What do you think?
Rate this book
40 de zile
Au fost odată ca niciodată un Zmeu Albastru şi o Floarea Soarelui. Într o zi, Zmeul i a dat Florii un băţ şi o aţă, ca un fel de undiţă, şi i a spus: „Ai încredere că, atâta timp cât stau lângă tine, băţul e prins de cer şi nu se poate desprinde". Floarea Soarelui s a agăţat de funia băţului, a urcat pe inimă, a închis ochii şi a început să se legene. Fiecare bătaie a inimii ţinea locul unei cărămizi. Aşa îşi construiau lumea. După câteva veacuri, Floarea Soarelui a atins din greşeală Cerul. S a speriat atât de tare de fericire, încât a deschis ochii. Era singură. Zmeul Albastru nu mai era. A fost exact cât să cadă din Cer, să se izbească de pământ şi într o secundă să se facă ţăndări. Când Zmeul s a întors, a fost prea târziu. Fiecare mângâiere pe care i o broda pe suflet năştea o lacrimă. Şi fiecare lacrimă făcea să crească n locul ei... un cactus. Povestea oamenilor cactuşi este povestea celor care au îndemânarea să (se) mintă.
Un roman scris în 40 de zile, un joc al introspecţiei şi al (re)găsirii de sine. Recomandat persoanelor aflate în derută existenţială, cu alergie la minciună şi cu tulburări de maturitate. Jocul începe cu o singură pistă: sufletul tău. În fiecare zi cobori în tine, în adânc. N ai cum să te ntorci, n ai cum să te opreşti, ci doar să mergi înainte. Ultima zi este răscrucea, momentul deciziei: „încotro?". Cele 40 de zile de reflecţie şi sinceritate îţi dau răspunsul şi la final nu mai ai nicio şansă de ezitare… simţi exact pe unde s o iei.
Un roman scris în 40 de zile, un joc al introspecţiei şi al (re)găsirii de sine. Recomandat persoanelor aflate în derută existenţială, cu alergie la minciună şi cu tulburări de maturitate. Jocul începe cu o singură pistă: sufletul tău. În fiecare zi cobori în tine, în adânc. N ai cum să te ntorci, n ai cum să te opreşti, ci doar să mergi înainte. Ultima zi este răscrucea, momentul deciziei: „încotro?". Cele 40 de zile de reflecţie şi sinceritate îţi dau răspunsul şi la final nu mai ai nicio şansă de ezitare… simţi exact pe unde s o iei.
272 pages, Paperback
First published January 1, 2015
13 people are currently reading
253 people want to read
About the author
Chris Simion
9 books107 followersChris Simion a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale" – Bucureşti, secţia teatrologie, în 2000 şi secţia regie teatru în 2005.
Prima carte, "Dragostea nu moare". O concluzie la 16 ani, i-a fost publicată la vârsta de 16 ani, în 1994, autoarea fiind numită de criticul George Pruteanu „un fel de pui de Cioran în fustă lungă şi neagră". La 17 ani i se publică "Dogmatica fericirii", iar în prefaţa cărţii actorul Florian Pittiş scrie: „Citindu-ţi cartea am tras şi eu o concluzie. „Vrei să fii fericit? Dacă eşti pregătit să suferi, iubeşte! Chris Simion... nu eşti cumva o reîncarnare a mea?" Alte titluri publicate: "Disperarea de a fi" (1996); "De ce nu suntem ceea ce putem fi?" (1997); "Spovedania unui condamnat" (1998/2000); "În fiecare zi, Dumnezeu se roagă la mine" (2002), "Ce ne spunem când nu ne vorbim" (Editura Trei, 2010), "40 de zile" (Editura Trei, 2015)
În 2009 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În teatru, Chris Simion este cunoscută ca un regizor de avangardă. Până în prezent, a semnat regia la peste 30 de spectacole de teatru, producţii realizate atât în teatrul instituţionalizat, cât şi în teatrul independent. A lucrat cu cei mai importanţi actori ai scenei româneşti de teatru, precum şi cu actori tineri, debutanţi. Dintre spectacolele ei, amintim: "Copilul divin" după Pascal Bruckner (1999), "Scaunele" după Eugene Ionesco (2004), "Dragostea durează trei ani" după Frédéric Beigbeder (2006), "Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?" după Horace McCoy (2007), "Omul pescăruş" după "Pescăruşul Jonathan Livingston" de Richard Bach (2009), "7 blesteme" (2010), "Maitreyi" după Mircea Eliade (2011), "Oscar şi Tanti Roz" după Eric Emmanuel Schmitt (2010), "Hoţii de frumuseţe" după Pascal Bruckner (2013), "Mecanica inimii" după Mathias Malzieu (2013), "Hell" după Lolita Pille (2014), "Studii despre iubire" după Ortega y Gasset (2014).
De 15 ani conduce Compania de Teatru D’AYA, un proiect privat, inovator, pornit la iniţiativa scriitorului francez Pascal Bruckner, care a devenit ulterior Preşedintele Onorific al companiei.
În 2006 iniţiază proiectul Teatrul Undercloud din Lăptăria lui Enache – Terasa „La Motoare".
