Dragi cititori, aveți în față un roman stratificat, o poveste spusă pe planuri alternative: prezentul - în care eroina principală află despre moartea fulgerătoare a fostului iubit din liceu -, trecutul - în care este dezvăluită evoluția spre dezastru a unei iubiri intense și devoratoare – și spațiul eteric din care spiritele celor plecați de lângă noi ne trimit mesaje pe care le decodăm subtil, iar iubirea neîmplinită își află deznodământul.
Cartea acoperă multe genuri. O pot citi pasionații de povești cu fantome, cei îndurerați care caută răspunsuri, amatorii de călătorii în timp – adulții ce trăiesc cu nostalgia anilor 1980, curioșii ce vor să dezlege misterul vieților paralele, cei spirituali și scepticii deopotrivă, romanticii care din când în când mai au nevoie de câte o poveste de dragoste, devotații astrologiei și mediumnității și toți cei care au deja pregătit un mesaj ascuns printre aceste rânduri, gata să le ofere claritate.
O relatare tulburătoare și incitantă a comunicării cu lumea de dincolo. O poveste fără sfârșit despre prietenie, iubire și doliu. Experiența transformatoare a unei cunoscute personalități media.
Dacă ai pierdut pe cineva drag, trebuie să citești această carte! Dacă o relație din trecut a rămas fără încheiere, trebuie să citești această carte! Dacă ai retrăi acum iubirea din liceu, ar avea același final? Dacă ai avea puterea să-ți rescrii destinul, ce ai schimba?
Astrolog, medium și autoarea: „Our Fortuna - Povestea Zodiacului pentru copii” 2004 - Editura Lucman, „La Cabotina - Misterul celor nouă numere” 2005 - Editura Lucman, reeditare 2021 - Editura Oscar Print, „Previziuni Astrologice 2026” 2025 - Editura Bookzone, „Vitraliu din fragmente de fantomă” 2026 - Editura TREI.
Nici nu știu cum să descriu această carte, fără să o fac subiectiv, pentru că atât de tare m-am identificat cu Cristina, în atât de multe părți din roman, încât parcă ea a știut ce am trăit eu.
Dar, încerc... E o carte care te ține cu sufletul la gură, pentru oricine e pasionat de mister, sincronicitati, numerologie etc. Povestea fiind relatată în mai multe timpuri, te transpune efectiv atât în perioada comunistă, cu limitările ei, din care mulți ne amintim frânturi, cât și în zilele noaste, cu toate simbolurile actuale existente.
Nu am avut nicio clipă în care să mă întreb "asta s-o fi întâmplat cu adevărat"? Pentru că am simțit în toți porii că așa a fost. Iar faptul că muzica este prezentă pe tot parcursul cărții, consider că este un mare atu.
Felicitări, Cristina! Cartea aceasta este pentru mine la loc de cinste, printre preferate. 💙
„Când un nume asociat de ani buni cu domeniul astrologiei, cu studiile de criminologie și cu platourile de televiziune se hotărăște să facă pasul spre proză, reacția firească a publicului poate foarte bine să oscileze între curiozitate și un scepticism bine dozat – cum a fost și cazul meu. În Vitraliu din fragmente de fantomă, Cristina Demetrescu părăsește temporar schemele previzionale stricte pentru a construi un roman cu puternice accente confesionale, situat la granița dintre memoir, atmosferă retro și explorare metafizică. Astfel, miza cărții nu rămâne doar un simplu exercițiu stilistic, ci o încercare de a procesa o pierdere dureroasă și de a-i oferi o formă coerentă doliului.
Sămânța acestui proiect nu a încolțit dintr-o ambiție literară calculată, ci dintr-o presiune treptată a ideii, completată de îndemnurile repetate ale celor din jur care îi cunoșteau povestea personală. După cum mărturisește autoarea însăși, decizia de-a așterne pe hârtie aceste amintiri a venit aproape ca un pariu făcut cu propria memorie și cu semnele primite de la figura celui pierdut. Construcția unei cărți s-a dovedit un proces solicitant pentru cineva obișnuit mai degrabă cu analiza hărților astrale decât cu disciplina redactării, dar imboldul de-a da glas unor experiențe intime a învins reticența inițială. . . . În final, Vitraliu din fragmente de fantomă se configurează ca un exercițiu intim de reconstrucție, conceput pentru a arăta că legăturile afective puternice pot depăși bariera fizică a morții.
