„Te intrigă, te uimește, îți dau lacrimile, apoi râzi. Romanul autobiografic al lui Dan-Liviu Boeriu desface în felii subțiri, deopotrivă cu delicatețe și autoironie, destinul unui om confruntat, în toate ale vieții, cu situația sa de «bărbat» care trebuie să corespundă așteptărilor lumii. N-am mai citit de mult o mărturie atât de puternică despre fragilitatea masculină și despre alunecușurile minții care-și găsește în cuvântul scris ancora supraviețuirii afective. Un roman emoționant și viu, o operație curajoasă pe cordul deschis al imaginii de sine a autorului.“ — TATIANA NICULESCU
„Dan-Liviu Boeriu scrie cuceritor şi grav, apăsat şi tandru, profund şi sincer până la denudarea de pe urmă...“ — RADU PARASCHIVESCU
În continuarea primei cărți, Acvariul este mai intens, mai golit de orice "strat de protecție", uluitor de sincer. Este confesiunea unui om care pendulează între lupta și abandon în fata bolii, in fata acceptarii de sine, este în parte un manual de umanitate și o meditație asupra vieții. Este ceva special la acest autor care te apropie fără putință de împotrivire înspre lumea lui interioara, în care te trezești vibrând alături de el.
După ce am citit „Aici locuiește frica”, spuneam că mi-ar fi plăcut să fie mai lungă, în special părțile din prezent. „Acvariul” oferă ceva în sensul ăsta, chiar dacă (cel puțin parțial) ficționalizat. Însă stilul lui Boeriu e același: personal, confesiv și sigur în stîngăcia și rușinarea cu care trece prin viață personajul său omonim.
Totuși, parcă te ține un pic cam mult de mînă în unele pasaje. Explicațiile din paranteză sînt nenecesare, de cele mai multe ori și deconectează ușor.
Dar, în total, un „roman autobiografic” foarte bun și cu siguranță o să urmăresc autorul în continuare!
Niciodată n-am văzut, mirosit, gustat, simțit depresia mai bine decât în cartea lui Dan-Liviu Boeriu. Și sunt căsătorit cu un medic psihiatru. Bravo pentru curaj, pentru stil și pentru puterea de a găsi un final care să facă cinste primei părți din roman.