Printre premiile obţinute amintim: 1995 – bursă de studii în literatura sanscrită, New Delhi – Sanskriti Kendra. 2000 – Spectacolul „Călător în noapte" premiat la Festivalul de Teatru Experimental de la Cairo. 2002 – „Premiul debut în proză" acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor. 2004 – „Premiul pentru cel mai bun spectacol" pentru „Scaunele" acordat de Alliance Française, urmat de turneu în India în opt oraşe. 2006 – „Premiul de Excelenţă" în Gala Antidrog acordat de Guvernul României pentru spectacolul Hell.
Prima carte, "Dragostea nu moare". O concluzie la 16 ani, i-a fost publicată la vârsta de 16 ani, în 1994, autoarea fiind numită de criticul George Pruteanu „un fel de pui de Cioran în fustă lungă şi neagră". La 17 ani i se publică "Dogmatica fericirii", iar în prefaţa cărţii actorul Florian Pittiş scrie: „Citindu-ţi cartea am tras şi eu o concluzie. „Vrei să fii fericit? Dacă eşti pregătit să suferi, iubeşte! Chris Simion... nu eşti cumva o reîncarnare a mea?" Alte titluri publicate: "Disperarea de a fi" (1996); "De ce nu suntem ceea ce putem fi?" (1997); "Spovedania unui condamnat" (1998/2000); "În fiecare zi, Dumnezeu se roagă la mine" (2002), "Ce ne spunem când nu ne vorbim" (Editura Trei, 2010), "40 de zile" (Editura Trei, 2015)
În 2009 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În teatru, Chris Simion este cunoscută ca un regizor de avangardă. Până în prezent, a semnat regia la peste 30 de spectacole de teatru, producţii realizate atât în teatrul instituţionalizat, cât şi în teatrul independent. A lucrat cu cei mai importanţi actori ai scenei româneşti de teatru, precum şi cu actori tineri, debutanţi. Dintre spectacolele ei, amintim: "Copilul divin" după Pascal Bruckner (1999), "Scaunele" după Eugene Ionesco (2004), "Dragostea durează trei ani" după Frédéric Beigbeder (2006), "Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?" după Horace McCoy (2007), "Omul pescăruş" după "Pescăruşul Jonathan Livingston" de Richard Bach (2009), "7 blesteme" (2010), "Maitreyi" după Mircea Eliade (2011), "Oscar şi Tanti Roz" după Eric Emmanuel Schmitt (2010), "Hoţii de frumuseţe" după Pascal Bruckner (2013), "Mecanica inimii" după Mathias Malzieu (2013), "Hell" după Lolita Pille (2014), "Studii despre iubire" după Ortega y Gasset (2014).
De 15 ani conduce Compania de Teatru D’AYA, un proiect privat, inovator, pornit la iniţiativa scriitorului francez Pascal Bruckner, care a devenit ulterior Preşedintele Onorific al companiei.
În 2006 iniţiază proiectul Teatrul Undercloud din Lăptăria lui Enache – Terasa „La Motoare".
Printre premiile obţinute amintim: 1995 – bursă de studii în literatura sanscrită, New Delhi – Sanskriti Kendra. 2000 – Spectacolul „Călător în noapte" premiat la Festivalul de Teatru Experimental de la Cairo. 2002 – „Premiul debut în proză" acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor. 2004 – „Premiul pentru cel mai bun spectacol" pentru „Scaunele" acordat de Alliance Française, urmat de turneu în India în opt oraşe. 2006 – „Premiul de Excelenţă" în Gala Antidrog acordat de Guvernul României pentru spectacolul Hell.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 22 of 22 reviews
Read
March 18, 2022Sun Flower and Blue Villain's 500-year relationship has come to a crashing halt, leaving our heroine in excruciating pain. Following a harrowing pilgrimage to a remote monastery, Sun Flower embarks on a 40-day journey of meditation, so she can get close to God again, and mend her broken heart.
The general idea of the book is alright: a broken-hearted woman's journey to healing a broken heart through religious meditation. I definitely wouldn't choose religion in her place, but I'm open enough to see her solution as just one of the options available.
In theory at any rate...
In practice: I enjoyed reading about the evolution of the heroine's romance, from the hippie-like days of getting married in sweaters and jeans, to the more painful episodes of minimal communication, and increasing lies. Seeing Sun Flower's musing slowly evolve from passive-aggressive blaming, to earnestly asking God for an objective point of view was also quite satisfying. Still, I could have really done without the neat bow of this all happened because the two of you weren't close enough to God that wrapped up everything.
Score: I hate organized religion
A mature person can gracefully accept that some people can find a therapist in God, and extrapolate things from there.
I however, am the person who's waving this GIF in your face when you mention the importance of religious faith:
The general idea of the book is alright: a broken-hearted woman's journey to healing a broken heart through religious meditation. I definitely wouldn't choose religion in her place, but I'm open enough to see her solution as just one of the options available.
In theory at any rate...
In practice: I enjoyed reading about the evolution of the heroine's romance, from the hippie-like days of getting married in sweaters and jeans, to the more painful episodes of minimal communication, and increasing lies. Seeing Sun Flower's musing slowly evolve from passive-aggressive blaming, to earnestly asking God for an objective point of view was also quite satisfying. Still, I could have really done without the neat bow of this all happened because the two of you weren't close enough to God that wrapped up everything.
Score: I hate organized religion
A mature person can gracefully accept that some people can find a therapist in God, and extrapolate things from there.
