Citești și știi că tot ce scrie acolo e adevărat, dar parcă nu îți vine să crezi. Mai citești, te mai înfiori, mai faci o pauză. Te uimește totuși cât de matură era Helga la 12 ani. Te uiți la desenele ei și îți pare rău că nu sunt mai multe. Ajungi la final, strigi împreună cu ele „pace! pace! pace!” și parcă te bucuri că ai terminat de citit o asemenea cartea, care, culmea, nici măcar nu e una dintre cele mai dure despre Holocaust...