Ce ne facem cu atîția proști?

by Theodor Paleologu

„Dăm de proști la tot pasul: în familie, la birou, pe stradă, la piață, în trafic, printre prieteni și colegi, în instituții, partide,biserici și asociații. Ne amuză, ne enervează, ne plictisesc, ne deprimă, iar uneori sînt chiar chitiți să ne facă rău. Ce ne facem, așadar, cu atîția proști? Cum facem să nu ne strice cheful de viață, să nu ne contamineze, să nu ne prindă în capcana prostiei lor? Și cum evităm capcanele prostului interior care sălășluiește în fiecare dintre noi?” - Theodor Paleologu

O carte care oferă nu doar posibile răspunsuri, ci și context pentru aceste întrebări, pornind de la rădăcinile prostiei și trecînd prin soluțiile cîtorva minți strălucite sau curente de gîndire de-a lungul istoriei – de la Socrate la cinici, stoici sau creștini și pînă la Erasmus, Voltaire, Caragiale, Flaubert sau... Paleologu însuși.

Genres: Philosophy, Nonfiction

152 pages, Hardcover

Published April 1, 2026

About the author

Theodor (Toader) Paleologu este un eseist, profesor, diplomat și om politic român. S-a născut la București, în familia scriitorului Alexandru Paleologu.
Theodor Paleologu este deputat de București începând cu legislatura 2008-2012, fiind ales în 2008 din partea Partidului Democrat Liberal și în 2012 din partea Alianței România Dreaptă.
A fost ambasador al României în Danemarca și Islanda în perioada 2005 - 2008.

Volume originale:
* Despre conservatism, în volumul "Nostalgia Europei", coordonat de Cristian Bădiliță și Tudorel Urian (Ed. Polirom, Iași, 2003);
* Joseph de Maistre sau bunul simț ca paradox, postfață la antologia "Joseph de Maistre, Providență și istorie" (Ed. Anastasia, București, 1998).
* Sous l'oeil du Grand Inquisiteur– katékhon ou Antéchrist? Contribution à la théologie politique (Editions du cerf, Paris, Collection „Passages“).
* De la Karl Marx la stenograme (Ed. Curtea Veche, București, 2005).
* Era supărăcioșilor (Ed. Curtea Veche, București, 2009)

Reviews

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

„Nu câștigăm nimic menajându-i pe proști. Ei, oricum, detestă inteligența și se mobilizează instinctiv împotriva ei.”

După ce analizează mai multe feluri de proști și după ce concluzionează că sunt trei rădăcini ale prostiei (cognitivă, etică și psihică) și care interacționează activ una cu cealaltă, Theodor Paleologu ne oferă mai multe soluții - istorice, filosofice, chiar practice - pentru a trăi și a interacționa cu proștii, răspunzând acestei întrebări simple doar în aparență: Ce ne facem cu atâția proști? De la soluția lui Socrate (arma ironiei) până la epicuriană (evitarea proștilor), de la doctrina stoică (să-i suportăm pe proști așa cum sunt ei) la cea creștină (iartă-i că nu știu ce fac), avem suficiente arme sau soluții ca să-i combatem pe proști, deși „dacă democrația se va prăbuși în România, prostia va fi fost, fără îndoială, principala cauză.”
Dacă ar fi să aleg o soluție, aș alege, desigur, cea a râsului- „Proștii au oroare de râs precum dracul de tămâie”, pe care o alege, de altfel, și Theodor Paleologu, așa cum spune și în citatul de la început.

„Unul dintre principalele mecanisme ale prostiei este nevoia de a trage întruna concluzii - și repede.”

[Andrei · Rating 5 out of 5]

O magistrală expunere sintetică a diferitelor soluții împotriva prostiei apărute de-a lungul istoriei gîndirii.

Rădăcina prostiei, ne arată Theodor Paleologu, e întreită: cognitivă, etică și psihică. Cele trei se pot manifesta independent sau se potențează reciproc, dînd naștere unui întreg spectru de manifestări, de la prostia benignă la cea malignă, de la prostia neinstruită la cea de care dau dovadă cei mai inteligenți și abili intelectuali, de la prostia casnică la psihoza colectivă.