I however, am the person who's waving this GIF in your face when you mention the importance of religious faith:
March 8, 2025
Dacă în Ce ne spunem când nu ne vorbim am fost prinşi într-o poveste de dragoste contrastantă, lăsându-ne duşi de val de legătura profundă şi molipsitoare dintre floarea_soarelui şi zmeul_albastru, 40 de zile ne aduce faţă-n faţă cu o altă etapă existenţială prin care trec personajele noastre, o etapă în care ne vom regăsi cu toţii sau, cel puţin, vom trece prin ea la un moment dat.
Avem de-a face cu o floarea_soarelui oarecum diferită de cea care era odată, aceasta ajungând să nu se mai recunoască în propria persoană. Sufletul îi este îngreunat şi măcinat de o durere acută, aproape palpabilă, care o devorează lent şi necruţător, o durere pricinuită de aşa-zisul ei suflet-insulă care o părăseşte fără absolut niciun cuvânt la adresa ei.
Golul imens pe care acesta i l-a lăsat în piept, smulgându-i bucăţi de suflet cu o nepăsare cruntă, rece, o copleşeşte total şi irevocabil, iar ea simte că nu-şi mai (re)găseşte locul în basmul pe care şi l-au construit şi însuşit împreună cu atâta dragoste şi entuziasm la început de drum. Acum, basmul şi visele s-au spulberat pentru floarea_soarelui, acestea lăsând-o tristă, nostalgică şi îndurerată, cu o viaţă presărată în minciuni şi neputinţă. Cu o viaţă presărată în...cactuşi. Aşa că, nemaisuportând să-şi plângă de milă şi să se tot frământe în aşteptarea lui, personajul nostru feminin pleacă în căutarea eliberării, a regăsirii de sine, dorind să se cureţe de murdăria infectă din interiorul său, să mărturisească sincer, fără ascunzişuri, tot ceea ce o împresoară şi n-o mai lasă să trăiască cu adevărat.
Ajunsă la o mănăstire, după un drum lung, obositor, dar foarte prielnic pentru viitorul ei, aceasta are parte de o discuţie lejeră, semnificativă cu părintele, ajungând să-şi răspundă singură la unele întrebări ce-i împovărau sufletul şi mintea. În urma acesteia, i se propune ca timp de 40 de zile să ia un fel de pauză ce constă în rugăciuni şi post, în care să se regăsească şi să reflecteze asupra a ceea ce simte şi a ceea ce o înconjoară, în care să înveţe cum să-şi scoată cactuşii din ea, în care...să pornească într-o călătorie sinceră cu ea însăşi.
Totuşi, de ce 40 de zile? De ce nu 10 sau 15? Ei, bine, acest număr, 40, este unul plin de semnificaţii profunde, reprezentând puterea interioară de a merge mai departe, de a te regăsi când credeai că totul este pierdut, de a te purifica.
Conform Bibliei, mai exact, Sfintelor Scripturi, Iehova îi spune lui Noe să urce în arcă cu familia sa: "căci peste numai şapte zile am să fac să plouă pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge de pe faţa pământului toate vieţuitoarele pe care le-am făcut“. După ce "orice vieţuitoare în ale cărei nări era suflarea forţei de viaţă, adică tot ce era pe uscat, a murit", Dumnezeu a făcut ca totul să revină la normal, iar Iehova şi-a zis în inima sa: „Niciodată nu voi mai blestema pământul din cauza omului, căci înclinaţia inimii omului este rea din tinereţea lui, şi niciodată nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut..."
Dar, conform numerologiei, 40 este şi numărul dezlegărilor de legăturile pe care ni le-am făcut singuri sau în care ne-au înlănţuit alţii, este numărul curăţeniei energetice. Este numărul ascensiunii, al evoluţiei noastre. Este numărul puterii astrale. Iisus Hristos a ţinut post 40 de zile pentru a-şi putea căpăta puterile de Mântuitor. De aceea, posturile creştine majore durează 40 de zile, timp în care ne putem recăpăta puterile astrale, putem obţine ajutor de la îngeri, de la sfinţi, putem comunica cu ei, fie prin vis, fie direct. În planul astral, primim răspunsuri directe la întrebări, ştim ce avem de făcut, ce e mai bine pentru noi, care sunt misiunile noastre personale, ce vrea Dumnezeu de la noi.
Astfel că, zi de zi, floarea_soarelui are parte de 40 de zile de curăţire a sufletului, de detoxifiere a organismului, vorbind zilnic cu Dumnezeu şi aducându-şi aminte de momentele plăcute sau mai puţin plăcute petrecute în preajma zmeului_albastru. Încetul cu încetul, aceasta începe să-şi (re)găsescă drumul în viaţă şi să lase în urmă tot ceea ce o urâţea pe interior şi se transpunea afară.
Structura romanului este asemănătoare cu cea a cărţii Ce ne spunem când nu ne vorbim, doar că aici avem un început şi un sfârşit ce reprezintă călătoriile florii_soarelui la mănăstire, iar, între ele, ne sunt prezentate cele 40 de zile de frământări, de zbucium interior, de rugăciuni, de reflecţii asupra propriei persoane, de nostalgii care o încearcă la fiecare amintire iscată.
