El o urăște. Cu toată ființa lui, fără nicio explicație. Ea nu are de ales decât să se apere. Și să-l urască la rândul ei.
După moartea tatălui său, Micajah Wood își dedică viața unui singur scop: să devină suficient de puternic încât să nu mai fie rănit niciodată. Cunoscut în ringul de arte marțiale mixte drept Cage, acesta a învățat să-și controleze viața cu aceeași disciplină cu care își învinge adversarii. Crescut de o mamă distantă, Micajah nu a cunoscut niciodată iubirea, iar încrederea în oameni este o slăbiciune pe care refuză să și-o permită.
Adeline Watts duce o luptă diferită, purtând pe umeri grija singurei familii care i-a mai rămas: sora ei mai mică, bolnavă, și bunica lor. Între cursuri și ture istovitoare la cafenea, își revarsă speranțele și temerile pe pânză, acolo unde culorile devin vocea ei și unicul refugiu. A învățat să fie puternică fără să rănească pe nimeni. Cu excepția lui, pe care nu a putut să-l suporte niciodată.
Între Micajah și Adeline există doar amintiri dureroase, resentimente și o tensiune ce refuză să dispară. Când destinul îi aduce din nou față în față, zidurile fragile ridicate în jurul inimilor lor încep să se prăbușească, iar din conflicte, orgolii și atracție se naște o legătură periculoasă, imposibil de controlat Împreună, cei doi descoperă că unele lupte nu cer forță, ci sacrificii pe care niciunul nu este pregătit să le facă.
Povestea m-a acaparat complet încă de la primele pagini prin contrastul puternic dintre lumea dură a luptelor MMA și fragilitatea artei din pictura. Am simțit că nu citesc doar o poveste de dragoste, ci despre oameni care încearcă să se adune din bucăți.
Micajah nu luptă doar pentru titluri, ci pentru a umple un gol imposibil de acoperit. Ambiția lui de a deveni cel mai bun campion de MMA mi s-a părut alimentată mai degrabă de durere decât de pasiune pură. La fiecare antrenament, fiecare meci, pentru el, era o formă de răzbunare împotriva destinului. Totuși în spatele acestei imagini de luptător dur, am văzut un om vulnerabil, incapabil să-și exprime sentimentele pe care le-a ascuns prea mult timp.
Adeline, este fata care cară prea multe responsabilități pe umeri. Grija pentru bunica ei și pentru sora bolnavă nu este doar o obligație, ci un stil de viață care o consumă constant. Am simțit că fiecare alegere a ei a fost făcută cu renunțare la propriile dorințe. Adeline a dat dovadă de răbdare, empatie și maturitatea. Mai ales ca ea nu luptă într-o cușcă, dar duce poate cele mai grele lupte…cele invizibile.
Cei doi erau exact ca Tom și Jerry. Mereu în conflict, tachinându-se și provocându-se reciproc, dar incapabili să stea prea mult timp departe unul de celălalt. Micajah este atras de Adeline, dar refuză să recunoască asta, iar modul în care o necăjește devine aproape un mecanism de apărare. Totuși, cei doi, crează o dinamica extraordinara. El, obișnuit cu lupta fizică, și ea, care luptă prin artă și sensibilitate.
Este o poveste despre echilibru dintre ambiție și sacrificiu, dar și despre a fugi de durere și a o transforma în ceva frumos, la fel cum face Adeline prin picturile ei.
O carte cu de toate. Cam așa aș putea rezuma "Cage" într-o singură propoziție. Doar că această poveste merită mult mai mult de atât. Așa că haide să vorbim despre ea pe larg.
Vreau să încep cu două aspecte care nu mi-au fost chiar pe plac, pentru a lăsa tot răul în spate, așa cum fac și protagoniștii noștri. Momentul în care enemies au devenit (într-un final) lovers, mi s-a părut puțin cam brusc pentru gustul meu. Pe lângă aceasta, după o ceartă destul de urâtă, împăcarea a fost ușor prea rapidă pentru mine. Iubesc tensiunea foarte mult, mai ales în momente de genul acesta. Cred însă că Andreea a știut că ar construi ceva prea perfect dacă nu am putea găsi vreun cusur cărții.
