznodamant halucinant pe nesimtite. Nu mai pot sa ma uit la un costum de Mos Craciun cu aceiasi ochi, si nici sa ascult capitane de judet fara sa ma gandesc la un cal anume, si tare as vrea sa stiu cum era de fapt cu turnul sinucigasilor.
E o carte care curge, am citit-o repede, si eu citesc incet (motai cu cate o carte in poala pe la 10 seara, citesc maxim cate o pagina doua), dar zic sincer ca m-a prins si unele povesti inca mi se mai deruleaza prin cap (rad asa in barba). Multumesc, Dan, de antisomnifer. Keep up the good work!
Read
April 13, 2026cred că vreau să recitesc câteva dintre povestirile din „oameni suntem” și să-l invit pe autor la clubul #clandestin, fiindcă am nevoie de clarificări.
m-am supărat (din cauza lui stelu) și m-am entuziasmat (pentru că turn), mi s-a părut foarte cinico-amuzantă „mina” și am fost siderată de „accident”.
practic, nu pot să zic că mi-a plăcut ori nu mi-a plăcut. e greu să scrii povestiri, asta îți va spune aproape oricine. e greu să știi unde să spui stop. e greu să te împaci cu soarta personajelor sau cu (lipsa de) deznodământ/ul acțiunii. pentru asta clar apreciez povestirile lui dan panaet: cele mai multe mi-au părut că s-au oprit unde „trebuie”.
dar mai disec, mai diger, ca să nu mai divaghez.
m-am supărat (din cauza lui stelu) și m-am entuziasmat (pentru că turn), mi s-a părut foarte cinico-amuzantă „mina” și am fost siderată de „accident”.
practic, nu pot să zic că mi-a plăcut ori nu mi-a plăcut. e greu să scrii povestiri, asta îți va spune aproape oricine. e greu să știi unde să spui stop. e greu să te împaci cu soarta personajelor sau cu (lipsa de) deznodământ/ul acțiunii. pentru asta clar apreciez povestirile lui dan panaet: cele mai multe mi-au părut că s-au oprit unde „trebuie”.
dar mai disec, mai diger, ca să nu mai divaghez.
Displaying 1 - 9 of 9 reviews