11 Capitole care ating diferite pareri despre stima de sine cat si modul in care suntem dependenti de cei din jur in a ne stabili stima de sine. Analizeaza diferite contexte, nu este de sfaturi, este mai mult cauza si efect sau chiar exemple si analize de situatii. Mi-am notat cateva idei care mi-ai stranit interesul si care mi s-au parut elocvente. Acum eu i-am dat 5 stele, pentru ca nu aveam nici o asteptare de la aceasta carte, doream doar sa vad subiectele pe care le atinge si nici nu-mi doream profunzime psihologica, ci suficient sa ma faca sa gasesc exemple in viata de zi cu zi, la mine cat si la persoanele din cercul meu, iar aici si-a atins scopul. Merita citita, zilnic vad multi oameni care nu stiu sa isi defineasca stima de sine "felul in care ne vedem si daca ne place sau nu ce vedem", ca sa nu mai zic ca nu stim sa ne apreciem. Aceasta carte nu este "Holy Grail" pentru fraza de mai sus, dar te ajuta sa faci ceva introspectie.
Se citeste repede, eu nu prea am avut suficient timp de aceea a durat cam 2 sapt, dar altfel ar fi mers in 2 zile.
"(...) stima de sine se fondează pe trei "ingrediente": încrederea în sine, concepția despre sine, iubire de sine."
"Aceasta iubire de sine "necondiționată" nu depinde de performanțele noastre. Ea explică faptul că putem rezista la adversități și ne putem restabili după un eșec. Ea nu se ferește de suferință sau de îndoială în cazul dificultăților, dar ne apără de disperare."
"Atunci când le punem întrebări despre ei înșiși, subiecții cu stimă scăzută de sine au nevoie de mai mult timp decât ceilalți ca să răspundă - iar uneori o fac cu o anumită stânjeneală. (...) dacă li se cere să evalueze alte persoane, ei sunt capabili atunci să o facă rapid și să tranșeze foarte clar - ceea ce subiecții cu înaltă stimă de sine fac tocmai atunci când trebuie să vorbească despre ei înșiși..."
"(...) persoanele cu stimă de sine scăzută sunt susceptibile de a-și modifica discursul în funcție de anturajul și interlocutorul lor. Observăm că îngrijorarea lor față de aprobarea socială o ia adesea înaintea nevoii de a-și afirma punctele de vedere personale (a căror validitate li se pare oricum discutabilă)."
"Explicația principală a acestei dificultăți de a alege provine din aceea că pacienții gândesc că există a priori o soluție "bună" și una "rea" la dezbaterea pe care o au de înfruntat. Și că trebuie cu orice preț să o aleagă pe cea bună, de teama unor consecințe grave sau definitive. De fapt, lucrurile apar rar în această formă: majoritatea alegerilor pe care ni le oferă viața sunt alegeri în care fiecare soluție prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje, alegeri în care nimic nu este determinat a priori. În schimb, adesea maniera în care ne angajăm va face ca a posteriori alegerea să fie bună sau rea. Nimic nu este scris dinainte, air viitorul nostru depinde de noi înșine."
"Dar iată un paradox: chiar dacă suferă, subiecții cu stimă de sine redusă sunt câtepdată cei care caută cel mai mult critica!" (...) "Pentru că am întodeauna impresia că criticile sunt mai sincere decât complimentele."
"pesimismul defensiv, care constă în a spune celorlalți că nu crezi în șansele de succes (sau în ale apropiaților tăi) pentru a limita, de exemplu, decepția în caz de insucces."
"fericire anxioasă, adică dificultatea pe care o încearcă în a savura momentele plăcute, în a se bucura de reușitele lor. În loc de asta, ei anticipează sfârșitul acestor clipe: acestea nu durează, sau chiar vor fi urmate de reversul lor, de greutăți etc."
"Subiecții cu stimă de sine scăzută sunt incomodați de succes și de consecințele lui sociale, întrucât acestea îi aruncă într-o dilemă numită "disonanță cognitivă" - și anume, contradicția interioară între părerea pe care o au despre ei înșiși, limitată sau negativă, și întâmplările pe care le trăiesc, succese sau complimente. Aceasta și pentru că subiecții cu scăzută stimă de sine anticipează imediat consecința reușitelor lor: succesul semnifică și faptul că ei trebuie "să se livreze" și să își țină promisiunile... Cu alte cuvinte, le place reușita în plan afectiv, pentru că le face bine, dar psihologic se tem de ea, pentru că ea contrazice imaginea pe care o au despre ei înșiși și îi pune într-o situație în care ei trebuie să fie la înălțime..."
"(...) persoana cu o înaltă stimă de sine are dorința de a reuși acolo unde persoana cu stima de sine scăzută are teama de a eșua."
"Persoana cu stimă de sine înaltă va căuta, de exemplu, să se autodepășească chiar și atunci când și-a atins obiectivele, în timp ce persoana cu stimă de sine scăzută "va rămâne aici". Una gândește: "Cine nu încearcă, nu reușește". Cealaltă gândește: "Un lucru pe care îl ai înseamnă mai mult decât două lucruri pe care le-ai putea avea."
"Un singur lucru contează: să înveți să pierzi."
"Singura modalitate de a suporta înfrângere după înfrângere este de a iubi însăși înfrângerea. Dacă reușești asta, nimic nu te mai surprinde: ești deasupra a tot ce ți se întâmplă, ești o victimă invincibilă."
"(...) copiii cu o înaltă stimă de sine sunt competenți în domeniile în care ei le consideră importante; și se mulțumesc cu performanțele mediocre în celelalte."
"Gelozia este aproape întodeauna un semn de vulnerabilitate. Îndoielile asupra celuilalt reflectă îndoielile față de tine."
"Stima de sine: câștigă un punct când primesc un compliment, dar pierde zece dacă sunt criticat."