Volumul publicat de Editura Trei completează seria de apariții autohtone cu o poveste despre memorie, sincronicități și doliu, lăsându-i cititorului o pledoarie stăruitoare pentru ideea că iubirea adevărată continuă să lase amprente lizibile chiar și atunci când unul dintre parteneri a trecut într-o lume necunoscută nouă și complet invizibilă pentru cei care nu știu să caute semnele.”
Am citit-o in circa 72 de ore. M-au impresionat la maxim coicidențele/sincronicitățile care n-au rămas doar în carte, ci s-au transpus pe țesătura prezentului.
Deschiderea, onestitatea și sinceritatea autoarei m-au făcut să o admir și mai mult.
Am citit cartea cu vocea Cristinei Demetrescu în mintea mea și m-am gândit că ar fi minunat să apară și versiunea audio a cărții.
Îndrăznesc să sper că vor urma și alte cărți ale autoarei în care va continua să deschidă orizonturi și să pătrundă mistere cu mintea sa sclipitoare și intuiția imbatabilă!
Da, trăim pe aceeași planetă. Dar nu, nu trăim în aceeași lume. Pentru că lumile sunt a naibii de multe. O sumedenie. Am putea spune că planeta este plină de lumi. Nu există cod rutier care să reglementeze circulația în intersecțiile dintre lumi. Nici măcar pe orizontală, darmite pe o presupusă verticală. Drept care circulăm care cum putem, pe unde întrezărim câte-o cale de acces. GPS-ul de care ne folosim mai dă rateuri, neputând reconfigura singur traseele în impas. Vitraliu din fragmente de fantomă, romanul Cristinei Demetrescu, poate fi citit ca o poveste despre strădanie, despre silință, despre zel, despre efort. Efortul eroinei – autoarea însăși - de a descifra o hartă, una insolită, care să o ghideze în călătoria inițiatică pe care, de voie, de nevoie, ajunge s-o facă. Nu singură. Însoțită. Însă călăuza care o însoțește este cam scumpă la vedere. Pentru că-i din altă lume. Nu o lume vecină, creată de alți ochi și altă minte, ci una suprapusă, numită – într-o formulă simplificatoare – lumea de dincolo. Când este dispusă să ofere indicii, călăuza în chestiune găsește tot felul de soluții, pentru a arăta că „este pe fir”, vorba autoarei : ba pune de-o hologramă pe care protagonista o surprinde într-o fotografie, ba trimite câte-o zburătoare care-și face apariția în cele mai neașteptate momente și locuri, ba redirecționează câte-un obiect…Plus că are la îndemână visul, un spațiu generos pentru scenariile compensatorii ale inconștientului. Periplul este intens, presărat cu nedumeriri, cu tentația de a pune întrebări în toate direcțiile și de a aștepta, evident, răspunsuri. Opiniile apropiaților rămân ceea ce sunt de la bun început: opinii personale, resimțite uneori ca înăbușitoare. Răspunsul corect vine și este unul singur. Într-o lume ale cărei limite sunt perfect definite prin cuvintele în care încape, „poate că”, „dacă”, „ar fi trebuit” și altele de genul acesta, rătăcirile aparente fac parte din poveste. Salutară rămâne, în cele din urmă, scriitura însăși. Sub imperiul lui Saturn, probabil, evocat de mai multe ori de astrologă, responsabilitatea (asumată) și disciplina (actului scrierii) devin gratifiante. Vitraliu din fragmente de fantomă este o carte vie.
