Acest eseu se află în mâinile dumneavoastră pentru că sunteţi sau veţi fi un client al Facebook Inc. Aveţi probabil propria pagină, ceea ce presupune că sunteţi fericitul posesor al unui computer, al unui smartphone, al unei tablete — sau chiar utilizatorul lor alternativ. Am scris „fericitul posesor“, pentru că nivelul de dezvoltare al societăţii noastre menţine aceste jucării tehnologice într-o zonă financiar prohibitivă pentru foarte mulţi. Dorinţa de aliniere a consumatorilor români este direct proporţională cu nivelul mediu de trai: mai puţini bani, mai multe fantasme. Patetismul acestor dorinţe mi se pare firesc. Odinioară, obiectul visat era destinat unui consum personal, în orizontul ludic al reveriei egoiste. Acum, nu mai dorim jucării pentru noi şi cercul nostru restrâns de amici reali, ci terminale prin care ne conectăm, ipotetic, la întreaga lume. Orice societate umană alcătuieşte, redundant, o reţea. Indivizii sunt reuniţi în fratrii şi asociaţii diverse, valorile locuiesc laolaltă într-un imaginar mitico-religios menit să stocheze memoria comunitară, ierarhia are o verticală cu etaje interdependente. Niciodată însă societatea umană nu a fost mai complexă — şi mai ascunsă de ea însăşi — decât acum. Şi nu e vorba despre o creştere graduală a complexităţii — aşa cum se întâmplă când roata carului devine cauciuc auto —, ci despre o explozie cu indice ameţitor, despre o supernovă antropologică. (Teodor BACONSCHI)
Teodor Baconschi s-a născut în 1963, la București. După un doctorat în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor la Universitatea Paris-Sorbonne (Paris IV, 1995), a urmat studii post-doctorale la New Europe College (București, 1996). A fost director al Editurii Anastasia (1995-1996), apoi redactor în TVR (emisiunea Viața spirituală, 1997). În 1997 a intrat în diplomație, fiind, pe rând, ambasador al României la Sfântul Scaun, Ordinul Militar Suveran de Malta și Republica San Marino (1997-2000); Director General în Ministerul Afacerilor Externe (2001-2002); ambasador al României în Republica Portugheză (2002-2004); secretar de stat pentru afaceri globale (MAE, 2004-2006); consilier prezidențial (2006-2007); ambasador al României în Republica Franceză și Principatul de Monaco (2007-2009); Ministru al Afacerilor Externe 2009-2012). A fast distins cu Marea Cruce a Ordinului Pius IX (Vatican), Ordinul Sfintei Agatha (San Marino), Comandor Stella della solidarieta italiana, Cavaler al Ordinului de Merit (Portugalia), Comandor al Legiunii de Onoare (Franța), Cavaler al Ordinului Serviciu Credincios (România).
Publicații, sub semnătura de autor Teodor Baconsky: Le rire des Pères. Essai sur le rire dans La patristique grecque, Desclée de Brouwer, Paris, 1996 (Râsul Patriarhilor, Anastasia, 1996; Humanitas, 2008); Iacob și îngerul, Anastasia, 1996; Ispita Binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, Anastasia, 1997; Turn înclinat. Fragmente de arheologie profetică, Curtea Veche, 1999; Roma caput mundi (împreuna cu Horia Bernea), Humanitas, 2000; Pe ce lume trăim, Editura Pro, 2004; Insula Cetății. Jurnal parizian, Curtea Veche, 2005. Despre necunoscut, Humanitas, 2007; III incursiuni în Cotidianul românesc (ilustrații de Devis Grebu), Curtea Veche, 2009; Bisericile de lemn din Maramureș (album UNESCO), 2010. Sub semnatura Teodor Baconschi: Creștinism și democrație, Curtea Veche, 2011; Legătura de chei. Mărturii diplomatice (În dialog cu Armand Goșu), Curtea Veche, 2013.
Ceea ce realizează Teodor Baconschi prin acest eseu nu pare, la prima vedere, foarte elaborat (sau, în orice caz, nu se încadrează perfect în zona înaltelor valori abordate adesea în astfel de scrieri): o analiză, exhaustivă totuşi, a reţelei sociale-fenomen "Facebook". Căci, în definitiv, fiecare utilizator al Facebook-ului îşi croieşte, prin simpla conectare zilnică, o opinie, o proprie "disecţie" chiar, a fiecărui aspect legat de FB, rezultat la care acesta ajunge, cel mai probabil, involuntar. Adevărat, însă incomplet - Teodor Baconschi îşi asumă, în acest fel, sarcina de a transpune pe hârtie impresiile personale legate de această "Lume Nouă", puternic tehnologizată, văzută prin ocularul nostalgic al celui copleşit de schimbare, creând o operă în aparenţă deloc surprinzătoare, dar extrem de aşteptată şi necesară. 4,5/5
O dureroasă, dar corectă descriere și creionare a ceea ce înseamnă fenomenul Facebook. Această lectură ar trebui recomandată tuturor tinerilor, indiferent de vârstă sau nivelul de pregătire intelectual.
O radiografie cinică dar conformă cu realitatea a societății românești cum se prezintă în mediul online și, în special, pe Facebook (atât de popular în România)
"Ce poti sa scrii atatea pagini despre Facebook?" ma intreba deunazi un prieten. De fapt, Facebook, reteaua de socializare, este doar punctul de plecare al unei analize asupra implicatiilor pe care le are tehnologia, fososita in mod eronat, in societatea actuala, si cum va influenta, in mod negativ, generatiile viitoare, daca noi nu vom lua masuri. Dimensiunea politica in era Facebook, este, de asemenea, punctata, aducandu-se de asemenea critici democratiei pe care o noi intelegem ca fiind "sunt liber sa fac ce vreau".
Am citit cartea cu interes, revenind de mai multe ori asupra celor scrise, si meditand asupra lor. Si fara indoiala o voi mai reciti.
O adunatura lipsita de coerenta de termeni. Intre latina, limbaj comun si limbaj filosofic sau pur si simplu pretentios, nu am reusit sa extrag ideile principale. Mi-a amintit din sfera culinara de un ghiveci calugaresc. Pe alocuri m-am intrebat daca nu cumva autorul sufera de personalitate multipla sau nu si-a definit inca stilul scriitoricesc. Nu am reusit sa citesc mai mult de jumatate din carte si nici nu cred sa reusesc vreodata.
"Una e să respingi, democratic, amestecul dintre religios și laic, și cu totul alta să ignori evidența că nazi-comunismul decurge din 1789 și are un singur scop: dizolvarea rădăcinilor iudeo-creștine ale civilizației noastre [...]" (T. Baconschi, sublinierea îmi aparține)