Un aspect care mi-a plăcut foarte mult la acest roman-basm, a fost nota personală a autoarei, notă conferită fiecărei zile din cele patruzeci. Pe lângă mail-urile trimise lui Dumnezeu şi Zmeului Albastru şi pe lângă draft-urile în care vorbeşte cu ea însăşi, la începutul fiecărei zile, avem ataşate câteva rânduri scrise de mână de către autoare, rânduri ce le veţi regăsi şi în contextul cărţii. Iar, între aceste zile, se află câte o pagină albă, autoarea invitându-ne să pornim într-o călătorie sinceră cu noi înşine atunci când vom fi pregătiţi să facem asta.
Recomand cartea tuturor celor care simt că nu-şi găsesc locul cu adevărat, celor care vor să coboare, pentru câteva momente, în interiorul lor pentru a se regăsi, celor care vor să reflecteze asupra a ceea ce au săvârşit, dar şi celor care vor să-şi deschidă sufletul în faţa adevărului şi vor să se elibereze de minciuni, de regrete, de...cactuşi.
Link: http://shattering-words.blogspot.ro/2...
Avem de-a face cu o floarea_soarelui oarecum diferită de cea care era odată, aceasta ajungând să nu se mai recunoască în propria persoană. Sufletul îi este îngreunat şi măcinat de o durere acută, aproape palpabilă, care o devorează lent şi necruţător, o durere pricinuită de aşa-zisul ei suflet-insulă care o părăseşte fără absolut niciun cuvânt la adresa ei.
Golul imens pe care acesta i l-a lăsat în piept, smulgându-i bucăţi de suflet cu o nepăsare cruntă, rece, o copleşeşte total şi irevocabil, iar ea simte că nu-şi mai (re)găseşte locul în basmul pe care şi l-au construit şi însuşit împreună cu atâta dragoste şi entuziasm la început de drum. Acum, basmul şi visele s-au spulberat pentru floarea_soarelui, acestea lăsând-o tristă, nostalgică şi îndurerată, cu o viaţă presărată în minciuni şi neputinţă. Cu o viaţă presărată în...cactuşi. Aşa că, nemaisuportând să-şi plângă de milă şi să se tot frământe în aşteptarea lui, personajul nostru feminin pleacă în căutarea eliberării, a regăsirii de sine, dorind să se cureţe de murdăria infectă din interiorul său, să mărturisească sincer, fără ascunzişuri, tot ceea ce o împresoară şi n-o mai lasă să trăiască cu adevărat.
Ajunsă la o mănăstire, după un drum lung, obositor, dar foarte prielnic pentru viitorul ei, aceasta are parte de o discuţie lejeră, semnificativă cu părintele, ajungând să-şi răspundă singură la unele întrebări ce-i împovărau sufletul şi mintea. În urma acesteia, i se propune ca timp de 40 de zile să ia un fel de pauză ce constă în rugăciuni şi post, în care să se regăsească şi să reflecteze asupra a ceea ce simte şi a ceea ce o înconjoară, în care să înveţe cum să-şi scoată cactuşii din ea, în care...să pornească într-o călătorie sinceră cu ea însăşi.
Totuşi, de ce 40 de zile? De ce nu 10 sau 15? Ei, bine, acest număr, 40, este unul plin de semnificaţii profunde, reprezentând puterea interioară de a merge mai departe, de a te regăsi când credeai că totul este pierdut, de a te purifica.
Conform Bibliei, mai exact, Sfintelor Scripturi, Iehova îi spune lui Noe să urce în arcă cu familia sa: "căci peste numai şapte zile am să fac să plouă pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge de pe faţa pământului toate vieţuitoarele pe care le-am făcut“. După ce "orice vieţuitoare în ale cărei nări era suflarea forţei de viaţă, adică tot ce era pe uscat, a murit", Dumnezeu a făcut ca totul să revină la normal, iar Iehova şi-a zis în inima sa: „Niciodată nu voi mai blestema pământul din cauza omului, căci înclinaţia inimii omului este rea din tinereţea lui, şi niciodată nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut..."
Dar, conform numerologiei, 40 este şi numărul dezlegărilor de legăturile pe care ni le-am făcut singuri sau în care ne-au înlănţuit alţii, este numărul curăţeniei energetice. Este numărul ascensiunii, al evoluţiei noastre. Este numărul puterii astrale. Iisus Hristos a ţinut post 40 de zile pentru a-şi putea căpăta puterile de Mântuitor. De aceea, posturile creştine majore durează 40 de zile, timp în care ne putem recăpăta puterile astrale, putem obţine ajutor de la îngeri, de la sfinţi, putem comunica cu ei, fie prin vis, fie direct. În planul astral, primim răspunsuri directe la întrebări, ştim ce avem de făcut, ce e mai bine pentru noi, care sunt misiunile noastre personale, ce vrea Dumnezeu de la noi.
Astfel că, zi de zi, floarea_soarelui are parte de 40 de zile de curăţire a sufletului, de detoxifiere a organismului, vorbind zilnic cu Dumnezeu şi aducându-şi aminte de momentele plăcute sau mai puţin plăcute petrecute în preajma zmeului_albastru. Încetul cu încetul, aceasta începe să-şi (re)găsescă drumul în viaţă şi să lase în urmă tot ceea ce o urâţea pe interior şi se transpunea afară.
Structura romanului este asemănătoare cu cea a cărţii Ce ne spunem când nu ne vorbim, doar că aici avem un început şi un sfârşit ce reprezintă călătoriile florii_soarelui la mănăstire, iar, între ele, ne sunt prezentate cele 40 de zile de frământări, de zbucium interior, de rugăciuni, de reflecţii asupra propriei persoane, de nostalgii care o încearcă la fiecare amintire iscată.