Uneori, nu noi alegem cărțile, ci ele ne găsesc pe noi, în momentele în care avem cea mai mare nevoie de o oglindă. Așa a fost întâlnirea mea cu „Vitraliu din fragmente de fantomă”, o carte care nu se citește doar cu mintea, ci cu tot sufletul, și cu respirația tăiată. Ceea ce m-a izbit încă de la primele pagini este curajul aproape nepământean al autoarei. Într-o lume care ne învață să ne cosmetizăm eșecurile și să ne ascundem cicatricile sub filtre, ea alege calea inversă: își pune sufletul pe tavă. Nu este o expunere gratuită, ci o vulnerabilitate asumată ca formă de putere. Ai senzația că privești direct în mecanismele interne ale unui om care a decis că adevărul, oricât de dureros, este singura cale spre eliberare. Există o noblețe aparte în felul în care autoarea își împărtășește trăirile. Am simțit această carte ca pe un act de o generozitate imensă. Ea nu scrie doar despre sine; ea scrie pentru noi, oferindu-ne permisiunea implicită de a ne accepta propriile fragmente. Este gestul unui om care a găsit calea spre lumină și se întoarce să lase semne pe drum și pentru ceilalți. Cea mai tulburătoare parte a lecturii a fost, pentru mine, modul în care universul cărții a început să comunice activ cu realitatea mea. Mi-au apărut sincronicitățile — acele punți de sens care îți confirmă că ești exact unde trebuie să fii și că nimic nu este întâmplător. Un moment de o precizie uluitoare a fost găsirea jetonului cu cifra 5. Într-un univers unde nimic nu apare fără un rost, acest simbol a funcționat ca o piesă de puzzle care s-a potrivit perfect în tabloul trăirilor mele. Cuvinte citite seara se reflectau cu o exactitate matematică în întâmplările de a doua zi, de parcă paginile cărții ar fi avut senzori conectați la propriile mele căutări. Este acel moment rar când lectura încetează să mai fie o activitate pasivă și devine un dialog viu cu destinul; o dovadă clară că, atunci când sufletul autoarei s-a deschis, a creat un câmp de forță în care și propriile mele întrebări și-au găsit ecoul. „Vitraliu din fragmente de fantomă” nu este doar o lectură, ci o experiență transformatoare. O recomand oricui simte că poartă cioburi în suflet și are nevoie de curajul de a le privi în soare.
Am început-o duminică, în prima zi de Paşte, am terminat-o a doua zi. E o carte care te "bubuie" cu sincronicităţi şi corelaţii. Sunt convinsă că oricine ar citi-o nu are cum să nu regăsească similitudini cu amănunte din viaţa personală. Iar pentru cei care încă mai pun sub semnul întrebării lumea de dincolo, este un prilej bun a de reflecta şi la o altă perspectivă. Nu e cartea unui simplu astrolog, e cartea unei personalităţi cu o vastă cultură, o carte care îţi provoacă mintea, te "sleieşte" cu bombardamente de asocieri, dar tot mai vrei...Deja regret că am gonit atât de repede prin paginile ei, ar fi trebui să aibă 1000 de pagini, nu doar 432...Multumesc, Cristina!
Mi-am propus ca în a doua jumătate a anului să citesc mai mulți autori români. Am văzut cartea expusă în vitrina unei librării. M-a atras atât titlul, cât și coperta. Mai târziu aveam să-mi dau seama și de numele autoarei. Poate că a fost o întâmplare. Sau poate că nu. Nu regret nimic.
Nu sunt genul care să creadă în astrologie, numerologie, vieți anterioare etc. Cred în anumite lucruri, dar nu în cele de mai sus. Cu toate acestea, povestea în sine îți captează atenția și chiar te pune pe gânduri. Sămânța îndoielii a fost plantată cu succes. Chiar și salturile între trecut și prezent nu deranjează ca în cazul altor cărți. Nu este nimic complicat sau confuz, nu trebuie să dai pagini înapoi, nu ai conexiuni de făcut. Din contră, totul decurge într-un mod cât se poate de natural. Pot spune că a fost o carte potrivită pentru finalul de vară. Pentru că da, este o carte cu și despre fantome. Dar este și despre iubire.
Mereu m-am întrebat cum pentru unii oameni se îmbină credința în Dumnezeu cu credința în faptul că viața îți poate fi guvernată/influențată de planete. Cred că ar fi un subiect interesant de discuție la un pahar rece de Sauvignon Blanc. Sau poate că va fi subiectul unei alte cărți.
Plec acum în căutarea fantomei lui Marc Levy. Misiunea pare una imposibilă, dar cine știe... poate că se vor alinia planetele.
E pentru prima data cand am inteles ca pot sa nu pun in ghilimele cuvantul semne. Pentru ca atunci cand ti se releva ceva, e clar ca nu e fara sens... Dar cum facem sa vedem rostul/sensul semnelor? Avem rabdarea sa asezam piesele de puzzle in asa mod incat sa vedem imaginea? E prea tarziu cand ne dam seama ca au fost semne? Sau noua, oamenilor, din lumea vazuta, atat ne este dat sa vedem....