[Christian Bistriceanu · Rating 4 out of 5]

Cea mai recentă carte a lui Theodor Paleologu, Ce ne facem cu atîția proști?, are premisa de a deveni, asta dacă nu a devenit între timp, un bestseller, zic asta datorită titlului foarte bine ales. Cu siguranță măcar odată în timpul zilei suntem incomodați, agasati și chiar exasperați de cerințele, pretențiile sau măcar de manifestările unor proști cunoscuți sau necunoscuți sau chiar dragi sufletului nostru, din rândul cărora, bineînțeles, ne excludem, și, sigur, am vrea să găsim o soluție, sau măcar un mod în care să gestionam, mai mult sau mai puțin elegant situația.
Ceea ce e plăcut și amuzant este chiar avertismentul autorului care ne cere să nu ne sustragem categoriei proștilor „S‑ar putea să credeți că proști sînt ceilalți și că nu vă privește nici una dintre considerațiile despre prostie care vor urma. Greșit! Proști sîntem cu toții în unele momente ale vieții și în orice clipă se găsește cineva care să spună despre dumneavoastră că sînteți prost sau proastă (Dacă această clarificare nu v‑a făcut să închideți cartea înseamnă că nu faceți parte din categoria proștilor supărăcioși. Putem începe împreună o călătorie plină de surprize și delicii în pădurea amazoniană a prostiei omenești.”
Mai întâi autorul analizează sursa prostiei, tipurile de prostie și înceracă să răspundă întrebării din titlu: Ce ne facem cu atîția proști?, în diverse moduri, parcurgând cu umor fin istoria filosofiei și a literaturii în căutarea soluției potrivite: de la Socrate la cinici, stoici sau creștini și pînă la Erasmus, Voltaire, Caragiale, Flaubert sau... Paleologu însuși, cea din urmă fiind un mix a celorlalte.
La final cititorului nu-i rămâne nu doar să aleagă pe cea care i se potrivește mai bine, ci mai degrabă să folosească cu cap și în funcție de situație una dintre soluțiile verificate istoric: să îii înfrunți, să îi eviți, să râzi de ei sau îi iubești. Dar nu uitați zice autorul, cu siguranță și alții ne consideră prosști, și noi suntem proști, așa că fiți indulgenți.

[Alexandru Stanciu · Rating 4 out of 5]

Titlul acestei cărți e foarte potrivit și binevenit. Nu doar pentru că stârnește multă lume, că pe unii îi ofensează iar pe alții îi măgulește, ci pentru că vine din partea unui filosof implicat în viața publică.

Deși nu se recomandă astfel, filosofia nu este altceva decât lupta împotriva prostiei. Scopul ei fundamental este diminuarea prostiei, în multiplele ei manifestări, după cum avem mai multe domenii ale filosofiei, inclusiv cele descendente din aceasta. Revista Philosophy Now decernează anual, unei personalități publice, un premiu care se numește chiar așa: Award for Contributions in the Fight Against Stupidity. Cei premiați nu sunt numai filosofi (precum Peter Singer), ci și intelectuali din diverse domenii înrudite.

Theodor Paleologu, unul dintre cei mai proeminenți intelectuali de la noi, doctor în filosofie, face aici o scurtă analiză conceptuală a prostiei indicând cele trei surse ale sale — defectele rațiunii, ale voinței și dorinței — și trece în revistă câteva atitudini mai mult sau mai puțin filosofice: soluția lui Socrate, soluția cinică, epicuriană și stoică, soluția creștină, a râsului, soluția lui Flaubert și soluția proprie — Paleologu.

Ca să fie clar, prostia nu scutește pe nimeni. Cu toții suntem proști câteodată, iar autorul admite că nu face excepție. Cei mai mari filosofi din istorie au dat dovadă de prostie, iar exemplele din carte sunt savuroase.

