Adoptată din România la numai câteva luni și crescută în Québec, Adriana nu avusese niciodată motive să pună la îndoială povestea propriei vieți. La 32 de ani, o întâmplare aparent banală naște o dilemă tulburătoare: dacă și ea fusese unul dintre copiii vânduți în anii ’90? Întrebarea se transformă într-o anchetă care o va purta înapoi spre România, spre familia ei biologică și spre un adevăr pe care niciun document nu reușise să-l spună.
Nu-mi mai spuneți Roxana este povestea adevărată a unei femei care a plecat în căutarea originilor sale și a descoperit că, pentru a se vindeca, trebuie să afle cine este.
Adriana raconte son histoire d’une adoption falsifiée en Roumanie, et ça m’a vraiment serré le cœur. On ressent toute sa colère, son incompréhension et les nombreuses questions qui l’ont accompagnée en grandissant.
Ce qui m’a le plus marquée, c’est qu’au-delà de sa quête pour retrouver sa véritable identité, elle souhaite aussi faire bouger les choses pour que d’autres n’aient pas à vivre la même injustice. Malgré tout ce qu’elle a traversé, elle garde cette volonté d’aider les autres, et je trouve ça admirable.
C’est un témoignage difficile à lire par moments, mais tellement important. Il pousse à réfléchir sur l’adoption, l’identité et les conséquences que peuvent avoir les mensonges sur toute une vie.
(FR/📖) Récit touchant d'une femme à la recherche de son identité volée à la suite d'une adoption illégale. Je souhaite de tout coeur qu'elle trouve la paix.
Même si ce récit autobiographique n’était peut-être pas aussi sombre ou dérangeant que les livres que j’aime habituellement, j’ai bien aimé ma lecture.
C’est bien écrit et surtout très nuancé. Cette lecture m’a amenée à me poser des questions auxquelles je n’avais jamais vraiment réfléchi concernant l’adoption, l’identité et le sentiment d’appartenance.
Je termine le livre sans avoir l’impression qu’il y a une bonne ou une mauvaise réponse. Je me demande encore ce qui aurait réellement été le mieux pour elle.
La Editura Hyperliteratura a apărut săptămânile acestea o carte foarte specială. Nu, nu are vrăji sau unicorni, nu are metafore ce se cer tatuate pe piele și nu are nici o narațiune ce bifează toate regulile literaturii. Ceea ce are volumul "Nu-mi mai spuneți Roxana" este o poveste cutremurătoare, o femeie ce descoperă la 32 de ani că face parte din copiii vânduți în anii '90 din România. Cartea nu este doar drumul pe care Adriana l-a parcurs de la viața fericită de dinainte la birocrația de după, este și o mărturie cât se poate de vulnerabilă despre sentimentul de a aparține, de a fi cu familia ta, de a nu trăi în minciună. Cartea a apărut în traducere de Octavian Soviany, cu o prefață de Gelu Duminică și este o lectură greu de digerat. Nu se adresează doar copiilor români adoptați de familii internaționale, ci tuturor ce vor să asculte povestea unui destin vândut pe nici mai mult, nici mai puțin de 4.500$. Cu atât s-a schimbat soarta unei fete și cu atât i s-a furat șansa de a trăi în țara ei, să vorbească limba ei și să își facă propriile alegeri. Adriana Călin și Clara Loiseau semnează această carte ce sper că va ajuta mult la dezgheațarea sistemului românesc, dar și că va oferi o mică privire înspre sufletul copiilor adoptați. O scriitură dură, fără ocolișuri și plină de emoții tari, căreia i se adaugă și substratul important al discriminării față de cei de etnie romă.
"Cred că noi, cei adoptați, facem de multe ori apel la imaginație când încercăm să ne înțelegem drumul prin viață."
"Cum, 4.500$? Exact 4.500? Acesta era prețul unui copil?"
"Nu mai am nume, nu mai am dată de naștere, nu știu de unde vin."
"Am crescut crezând că fusesem abandonată, că nimeni nu mă vruse în familia mea de origine încă din ziua nașterii mele. Am crezut totdeauna că fusesem aruncată la gunoi. E apăsător să crești cu un asemenea sentiment."
ce livre est une biographie/autobiographique que ma meilleure amie Adriana a écrit en proche collaboration avec Clara Loiseau, journaliste au Journal de Montréal. Ça parle de ses péripéties pour retrouver sa famille adoptive, obtenir son identité légale, et plus encore, étant une adoptée. Je le conseille fortement car c'est une histoire que beaucoup penserait inconcevable ou impossible.
L'histoire incroyable d'Adriana et de son adoption "illégale" dans la Roumanie post Ceaucescu. Très bien raconté et très bien écrit. On ne lâche pas le livre avant la fin.