Un aspect care mi-a plăcut foarte mult la acest roman-basm, a fost nota personală a autoarei, notă conferită fiecărei zile din cele patruzeci. Pe lângă mail-urile trimise lui Dumnezeu şi Zmeului Albastru şi pe lângă draft-urile în care vorbeşte cu ea însăşi, la începutul fiecărei zile, avem ataşate câteva rânduri scrise de mână de către autoare, rânduri ce le veţi regăsi şi în contextul cărţii. Iar, între aceste zile, se află câte o pagină albă, autoarea invitându-ne să pornim într-o călătorie sinceră cu noi înşine atunci când vom fi pregătiţi să facem asta.
Recomand cartea tuturor celor care simt că nu-şi găsesc locul cu adevărat, celor care vor să coboare, pentru câteva momente, în interiorul lor pentru a se regăsi, celor care vor să reflecteze asupra a ceea ce au săvârşit, dar şi celor care vor să-şi deschidă sufletul în faţa adevărului şi vor să se elibereze de minciuni, de regrete, de...cactuşi.
Link: http://shattering-words.blogspot.ro/2...
November 26, 2015
În urmă cu aproximativ o lună am aflat de turneul de 40 de zile al lui Chris Simion, turneu în care autoarea avea să își lanseze cartea intitulată chiar 40 de zile. Pentru că autoarea avea să vină și în Constanța pentru lansarea cărții, nu am mai stat pe gânduri, fapt pentru care mi-am comandat cartea și la scurt timp m-am apucat să o citesc. În momentul când ajunsesem la Cărturești pentru lansarea de carte am fost destul de entuziasmată nu doar pentru faptul că aveam să particip la prima mea lansare de carte sau pentru faptul că aveam să mă întâlnesc cu autoarea și să obțin autograful ei, dar și pentru faptul că era ceva nou în aer, un sentiment pe care nu îl mai întâlnisem. Aveam să descopăr o autoare și alți cititori asemenea mie care probabil nu știau foarte multe despre 40 de zile (desigur, cu excepția primeia menționate).
În momentul când am ajuns la lansare citisem aproape jumătate din carte și pot spune că eram foarte mulțumită de tot ceea ce citisem. Lecturarea cărții a fost plăcută și paginile zburau una după alta, făcându-mă curioasă despre subiect.
Cartea este scrisă într-un mod interesant, începând cu o scurtă parte în care suntem înștiințați de călătoria unei femei către o mănăstire. Din câte am dedus, lectura este una care se adresează descoperirii de sine în momentele mai grele ale vieții, punând în centru o poveste de dragoste (între Floarea Soarelui și Zmeul Albastru) care se transformă din adevăr în minciună, în minciuni.
Mi-a plăcut structura cărții. Organizată în capitole scurte, având la început niște cuvinte care de multe ori te pun pe gânduri iar mai apoi două adresări directe (către Zmeul Albastru și către Dumnezeu), aceasta este completată și de imagini în care se regăsesc chiar însemnările autoarei pentru fiecare dintre cele 40 de zile.
Recomand cartea tuturor care vor să se descopere și să aibă câteva momente de reculegere. O puteți citi cu lăcomie în câteva zile sau chiar într-una singură sau puteți savura câte un capitol timp de 40 de zile, să simțiți poate chiar o creștere a sufletului pentru fiecare informație care vi se cuibă
Autoarea Chris Simion a fost foarte amabilă și, după ce ne-a vorbit și ne-a răspuns la întrebări a organizat sesiunea de autografe unde, după câte puteți vedea, am obținut și eu un autograf personalizat dar și un semn de carte și chiar o bucată din funia care se regăsește în povestea cărții. :-)
Citate:
În momentul când am ajuns la lansare citisem aproape jumătate din carte și pot spune că eram foarte mulțumită de tot ceea ce citisem. Lecturarea cărții a fost plăcută și paginile zburau una după alta, făcându-mă curioasă despre subiect.
Cartea este scrisă într-un mod interesant, începând cu o scurtă parte în care suntem înștiințați de călătoria unei femei către o mănăstire. Din câte am dedus, lectura este una care se adresează descoperirii de sine în momentele mai grele ale vieții, punând în centru o poveste de dragoste (între Floarea Soarelui și Zmeul Albastru) care se transformă din adevăr în minciună, în minciuni.
Mi-a plăcut structura cărții. Organizată în capitole scurte, având la început niște cuvinte care de multe ori te pun pe gânduri iar mai apoi două adresări directe (către Zmeul Albastru și către Dumnezeu), aceasta este completată și de imagini în care se regăsesc chiar însemnările autoarei pentru fiecare dintre cele 40 de zile.
