Dragi cititori, aveți în față un roman stratificat, o poveste spusă pe planuri alternative: prezentul - în care eroina principală află despre moartea fulgerătoare a fostului iubit din liceu -, trecutul - în care este dezvăluită evoluția spre dezastru a unei iubiri intense și devoratoare – și spațiul eteric din care spiritele celor plecați de lângă noi ne trimit mesaje pe care le decodăm subtil, iar iubirea neîmplinită își află deznodământul.
Cartea acoperă multe genuri. O pot citi pasionații de povești cu fantome, cei îndurerați care caută răspunsuri, amatorii de călătorii în timp – adulții ce trăiesc cu nostalgia anilor 1980, curioșii ce vor să dezlege misterul vieților paralele, cei spirituali și scepticii deopotrivă, romanticii care din când în când mai au nevoie de câte o poveste de dragoste, devotații astrologiei și mediumnității și toți cei care au deja pregătit un mesaj ascuns printre aceste rânduri, gata să le ofere claritate.
O relatare tulburătoare și incitantă a comunicării cu lumea de dincolo. O poveste fără sfârșit despre prietenie, iubire și doliu. Experiența transformatoare a unei cunoscute personalități media.
Dacă ai pierdut pe cineva drag, trebuie să citești această carte! Dacă o relație din trecut a rămas fără încheiere, trebuie să citești această carte! Dacă ai retrăi acum iubirea din liceu, ar avea același final? Dacă ai avea puterea să-ți rescrii destinul, ce ai schimba?
Am citit-o in circa 72 de ore. M-au impresionat la maxim coicidențele/sincronicitățile care n-au rămas doar în carte, ci s-au transpus pe țesătura prezentului.
Deschiderea, onestitatea și sinceritatea autoarei m-au făcut să o admir și mai mult.
Am citit cartea cu vocea Cristinei Demetrescu în mintea mea și m-am gândit că ar fi minunat să apară și versiunea audio a cărții.
Îndrăznesc să sper că vor urma și alte cărți ale autoarei în care va continua să deschidă orizonturi și să pătrundă mistere cu mintea sa sclipitoare și intuiția imbatabilă!
Nici nu știu cum să descriu această carte, fără să o fac subiectiv, pentru că atât de tare m-am identificat cu Cristina, în atât de multe părți din roman, încât parcă ea a știut ce am trăit eu.
Dar, încerc... E o carte care te ține cu sufletul la gură, pentru oricine e pasionat de mister, sincronicitati, numerologie etc. Povestea fiind relatată în mai multe timpuri, te transpune efectiv atât în perioada comunistă, cu limitările ei, din care mulți ne amintim frânturi, cât și în zilele noaste, cu toate simbolurile actuale existente.
Nu am avut nicio clipă în care să mă întreb "asta s-o fi întâmplat cu adevărat"? Pentru că am simțit în toți porii că așa a fost. Iar faptul că muzica este prezentă pe tot parcursul cărții, consider că este un mare atu.
Felicitări, Cristina! Cartea aceasta este pentru mine la loc de cinste, printre preferate. 💙
Da, trăim pe aceeași planetă. Dar nu, nu trăim în aceeași lume. Pentru că lumile sunt a naibii de multe. O sumedenie. Am putea spune că planeta este plină de lumi. Nu există cod rutier care să reglementeze circulația în intersecțiile dintre lumi. Nici măcar pe orizontală, darmite pe o presupusă verticală. Drept care circulăm care cum putem, pe unde întrezărim câte-o cale de acces. GPS-ul de care ne folosim mai dă rateuri, neputând reconfigura singur traseele în impas. Vitraliu din fragmente de fantomă, romanul Cristinei Demetrescu, poate fi citit ca o poveste despre strădanie, despre silință, despre zel, despre efort. Efortul eroinei – autoarea însăși - de a descifra o hartă, una insolită, care să o ghideze în călătoria inițiatică pe care, de voie, de nevoie, ajunge s-o facă. Nu singură. Însoțită. Însă călăuza care o însoțește este cam scumpă la vedere. Pentru că-i din altă lume. Nu o lume vecină, creată de alți ochi și altă minte, ci una suprapusă, numită – într-o formulă simplificatoare – lumea de dincolo. Când este dispusă să ofere indicii, călăuza în chestiune găsește tot felul de soluții, pentru a arăta că „este pe fir”, vorba autoarei : ba pune de-o hologramă pe care protagonista o surprinde într-o fotografie, ba trimite câte-o zburătoare care-și face apariția în cele mai neașteptate momente și locuri, ba redirecționează câte-un obiect…Plus că are la îndemână visul, un spațiu generos pentru scenariile compensatorii ale inconștientului. Periplul este intens, presărat cu nedumeriri, cu tentația de a pune întrebări în toate direcțiile și de a aștepta, evident, răspunsuri. Opiniile apropiaților rămân ceea ce sunt de la bun început: opinii personale, resimțite uneori ca înăbușitoare. Răspunsul corect vine și este unul singur. Într-o lume ale cărei limite sunt perfect definite prin cuvintele în care încape, „poate că”, „dacă”, „ar fi trebuit” și altele de genul acesta, rătăcirile aparente fac parte din poveste. Salutară rămâne, în cele din urmă, scriitura însăși. Sub imperiul lui Saturn, probabil, evocat de mai multe ori de astrologă, responsabilitatea (asumată) și disciplina (actului scrierii) devin gratifiante. Vitraliu din fragmente de fantomă este o carte vie.