Mai am intrebari. Am dat ultima fila cu speranta ca va mai urma... De fapt stiu ca povestea continua in aceste multiversuri. Al meu, al tau, al nostru etc.
O intamplare? Se poate, desi nu prea cred ca aceasta carte ajunge in mana cititorului in acest fel. De obicei e ceva ce iti atrage atentia, adeseori coperta sau acel synopsis. Insa in unele cazuri, nu e ceva anume, pur si simplu sti ca trebuie sa citesti acel volum. Asa a fost si in cazul meu si ma bucur ca am ascultat intuitia ✨️
Pe Cristina Demetrescu nu o stiam, ciudat lucru pentru ca este o prezenta constanta in vietile romanilor prin meseria pe care o are 🪐🌜☀️, dar iata ca 2026 mi-o aduce in atentie in special prin aceasta carte pe care nu stiu cum sa o recomand mai mult. Spun simplu: A Must Read 📍
" Vitraliu din Fragmente de Fantoma" este cartea pe care cu greu o incadrezi la un gen anume. As spune Suspans, Aventura, Mistery, Romance, Misticism, chiar Thriller. Dar ce este sigur, stilul de scriere este unul care va prinde, iar actiunea si turnurile de situatie vor mentine atentia si uimirea constante.
Surpriza pe care am trait-o citind aceasta aventura, au constituit-o coincidentele si sincronicitatile din propria mea viata, iar curiozitatea specifica m-a facut sa descopar ca si alti cititori au experimentat ceva asemanator. Se spune ca unele lucruri nu sunt intamplatoare, unele chiar ne sunt menite. Sunt curioasa ce va urma.. 🌬🎈
Mulțumesc Cristinei Demetrescu pentru emoția împărtășită, cu care m-a însoțit prin toate universurile. Cu fiecare pagină, deschide uși către noi lumi de cunoaștere, claritate și înțelegere. Sunt recunoscătoare pentru fiecare întâlnire.
Nu mă așteptam să-mi placă atât de mult. Nefiind vreun pasionat de astrologie sau atras de partea aceasta a spiritualității, începusem lectura destul de sceptic. Dar e o carte foarte bine scrisă, cu idei fascinante și o poveste originală. Așa cum spunea și Cristina într-un interviu, personajul Victor pare ca începe să trăiască și să își redescopere potențialul abia după ce moare, în viață el fiind portretizat ca acest terchea-berchea care face numai alegeri greșite. Pe parcursul lecturii chiar mă întrebam care erau de fapt motivele pentru care protagonista se îndrăgostise atât de profund de un bărbat al cărui singur atu părea ca era doar aspectul fizic. În final afli răspunsul si realizezi ca lumea e un mănunchi de sincronicități aproape matematice.
Vitraliu din fragmente de fantomă mi-a plăcut enorm. Mi-a amintit de Casa spiritelor de Isabel Allende prin atmosfera magică și felul în care trecutul, amintirile și destinele personajelor se împletesc. Este o carte sensibilă, profundă și extraordinar de bine scrisă, care m-a captivat de la început până la sfârșit. O recomand din toată inima. Felicitari Cristina!
A atribui coincidențelor o semnificație profundă, aproape oraculară, poate părea un exercițiu rafinat al imaginației; în realitate, însă, acest obicei alunecă ușor spre o formă de seducție intelectuală. Când întâmplarea este împachetată drept mesaj, iar probabilitatea este înlocuită cu destinul, publicul este împins să accepte aparențele drept adevăr și să confunde emoția cu demonstrația. Din această confuzie se nasc credințe fragile, dar persistente, care hrănesc pseudoștiințe ce îmbracă misterul în hainele certitudinii. Primejdia nu stă doar în falsul lor conținut, ci în efectul lor asupra minții: ele obișnuiesc oamenii să vadă sens acolo unde nu există decât hazard, să caute revelații în locul dovezilor și să primească explicații spectaculoase în locul judecății limpezi. Astfel, ceea ce se vinde drept „înțelepciune ascunsă” ajunge adesea să fie o pedagogie a credulității. O societate educată să admire orice semn presupus ceresc riscă, încet și sigur, să-și piardă reflexul de a deosebi adevărul de iluzie. Iar un public obișnuit să vadă intenție și destin în orice întâmplare devine mai vulnerabil la impostură intelectuală.