Trecând peste aceste aspecte care nu au fost prea prea deranjante, am iubit plotul atât de mult! Micahaj, acest bădăran (scuzați-mi exprimarea nu foarte academică) cu acte în regulă a reușit să ne facă atât pe mine cât și pe Adeline să-l iubim. Zidurile sale groase și înalte au ascuns un om de aur, pe care mă bucur că l-am cunoscut printre pagini atent scrise. Cât despre protagonistă, aceasta este genul meu de fată. Timidă când nu se simte comod, dar cu un suflet de războinică și certăreață pe alocuri, nu ai cum să nu o iubești!
Momentele dintre cei doi au fost atât de pline de tensiune încât am început ba chiar să urlu de frustrare. Adevărul este, însă, că am respirat fiecare replică acidă, fiecare ciocnire întâmplătoare sau intenționată, fiecare confesiune. Toate au fost absolut superbe. Trebuie să citiți chiar voi pentru a înțelege la ce mă refer, căci este greu să exprim prin cuvinte.
Pe lângă relația protagoniștilor, ancheta ce a venit în plan secundar a dat o notă specială cărții. A completat atât de frumos povestea, încât am senzația că fără ea, aceasta nu ar mai acea valoare. Iar o carte este cu adevărat bună când știi că dacă un singur element, fie el cât de mic, lipsește, atunci toată experiența lecturii este dată peste cap.
Finalul, căci nu pot sări peste el, a fost o rafală de vânt cald după multe ploi reci. O frântură de amintire ce nu a avut loc în viața reală, dar pe care o voi purta veșnic.
Concluzia? "Cage" va rămâne pentru mult timp alături de gândurile mele. Iar chiar dacă nu a primit punctaj maxim de la mine, este poate chiar romance-ul meu preferat. Această căci tind să fiu mai critică cu ceea ce iubesc cu adevărat.
Mi-a placut foarte mult cartea. E o poveste enemies to lovers ai carei protagonisti sunt o pictorita si un luptator de MMA, amandoi studenti in prezent si amandoi cu un trecut trist. Daca Adeline pierde o parte a familiei intr-un accident si duce pe umeri povara bolii surorii sale mai mici, dar are parte de dragoste pana sa isi piarda parintii si dupa aceea, prin bunica sa, Micajah, sau Cage cum este el cunoscut, are in spate o copilarie traumatizanta. Ramas fara tata si cu o mama-monstru, din absolut toate punctele de vedere, nu poate decat sa stranga din dinti si sa lupte pentru a nu cadea intr-un hau. Am urat personajul Isabellei, nu poti sa te porti astfel cu cei pe care ar trebui sa ii iubesti... mai ales cu fiul tau. Capitolele din trecut mi-au placut enorm, pentru ca am inteles de ce ajunge el sa se inchida intre ziduri impenetrabile, ajungand aparent dur si egoist, si cum el si Adeline sunt rivali inca din clasele primare. Mi-au placut mult interactiunile lor si aparitia primelor fisuri in fatada lui Cage. Are un suflet atat de dulce si de generos, in spatele ochilor sai reci. Ancheta pe care Cage o intreprinde in secret pentru demascarea mamei sale a adaugat un strat foarte interesant povestii de dragoste. Chimia personajelor m-a facut sa citesc interactiunile cu sufletul la gura si un zambet. Cartea e scrisa foarte frumos si se citeste repede.