Uneori, nu noi alegem cărțile, ci ele ne găsesc pe noi, în momentele în care avem cea mai mare nevoie de o oglindă. Așa a fost întâlnirea mea cu „Vitraliu din fragmente de fantomă”, o carte care nu se citește doar cu mintea, ci cu tot sufletul, și cu respirația tăiată. Ceea ce m-a izbit încă de la primele pagini este curajul aproape nepământean al autoarei. Într-o lume care ne învață să ne cosmetizăm eșecurile și să ne ascundem cicatricile sub filtre, ea alege calea inversă: își pune sufletul pe tavă. Nu este o expunere gratuită, ci o vulnerabilitate asumată ca formă de putere. Ai senzația că privești direct în mecanismele interne ale unui om care a decis că adevărul, oricât de dureros, este singura cale spre eliberare. Există o noblețe aparte în felul în care autoarea își împărtășește trăirile. Am simțit această carte ca pe un act de o generozitate imensă. Ea nu scrie doar despre sine; ea scrie pentru noi, oferindu-ne permisiunea implicită de a ne accepta propriile fragmente. Este gestul unui om care a găsit calea spre lumină și se întoarce să lase semne pe drum și pentru ceilalți. Cea mai tulburătoare parte a lecturii a fost, pentru mine, modul în care universul cărții a început să comunice activ cu realitatea mea. Mi-au apărut sincronicitățile — acele punți de sens care îți confirmă că ești exact unde trebuie să fii și că nimic nu este întâmplător. Un moment de o precizie uluitoare a fost găsirea jetonului cu cifra 5. Într-un univers unde nimic nu apare fără un rost, acest simbol a funcționat ca o piesă de puzzle care s-a potrivit perfect în tabloul trăirilor mele. Cuvinte citite seara se reflectau cu o exactitate matematică în întâmplările de a doua zi, de parcă paginile cărții ar fi avut senzori conectați la propriile mele căutări. Este acel moment rar când lectura încetează să mai fie o activitate pasivă și devine un dialog viu cu destinul; o dovadă clară că, atunci când sufletul autoarei s-a deschis, a creat un câmp de forță în care și propriile mele întrebări și-au găsit ecoul. „Vitraliu din fragmente de fantomă” nu este doar o lectură, ci o experiență transformatoare. O recomand oricui simte că poartă cioburi în suflet și are nevoie de curajul de a le privi în soare.
Am început-o duminică, în prima zi de Paşte, am terminat-o a doua zi. E o carte care te "bubuie" cu sincronicităţi şi corelaţii. Sunt convinsă că oricine ar citi-o nu are cum să nu regăsească similitudini cu amănunte din viaţa personală. Iar pentru cei care încă mai pun sub semnul întrebării lumea de dincolo, este un prilej bun a de reflecta şi la o altă perspectivă. Nu e cartea unui simplu astrolog, e cartea unei personalităţi cu o vastă cultură, o carte care îţi provoacă mintea, te "sleieşte" cu bombardamente de asocieri, dar tot mai vrei...Deja regret că am gonit atât de repede prin paginile ei, ar fi trebui să aibă 1000 de pagini, nu doar 432...Multumesc, Cristina!
Mulțumesc Cristinei Demetrescu pentru emoția împărtășită, cu care m-a însoțit prin toate universurile. Cu fiecare pagină, deschide uși către noi lumi de cunoaștere, claritate și înțelegere. Sunt recunoscătoare pentru fiecare întâlnire.
O carte pe care nu am citit-o, ci am simțit-o. Pentru mine a fost o experiență intens emoțională, în care granița dintre viață și moarte s-a subțiat, iar iubirea și pierderea au început să meargă împreună, fără să se mai contrazică.
Am simțit că o pot privi prin mai multe filtre, iar asta i-a dat unicitate. Pentru mine, amestecul de romantism, transcendență, sincronicitate, normal și paranormal a devenit o experiență rară unde realul și invizibilul au început, încet, să vorbească aceeași limbă.
Eu am citit această carte din perspectiva redactorului. Însă pe parcurs am realizat că unele dintre întrebările Cristinei, unele dintre căutările ei erau și ale mele. Nu sunt genul pasionat de astrologie și numerologie, nu îmi urmăresc horoscopul zilnic, dar mă interesează simbolistica, sincronicitățile și mesajele ascunse pe care le descifrăm mai întâi cu sufletul și mai apoi cu mintea. Este și o carte potrivită pentru cineva care a pierdut un om drag și trece prin etapele doliului. Căci lectura aceasta te face să duci mai ușor povara dorului, știind că lumile ni se intersectează. Recomand!
De neratat! Mi-a trezit multe semne de întrebare, mi-a răscolit amintiri, m-am "trezit" în categoria cititorilor care au rămas cu o poveste personală nerezolvata. Dar cu sentimentul că poate voi găsi răspunsuri.