Morire alla giornata

SAS #74

by Gérard de Villiers

Bunker protetti da cemento e sacchi di sabbia, tra filo spinato e sbarramenti anticarro. Edifici squarciati e palme decapitate dai bombardamenti, esplosioni d'artiglieria in lontananza. Sembra un campo di battaglia: è il lungomare di Beirut. In un'atmosfera di spettrale desolazione si avventura John Guillermin, che dopo il recente attentato all'ambasciata americana si è visto proiettare dalla sua scrivania di analista della CIA a un ruolo operativo. Per il quale non è addestrato. Oggi deve incontrare un informatore e quasi spera che non si presenti. Qualcuno invece arriva, un giovane arabo: non è lui. Guillermin si rilassa, altri cinque minuti e rientrerà alla base. Un attimo dopo la prima pallottola lo raggiunge alla nuca, la seconda penetra nell'orecchio destro e gli trapassa il cranio. Ora a Langley capiranno che per muoversi in un paese devastato da anni di guerra civile ci vogliono gli uomini adatti. Come Malko Linge. E se la missione è sventare i piani di un gruppo terroristico che prepara un attentato spettacolare, il Principe delle Spie è nato adatto.

191 pages, Kindle Edition

First published January 1, 1984

About the author

Gérard Adam de Villiers est un écrivain, journaliste et éditeur français.



Gérard Adam de Villiers is a French writer, journalist and publisher.

Reviews

[Ionuț Anastasiu]

3,5 stele.
Romanul denotă o bună cunoaștere atât a grupării Hezbollah, cât și a Libanului în general, dar mai ales a capitalei Beirut. Din punctul meu de vedere, descrierea orașului Beirut, atât de crunt marcat de violență și de ură nimicitoare, reprezintă în mod cert unul dintre punctele forte ale cărții. Bineînțeles, de-a lungul carierei sale, scriitorul francez a descris nenumărate orașe sau zone nimicite de diverse conflicte militare; însă modul în care este zugrăvită distrugerea Beirutului atestă faptul că autorul resimte o puternică emoție la vederea tragediei prin care trece acest oraș. Iar această emoție apare foarte devreme, încă înainte ca Malko să aterizeze în oraș: "Beirut!
Malko privea prin hubloul aparatului Boeing 707 clădirile cenuşii şi plate mărindu-se din ce în ce mai tare, labirintul de străduţe înguste şi întortocheate, cu câte un zgârie-nori construit din loc în loc. Din care, de la războiul civil, rămăseseră doar nişte carcase goale. De opt ani, diferitele facţiuni libaneze îşi disputau teritoriul cu ajutorul obuzelor de o sută cincizeci şi cinci, în funcţie de fiecare cartier... Din 1975, oraşul a fost împărţit în două, la est, între fluviul Beirut şi centrul oraşului, erau creştinii. La vest, musulmanii şi progresiştii, uniţi cu toţii împotriva creştinilor. Iar în mijloc, se afla ceea ce ei denumiseră „linia verde”, de ani de zile un teren viran mortal, străbătut numai cu preţul vieţii. În prezent situaţia era mai calmă, iar cele două părţi ale Beirutului începuseră să comunice destul de timid".
Distrugerea Beirutului nu se vede doar din avion, ci ea este percepută și mai acut din interiorul orașului: "Starea jalnică în care se găsea aerogara îl întrista: tavanele dărăpănate spânzurau oribil, majoritatea geamurilor erau sparte, iar pereţii erau găuriţi de gloanţe de toate calibrele. Pasagerii se grăbeau să iasă cât mai repede, ca şi cum totul ar fi sărit în aer dintr-o clipă în alta...Strada Clemenceau, care adăpostea în mare parte Ambasada Franţei, se putea numi cu uşurinţă „strada tristeţii”… Orice cale de acces era interzisă de cuburi de ciment deasupra cărora se înălţau garduri de sârmă ghimpată, îngrădite de o parte şi de alta cu stive de saci cu nisip, în spatele cărora se adăposteau soldaţii francezi cu aerul lor ameninţător...La lumina farurilor descoperiră un decor înfiorător: clădiri dărâmate, firme atârnând, ziduri ciuruite de gloanţe, ferestre goale ca nişte orbite fără ochi. În mod curios, reparaseră reţeaua de iluminat public din vechea Piaţă a Martirilor, iar felinarele luminau clădirile prăbuşite, cu zidurile găurite".
Din păcate pentru locuitorii orașului, observația lui Malko este foarte exactă: "La Beirut, nu se trăia ziua, ci clipa".
Misiunea spionului de origine austriacă este să descopere și ulterior să prevină un atentat îngrozitor pus la cale de membrii Hezbollah, "Nebunii lui Dumnezeu", ce și-au stabilit tabăra în anticul oraș Baalbek. În plus, să reușească să rămână în viață, dar, din fericire pentru Malko, se bucură de sprijinul total al autorului său. Lectură plăcută!

[R.L.]

Stereotypical, old fashioned and predictable, tiny books, easy to read in one go...

Εντελώς στερεοτυπικό με απίστευτη πλοκή, γυναίκες που πέφτουν τα ανάσκελα για τον υπεράνθρωπο κατάσκοπο, ο οποίος τα βάζει με στρατούς και κράτη και κακούργους και φέρνει πάντα εις πέρας την αποστολή του. Μικρά βιβλιαράκια, σπάνια πλέον να βρεθούν, με μετάφραση Τασσώ Καββαδία κιόλας! Έχω την εντύπωση ότι ο ήρωας και η υπηρεσία όπου δουλεύει και κάποια άλλα στοιχεία έχουν αλλαχτεί στην Ελληνική έκδοση πάντως...

[Elia Tohmé]

Suspence levels are very high, easy to read and very accurate.

The action is very real, as a Lebanese, I can relate and based on the stories that my father told me about that era I think the book can represent very real facts.

I recommend the book. If you want an accurate image of hezbollah read this book.

[Razvan Banciu]

Published for the first time in 1984, the story respects the usual pattern of De Villiers novels.
There is a a real fact, which takes place in a real environment, both of them being used as the canvas of a fictional story, involving our dearest immortal hero, Mr. Malko.
We are in Lebanon, in 1984, and CIA has lost one of the multitude of spies, so there is a lot of work to do for our prince. And a lot of beautiful women, as we all know...