Recomand cartea tuturor care vor să se descopere și să aibă câteva momente de reculegere. O puteți citi cu lăcomie în câteva zile sau chiar într-una singură sau puteți savura câte un capitol timp de 40 de zile, să simțiți poate chiar o creștere a sufletului pentru fiecare informație care vi se cuibă
Autoarea Chris Simion a fost foarte amabilă și, după ce ne-a vorbit și ne-a răspuns la întrebări a organizat sesiunea de autografe unde, după câte puteți vedea, am obținut și eu un autograf personalizat dar și un semn de carte și chiar o bucată din funia care se regăsește în povestea cărții. :-)
Citate:
"- Te consideri mai bună decât el? Dacă te consideri fără păcat, nu îl ierta. Crezi că nu poți să uiți? Dacă nu uiți, mori puțin câte puțin în fiecare clipă." (p.37)
"Trăim absurd. Când un om își deschide sufletul necondiționat, ne speriem, suntem sceptici sau ne batem joc de el. Reacționăm la ceea ce suntem, la neputința și slăbiciunea noastră." (p.57)
"Soarele vesel și galben desenat de noi pe hârtie a luat foc. În locul lui s-a născut pe Cer un soare real, pe care nu-l mai vedeam decât atunci când ne puneam ochelarii. Și cel mai trist era că pe soarele ăsta nici nu ne mai puteam cățăra visele pentru că ni le-a ars." (p.60)
"Trebuie doar să ai răbdare. Nimic nu se întâmplă mai devreme sau mai târziu. Toate se întâmplă exact atunci când trebuie." (p.70)
"Lupta nu e între tine și restul. Lupta e între tine și tine. Când minți, nu minți pe altcineva. Te minți pe tine." (p.154)
May 12, 2023
3,5.
Autoarea are un talent înnăscut de a scrie, asta se vede de la prima pagina.
Însă pe mine m-a pierdut pe alocuri, ba facea sens ba nu făcea.... poate doar nu a fost momentul ei.
Autoarea are un talent înnăscut de a scrie, asta se vede de la prima pagina.
Însă pe mine m-a pierdut pe alocuri, ba facea sens ba nu făcea.... poate doar nu a fost momentul ei.
September 24, 2020
O carte interesantă prin prisma vulnerabilității pe care autoarea ne-o împărtășește. E ca și cum aș fi citit jurnalul intim al cuiva, iar ideea de a avea un jurnal de recuperare sufletească, suprapus peste un post de 40 de zile e faină.
Acum, ce nu mi-a plăcut, a fost (foarte subiectiv, știu) stilul. Țin minte că partea de început mi-a dat puține dureri de cap și mi s-a părut un șuvoi dezlânat de gânduri. Apoi, lucrurile au devenit ceva mai structurate și cu mai mult sens.
Știm că de multe ori o suferință profundă și mai ales suferințele din dragoste stau la baza unor opere mărețe și profunde. Cartea aceasta, totuși mi se pare că a rămas la nivel de schiță. Sau poate că pur și simplu nu am fost în starea potrivită de a citi povestea, dialogul cu Dumnezeu și lemele și învățămintele unei persoane rănite. Ba mai mult, am făcut greșeala (m-a mușcat șarpele curiozității) de a da un Google să văd cine este/a fost Zmeul Albastru. Și când am aflat... Ei bine, mai bine ar fi să vă abțineți.
Metafora din spatele personajelor Florea Soarelui și Zmeul Albastru mi s-a părut foarte inspirată, iar despre conversația cu al 3lea personaj imaginar - Dumnezeu, sincer, nu m-a prea mișcat.
Poate pur și simplu nu e genul meu de lectură. Și pentru că, vorba aia: "so many books, so little time", nici nu am însoțit autoarea până la sfârșitul celor 40 de zile, ci am abandonat pe la jumătate.
Acum, ce nu mi-a plăcut, a fost (foarte subiectiv, știu) stilul. Țin minte că partea de început mi-a dat puține dureri de cap și mi s-a părut un șuvoi dezlânat de gânduri. Apoi, lucrurile au devenit ceva mai structurate și cu mai mult sens.
Știm că de multe ori o suferință profundă și mai ales suferințele din dragoste stau la baza unor opere mărețe și profunde. Cartea aceasta, totuși mi se pare că a rămas la nivel de schiță. Sau poate că pur și simplu nu am fost în starea potrivită de a citi povestea, dialogul cu Dumnezeu și lemele și învățămintele unei persoane rănite. Ba mai mult, am făcut greșeala (m-a mușcat șarpele curiozității) de a da un Google să văd cine este/a fost Zmeul Albastru. Și când am aflat... Ei bine, mai bine ar fi să vă abțineți.
Metafora din spatele personajelor Florea Soarelui și Zmeul Albastru mi s-a părut foarte inspirată, iar despre conversația cu al 3lea personaj imaginar - Dumnezeu, sincer, nu m-a prea mișcat.
Poate pur și simplu nu e genul meu de lectură. Și pentru că, vorba aia: "so many books, so little time", nici nu am însoțit autoarea până la sfârșitul celor 40 de zile, ci am abandonat pe la jumătate.
October 9, 2022
,,Omul se naște cu sute de dorințe și uită un lucru esențial: să și le împlinească singur."
,,Dacă vrei să găsești lumina, fii lumină."
,,Să nu faci din suferință o virtute. Dacă ai putut să treci prin ea frumos, lasă lucrurile așa, simplu. Suferința nu-ți ridică statuie, ci îți încearcă dragostea."
,,Atunci când ai liniște în suflet, înseamnă că ești pe drumul bun."
,,O bătaie de inimă cuprinde în ea Infinitul."
,,Lingușind un om... îl degradezi."
,,Viața este o sumă de obiecte, de amintiri, de visuri. Tu stabilești în ce sumă trăiești."
,,A intra într-o relație de dependență cu altcineva înseamnă a ieși din relația absolută cu tine."