Nu o să reiau aici tema prostiei și nu îmi permit să îl completez pe autor, dar vreau să subliniez un aspect care mi se pare lămuritor. Prostia se referă la acele defecte ale oamenilor (de rațiune, voință și/sau dorință) care, atunci când se manifestă, produc (sau ar putea să producă) daune, adică pagubă, prejudiciu, suferință șamd. Cu alte cuvinte, prost e cel care produce pagubă, sieși si celor dragi, apoi celorlalți. Sigur că cei care produc pagubă numai celorlalți pot fi numiți mai degrabă escroci, șarlatani șamd. Proști sunt mai degrabă victimele lor, dar asta e altă discuție. Prostia e în primul rând păguboasă. Proști sunt cei care fac din prostie un mod de viață.

Soluțiile din volumul ăsta, enumerate mai sus, nu sunt remedii ale prostiei, ci câteva atitudini posibile față de proști. Așteptăm cu interes un nou volum din care să aflăm nu ce să ne facem cu atâția proști, ci cum să nu mai fim noi înșine atât de proști. Dar mă tem că va fi o carte mult mai voluminoasă și mai greu de citit.

[Razvan Matasel · Rating 5 out of 5]

Poate în viitor va apărea o continuare cu soluții de a face față prostiei în diferite contexte aplicate: corporație, interacțiunea cu organele statului, universități și licee, transport în comun sau vacante, social media sau familie…

[Mathea · Rating 4 out of 5]

Interesant

[Adriana Vitan Balint · Rating 1 out of 5]

Borhot. Frustrări vărsate pe hârtie, cărora le zice abuziv carte.

[Carmen Marcu · Rating 4 out of 5]

Domnul Paleologu nu a fost exact în tratarea subiectului cărții dar trebuie să-i mulțumim pentru convingerea cu care scrie și vorbește. Deși mă așteptam la mai multe exemple și argumente, cartea a fost destul de subțirică, dar mi-a plăcut.

[Crina Valentina]

"Marea vulnerabilitate a democrației o constituie prostia, de care nu scapă nici o ființă bipedă fără pene. Norocul societăților democratice o constituie în aceea că n-avem cu toții crize de prostie în același timp,iar prostiile noastre nu sînt convergente și nu țintesc în aceeași direcție. O democrație poate însă colapsa dacă se produce un fenomen de sincronizare a proștilor sau a scurtcircuitelor mentale la oameni altmineri inteligenți."

[Titus · Rating 2 out of 5]

În esență, lectura acestei cărți e pierdere de vreme. Dau, totuși, 2 steluțe pentru că or mai fi și oameni care mai află câteva informații noi. Dl. Paleologu repetă aceleași informații răsuflate cu care încântă un anumit public care se crede elitist pentru că îl citește pe dl. Paleologu. E un soi de tautologie culturală, ca să zic așa: dl. Paleologu îi validează pe cititorii săi, și cititorii săi îl validează pe dl. Paleologu. Toți în cerc se bat satisfăcuți pe spate că sunt deștepți.

[Vladimir Ghinculov · Rating 4 out of 5]

Ce ne facem cu atîția proști? (grafia cu î îi aparține autorului) de Theodor Paleologu este o carte umoristică cu un subiect generos. E mai mult în tradiția Ghidului nesimțitului de Radu Paraschivescu decât, să zicem, a Criticilor lui Kant, de aceea am fost surprins de includerea într-o colecție de filozofie. Mai puțin o încercare de analiză și sinteză și mai mult exemple istorice și contemporane, o paradă de erudiție și cultură. Nu înțelegeți greșit, cartea e amuzantă și merită citită, doar să nu vă așteptați la ceva academic sau foarte serios.

[Silvana Patrascanu · Rating 4 out of 5]

... un eseu bun, dar mult mai putin decat ceea ce asteptam. analiza din primul capitol, foarte confortabila pentru tabara „desteptilor”, dar insuficienta pentru a argumenta titlul. strategiile propuse, dificil de urmat. concluzia: suntem fara solutii!

[Bitza · Rating 4 out of 5]

Erudită, ușor de citit, plină de umor. Dar, în special în ultimele 2-3 pagini, chiar și autorul cade puțin în patima amorului propriu. Nu cred că era nevoie, cine a ajuns cu lectura până acolo și-a făcut propria părere despre calitățile lui TP. Însă, vorba ceea, nimeni nu-i perfect. Recomand!

[ghidu · Rating 5 out of 5]

pot spune că m-a răcorit