Doamnee câte emoții am avut citind această carte! ☺️ Am râs, am plâns, m-am enervat, m-am frustrat, m-am bucurat! 🤗🤗🤗🤗 Nici nu am realizat când a trecut timpul! Pentru că așa se întâmplă când povestea te prinde de la primele pagini ! . Am terminat-o în doua zile! 🤭 M-am îndrăgostit de ea de la prima vedere! . De copertă nu am cuvinte, absolut minunată! Iar culorile ? Absolut încântătoare! ❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️ De la ură la iubire este doar un singur pas! Unul bun și altul rău? Ce se poate întâmpla? O sa iasă scântei va zic eu! 🤭🤭🤭🤭🤭😁😁 Sub tot învelișul ăsta de băiat rău, Micajah ascunde o inima de aur! Mereu am fost de părere ca extremele se atrag, motiv pentru care apare Adeline cu soarele si în viața lui! ❤️❤️❤️❤️❤️ Povestea cărții e despre putere, sacrificiu, iubire, traume, iertare , vindecare! Adoooor!🫠☺️🥰🥰🥰 Povestea celor doi e adorabilă! Mi-a plăcut mult de tot ! 🤗🤗🤗🤗🤗 Deși cei doi sunt diferiți ca de la cer la pământ, au găsit o cale pentru a ajunge împreună! Mă bucur și sunt foarte mândră de tine că ai avut curajul să publici această carte! ❤️❤️❤️❤️❤️
Dintre toate cărțile #enemiestolovers pe care le-am citit, „Cage” este de departe cea mai bună. Andreea a creat un univers în care m-am implicat cu toată pasiunea și dorința de a ajuta și mă bucur nespus că în final am putut să îi ofer și un loc special la editura Denebris. Stilul autoarei m-a prins de la primele pagini, iar personajele haioase, dar totodată cu multe greutăți pe suflet, au ajuns rapid în inima mea. Cred că acest roman se deosebește de tot ceea ce am mai citit până acum prin atmosfera pe care Andreea o creează la fiecare scenă, fie ea tensionată sau nu. Am avut senzația pe tot parcursul lecturii că asistam la ceva real, nu că citeam despre personaje fictive. Mi-a plăcut mult modul în care a fost gândită cartea și cel în care fiecare detaliu s-a legat armonios. Deși este un dual pov, romanul ne spune în mai mare măsură povestea lui Cage, campionul la MMA cu inimă de piatră, care vrea să facă dreptate în urma decesului tatălui său și care a avut dintotdeauna o atracție față de Adeline, cea pe care ajunge să o urască. Iar atunci când doi oameni se urăsc... e clar că acolo se poate aprinde și o scânteie de iubire. Însă acest lucru necesită sacrificii și, uneori, depășirea propriilor limite. Felicitări, Andreea, pentru această carte incredibilă! Sper să ajungă în sufletele cât mai multor oameni!
Cartea asta nu e doar o poveste de dragoste, ci o poveste despre răni adânci, frică, întuneric și calea spre vindecare.
Mi-a plăcut mult de Adeline, cum simte totul prea intens, felul cum își transpune sentimentele în artă, chiar și atunci când viața o apasă din toate direcțiile.
Micajah este un personaj foarte complex, l-am simțit mult mai bine conturat decât Adeline, la început înfățișând un tip dur, rece, puternic, dar pe parcusul cărții întâlnim și alte versiuni ale lui, versiuni care mi-au plăcut mult mai mult.
"Micajah este ca un abis întunecat care te atrage spre el fie că vrei, fie că nu. Începe să te devoreze chiar când nu te aștepți, te consumă fără milă, te dezbracă de scrupule și îți scoate la suprafață cele mai rele părți ale tale. Și, într-un final, se hrănește cu ura pe care o proiectezi asupra lui drept rezultat."
Atmosfera este încărcată și cu un oarecare mister, având în plan secundar și o anchetă personală, aș putea spune, secrete ascunse, tensiune.
Pentru mine a fost o poveste care a funcționat foarte bine, mi-a plăcut cum a fost pus în scenă slow burn-ul din prima parte a cărții, mi-a plăcut și partea de enemies to lovers, aș vrea să dau un mic spoiler dar mă abțin, zic doar atât *scena din întuneric* *tuse* 😅 LOVE IT 🖤
Este în top 5 cărți în română pe care, efectiv, am devorat-o. Este un slow burn enemies-to-lovers, iar caracterele chiar sunt enemies. Recomand din tot sufletul să o luați și să o citiți!! Nu veți regreta!🫠🩷