Pe 16 iunie am trecut printr-o operație la picior și, atunci, am avut alături de mine această carte deosebită, primită chiar de la autoare, cu o dedicație tare dragă sufletului meu. Vreau să spun că din clipa în care am deschis-o, nu am mai putut să o las din mână. Am citit-o cu sete și captivată, în doar 5 zile, fiind complet prinsă de poveste de la prima și până la ultima filă. Am trăit fiecare pagină alături de autoare și, sincer, la sfârșit mi-a părut atât de rău că s-a terminat și că a trebuit să închid cartea... Este un roman extraordinar în care simți că este o bucățică din trăirile și viața ei adevărată. Lectura mi-a trezit niște stări extraordinare și din alt motiv. Cristina Demetrescu amintește în carte de mai multe ori de romanul „Ghost in Love” de Marc Levy. Menționarea acestei cărți a creat o conexiune absolut tulburătoare pentru mine, deoarece am citit-o în urmă cu 3-4 ani și am avut atunci o experiență de-a dreptul inexplicabilă. Într-o noapte, în jurul orei 3:00-4:00 dimineața, m-am trezit brusc. Nu-mi aminteau să fi visat ceva anume, dar aveam în minte un singur cuvânt care mă presa și nu-mi dădea pace: „Bovary. Bovary. Monsieur Bovary, Madame Bovary.” Nu știam ce înseamnă, dacă e un cuvânt străin sau un nume, așa că am deschis telefonul și am căutat pe Google ca să mă liniștesc și să pot adormi la loc. Am aflat atunci că este un roman celebru (pe care l-amcumpăratșicititlascurttimp). Ulterior, continuând lectura cărții lui Marc Levy, am rămas perplex: în poveste, se dezvăluia că urna cu cenușa tatălui (fantomă) fusese ascunsă în bibliotecă, fix în spatele volumului Madame Bovary! Să mă trezesc cu acel nume în minte, din senin, cu doar câteva nopți înainte de a citi acea scenă, a fost o coincidență care m-a marcat și pe care nu am știut niciodată cum să o traduc. Îi mulțumesc Cristinei Demetrescu pentru curajul de a împărtăși cu noi aceste trăiri atât de intime, profunde și pline de magie. A fost o onoare să cunosc această parte din viața ei prin intermediul cărții! ✨
Exista veri care nu se termina niciodata, ci se retrag in ungherele secrete ale memoriei, lasand in urma ceva anume.Un parfum de tei al tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte.
"Vitraliu din fragmente de fantoma" este noua pasare paradis literara a Cristinei, este o altfel de calatorie plutitoare, scrisa intr-o eleganta nonsalanta si stralucire melancolica pe care o gasesti doar in privirile furate pe holurile unui liceu.
Cartea pulseaza de o vibratie in care Iubirea si Moartea nu sunt capete de drum, ci oglinzi asezate fata in fata. Insa Cristina Demetrescu , cu gratia unui astrolog care stie ca destinele noastre sunt scrise in praf de stele, ne poarta mult dincolo de bancile scolii. Citind-o, ma simt de parca as fi in biblioteca universitatii din Oxford, studiind teoria lui David Deutsch despre dimensiunile paralele si gandindu-ma la quantum entanglement, vad cu ochii mintii soimul mesager planand in jurul ei, aducand semne din nevazut. Autoarea nu se teme de umbre. Ea introduce cu finete lectiile aspre ale lui Saturn, transformand suferinta despartirii intr-o deslusire a tainelor vietii. Drama adolescentei devine o cautare cosmica. Simti fiecare fragment de fantoma cum isi gaseste locul in vitraliul destinului. O citesti ca pe o vacanta usoara sau febril, abia asteptand sa vezi ce va urma, si nu ai mai vrea sa se termine povestea care te convinge ca dragostea este singura forta capabila sa indoaie timpurile si dimensiunile.
Va invit sa o cititi si sa va lasati purtati in aceasta fascinanta calatorie a spiritului.Enjoy!