,,Când o să înveți să-ți pese să-ți asumi ceea ce simți înainte de a te întreba ce cred cei din jur, va fi un mare pas pentru tine."
,,Ceea ce este în interiorul tău se reflectă în exterior. Energiile tale sunt realitatea."
,,Alegerea bună o faci când nu te mai gândești la ceilalți. Rupe-te de toți și fii doar tu cu tine ca să iei decizia pe care să n-o regreți."
,,Dacă vrei să găsești lumina, fii lumină."
,,Să nu faci din suferință o virtute. Dacă ai putut să treci prin ea frumos, lasă lucrurile așa, simplu. Suferința nu-ți ridică statuie, ci îți încearcă dragostea."
,,Atunci când ai liniște în suflet, înseamnă că ești pe drumul bun."
,,O bătaie de inimă cuprinde în ea Infinitul."
,,Lingușind un om... îl degradezi."
,,Viața este o sumă de obiecte, de amintiri, de visuri. Tu stabilești în ce sumă trăiești."
,,A intra într-o relație de dependență cu altcineva înseamnă a ieși din relația absolută cu tine."
,,Când o să înveți să-ți pese să-ți asumi ceea ce simți înainte de a te întreba ce cred cei din jur, va fi un mare pas pentru tine."
,,Ceea ce este în interiorul tău se reflectă în exterior. Energiile tale sunt realitatea."
,,Alegerea bună o faci când nu te mai gândești la ceilalți. Rupe-te de toți și fii doar tu cu tine ca să iei decizia pe care să n-o regreți."
This entire review has been hidden because of spoilers.
May 23, 2015
Ochii sunt locul unde omul si-a concentrat cea mai mare doza de suflet, unde stie cel mai mult sa traiasca, unde stie cel mai mult sa moara. Intr-o zi incepem sa fim creatori, desenam fiintele altfel decat au dreptul sa fie.
Nu stim sa ii vedem pe ceilalti ceea ce sunt, ci doar ceea ce ne imaginam ca sunt. Ii urcam pe piedestal, ii ridicam la rang de zei "pana intr-o buna zi cand fantasmagoria se imprastie si odata cu ea moare si marea dragoste. Am putea spune ca amorul nu e deloc orb, ci vizionar. Nu doar vede realul, ci il falsifica".
Nu stim sa ii vedem pe ceilalti ceea ce sunt, ci doar ceea ce ne imaginam ca sunt. Ii urcam pe piedestal, ii ridicam la rang de zei "pana intr-o buna zi cand fantasmagoria se imprastie si odata cu ea moare si marea dragoste. Am putea spune ca amorul nu e deloc orb, ci vizionar. Nu doar vede realul, ci il falsifica".
March 18, 2015
Este o carte profunda .... Nu am mai citit de mult o carte care sa ma cheme le ea atat de intens
January 26, 2021
" Atunci când nu obții ceea ce vrei,poate nu ai nevoie.Poate ceea ce îți dorești e din alt film și,dacă ai primi,nu ar fi nimic în plus sau în minus.În subconștient știm întotdeauna de ceea ce avem nevoie cu adevărat și nu deblocăm în conștient pentru că nu ne trebuie.Spectacolul conștientului este hilar atunci când există revoltă,când te ambiționezi să te bagi singur cu capul la fund să te îneci,când nu treci printr-un perete prin care vrei să treci orb în loc să ai înțelepciunea să-l ocolești.Dacă am avea ochi în suflet și am vedea aievea ce simțim,nu ne-am risipi.Frica de a nu greși,de a nu-ți rata viața,frica de iremediabil...este atât de vie și de puternică încât,dacă nu ești determinat total,nu reușești să te rupi.În fața fricii nu există arme.Există luciditatea deciziei sau iresponsabilitatea ei. "
April 13, 2021
O carte de Chris Simion te va face sigur sa gandesti, te va rascoli si te va face sa descoperi lucruri care erau mereu acolo dar n-ai avut ochi sa le vezi.
Aceasta carte este catalogata drept roman dar,dupa ce am citit-o mi s-a parut mai mult o confesiune, un jurnal de despartire si apoi de regasire pe care poti sa-l deschizi la orice pagina oricand simti nevoia de o mangaiere si sa alegi randul , fragmentul ce ti se ofera si sa-l lasi sa te hraneasca asa cum doar cuvintele bine asternute o pot face.
Credinta poate fi cea care te ajuta sa te reintregesti si sa te cureti .
Aceasta carte este catalogata drept roman dar,dupa ce am citit-o mi s-a parut mai mult o confesiune, un jurnal de despartire si apoi de regasire pe care poti sa-l deschizi la orice pagina oricand simti nevoia de o mangaiere si sa alegi randul , fragmentul ce ti se ofera si sa-l lasi sa te hraneasca asa cum doar cuvintele bine asternute o pot face.
Credinta poate fi cea care te ajuta sa te reintregesti si sa te cureti .
March 9, 2025
O carte care descrie foarte minuțios și atent un proces de despărțire dintre doi oameni care s-au iubit la un moment dat. Pentru mine a contat foarte mult sa constat că cu toții putem suferi din dragoste "rănită" și asta e ok, pentru că nu ești singurul care trece sau simte că trece prin Iad și dacă ți se întâmplă și ție nu e sfârșitul lumii... Asta am înțeles eu de la Chris Simion.
November 29, 2019
O carte foarte buna, rationala, dura pe alocuri... Te scutura bine, apoi iti da o imbratisare calda.
Chris Simon scrie foarte bine, si foarte profund. Recomand tuturor celor care cauta carti citat, carti despre viata.
Chris Simon scrie foarte bine, si foarte profund. Recomand tuturor celor care cauta carti citat, carti despre viata.
January 4, 2025
O călătorie în interior, în suflet și în viața. Un doliu destinat înțelegerii și acceptării pierderii. Despre iubire, pierdere, acceptare și libertate- eliberare. Iubirea există matur în libertate iar iertarea este a oamenilor puternici- care se eliberează
January 8, 2020
O autoare profunda
January 8, 2023
DNF pg 50
August 10, 2017
Cartea mea de suflet. O carte extraordinara. Merita citita. Si merita facuta cadou oricarui cititor indiferent de genul / genurile pe care acesta le citeste. O poveste si o relatare care te tine cu sufletul la gura inca din primele pagini, si care nu te lasa s-o termini pana la ultima pagina.
March 19, 2019
„40 de zile”, de Chris Simion, asemenea romanul Ce ne spunem când nu ne vorbim, este o altă carte profundă pe care ne-o oferă autoarea cu gândul de a ne face o introspecţie nouă înşine şi celor de lângă noi şi de a redescoperi un Dumnezeu departe de Biserica ce poate, aşa cum bine surprinde autoarea, „să aibă un S.R.L. sau un S.A.” în coadă.
Un roman scris în 40 de zile, un joc al introspecţiei şi al (re)găsirii de sine. Recomandat persoanelor aflate în derută existenţială, cu alergie la minciună şi cu tulburări de maturitate. Jocul începe cu o singură pistă: sufletul tău. În fiecare zi cobori în tine, în adânc. N-ai cum să te-ntorci, n-ai cum să te opreşti, ci doar să mergi înainte. Ultima zi este răscrucea, momentul deciziei: „încotro?”. Cele 40 de zile de reflecţie şi sinceritate îţi dau răspunsul şi la final nu mai ai nicio şansă de ezitare pentru că simţi exact pe unde s-o iei.
https://funions.ro/recenzii/40-de-zil...
Un roman scris în 40 de zile, un joc al introspecţiei şi al (re)găsirii de sine. Recomandat persoanelor aflate în derută existenţială, cu alergie la minciună şi cu tulburări de maturitate. Jocul începe cu o singură pistă: sufletul tău. În fiecare zi cobori în tine, în adânc. N-ai cum să te-ntorci, n-ai cum să te opreşti, ci doar să mergi înainte. Ultima zi este răscrucea, momentul deciziei: „încotro?”. Cele 40 de zile de reflecţie şi sinceritate îţi dau răspunsul şi la final nu mai ai nicio şansă de ezitare pentru că simţi exact pe unde s-o iei.
https://funions.ro/recenzii/40-de-zil...
April 21, 2015
Am iubit și iubesc fiecare cuvânt din această carte. O adevărată capodoperă.
M-am regăsit, m-a uimit, am devorat fiecare pagină fără să mă opresc. Sunt sentimente calde, profunde, metafore ale sufletului ce le ador. E diferit de frumoasă cum te prinde în mrejele ei, pe mine m-a capturat. Am trăit, am simțit, am avut un zâmbet permanent ce-mi dansa în colțul gurii, îmi dădea aripi. Este o carte de suflet, ce nu o voi uita nicicând, va domni întotdeauna pe tronul inimii mele. Nu m-a lăsat să respir, dar am respirat împreună cu ea.
Un suflet-insulă nu se uită niciodată!
M-am regăsit, m-a uimit, am devorat fiecare pagină fără să mă opresc. Sunt sentimente calde, profunde, metafore ale sufletului ce le ador. E diferit de frumoasă cum te prinde în mrejele ei, pe mine m-a capturat. Am trăit, am simțit, am avut un zâmbet permanent ce-mi dansa în colțul gurii, îmi dădea aripi. Este o carte de suflet, ce nu o voi uita nicicând, va domni întotdeauna pe tronul inimii mele. Nu m-a lăsat să respir, dar am respirat împreună cu ea.
Un suflet-insulă nu se uită niciodată!
January 13, 2016
Chris Simion are un stil aparte, care este inteles doar daca esti in starea respectiva, doar daca traiesti cartea si in viata reala, altfel, n-o sa poti empatiza cu profunzimea sentimentului descris de ea. O recomand, deschide ochii dupa o deceptie in dragoste si te salveaza de la lista de intrebari din gama "dar de ce s-a intamplat asta?".
March 19, 2015
Daca 40 de zile nu e un drum spre sine, atunci,sincer, nu mai stiu ce e. Nu numai ca iti sondeaza amintirile si te face sa te gandesti la ranile sufletului, la un asa-zis zmeu albastru, dar te face sa iti gasesti punctul slab. Te ajuta sa il tratezi si te indeamna spre supravietuire.
May 18, 2015
40 de zile de framantari ale omului in cautarea sincera a sinelui cu ajutorul lui Dumnezeu, prin duhovnic.
November 23, 2016
O carte despre metafora omului cactus, care a luat naștere din trădări, minciuni si suferința si despre cum alegerile noastre ne influenteaza creșterea unor noi țepi sau ni-i usucă pe cei vechi.
Displaying 1 - 22 of 22 reviews