Am terminat „Vitraliu din fragmente de fantoma",nu se putea un titlu mai potrivit!! pot spune că este una dintre acele cărți pe care nu le lași ușor din mână. Am citit-o încet pe alocuri, ca să pot rămâne cu anumite idei, și repede în alte momente, pentru că eram curioasă ce urmează.Am subliniat pasaje, am revenit asupra unor pagini și am simțit de multe ori că nu citesc doar o carte, ci că port un dialog cu mine! M-am regăsit în multe dintre reflecțiile autoarei, în întrebările, căutările și în felul în care privește viața. Dincolo de conținut, mi-a plăcut mult Cristina ,ca femeie. Mi-a plăcut autenticitatea ei, curajul de a vorbi despre propriile experiențe, despre lumini și umbre, fără măști și fără pretenția perfecțiunii. Într-o lume în care mulți preferă să arate doar partea lustruită a vieții, ea a ales sinceritatea. Cartea este asemenea unui vitraliu: fragmente de viață, experiențe, lecții și revelații care, privite împreună, creează o imagine profunda si luminoasa. Am închis ultima pagină cu recunoștință și cu sentimentul că am purtat o conversație frumoasă, sinceră și plină de sens. Iar vestea care mă bucură și mai mult este că urmează volumul al doilea, deja scris și aflat în așteptarea publicării. Eu una îl aștept cu nerăbdare. Până atunci, mulțumesc pentru această călătorie prin fragmente de viață, transformate în vitralii de lumină.
Imi place foarte mult cum se exprimă doamna Demetrescu, drept urmare o apariția editorială nu putea sa treaca pe langa mine.
Am achizitionat varianta ebook a cartii, iar impresia pe care mi-a lăsat-o a fost puternica( de ex, nu ma simțeam pregătită sa o citesc noaptea).
Daca ai simtit ca primesti semne, daca in interiorul tau răzbat cateodata ganduri despre care nu iti expplici de unde au venit, cartea deseneaza un fel de traseu prin acest aparent labirint.
M-am surprins ridicand o spranceana pentru cate ii ingaduie Cristina lui Victor, apoi spunandu-mi ca este toleranta specifica tineretii si primelor iubiri. De asemenea exercitiul de sinceritate este dus pana la capat. Iarasi, m-am gandit in mod repetat, ca nu as fi avut curajul de a scrie atat de transparent despre anumite subiecte, asa cum o face autoarea.
Si, fiindca am citit e book, cand am ajuns la final am crezut ca nu-i adevarat. Va zic, vine genericul de final cand, pentru mine, abia incepuse actiunea.
O carte pe care nu am citit-o, ci am simțit-o. Pentru mine a fost o experiență intens emoțională, în care granița dintre viață și moarte s-a subțiat, iar iubirea și pierderea au început să meargă împreună, fără să se mai contrazică.
Am simțit că o pot privi prin mai multe filtre, iar asta i-a dat unicitate. Pentru mine, amestecul de romantism, transcendență, sincronicitate, normal și paranormal a devenit o experiență rară unde realul și invizibilul au început, încet, să vorbească aceeași limbă.
Eu am citit această carte din perspectiva redactorului. Însă pe parcurs am realizat că unele dintre întrebările Cristinei, unele dintre căutările ei erau și ale mele. Nu sunt genul pasionat de astrologie și numerologie, nu îmi urmăresc horoscopul zilnic, dar mă interesează simbolistica, sincronicitățile și mesajele ascunse pe care le descifrăm mai întâi cu sufletul și mai apoi cu mintea. Este și o carte potrivită pentru cineva care a pierdut un om drag și trece prin etapele doliului. Căci lectura aceasta te face să duci mai ușor povara dorului, știind că lumile ni se intersectează. Recomand!
De iubiri pierduse suferim toți,fie ca e vorba de pārinți, iubiți, prieteni dragi. O carte în care te regăsești și realizezi câte lucruri au trecut neobservate în viața ta sau te-ai speriat recunoscându-le mesajul. Ne spargem, ne fragmentam unim în forme, în vieți, în clipe și în noi și în alte iubiri.
De neratat! Mi-a trezit multe semne de întrebare, mi-a răscolit amintiri, m-am "trezit" în categoria cititorilor care au rămas cu o poveste personală nerezolvata. Dar cu sentimentul că poate voi găsi răspunsuri.
Extraordinar de bine scrisă ! A fost o plăcere să o citesc ! De abia aștept următorul volum! Minunată autoarea ,are mult farmec, inteligență și umor ! Felicitări !❤️👏🏼🔝🏆