Ce ne facem cu atîția proști?

by Theodor Paleologu

„Dăm de proști la tot pasul: în familie, la birou, pe stradă, la piață, în trafic, printre prieteni și colegi, în instituții, partide,biserici și asociații. Ne amuză, ne enervează, ne plictisesc, ne deprimă, iar uneori sînt chiar chitiți să ne facă rău. Ce ne facem, așadar, cu atîția proști? Cum facem să nu ne strice cheful de viață, să nu ne contamineze, să nu ne prindă în capcana prostiei lor? Și cum evităm capcanele prostului interior care sălășluiește în fiecare dintre noi?” - Theodor Paleologu

O carte care oferă nu doar posibile răspunsuri, ci și context pentru aceste întrebări, pornind de la rădăcinile prostiei și trecînd prin soluțiile cîtorva minți strălucite sau curente de gîndire de-a lungul istoriei – de la Socrate la cinici, stoici sau creștini și pînă la Erasmus, Voltaire, Caragiale, Flaubert sau... Paleologu însuși.

Genres: Philosophy

152 pages, Hardcover

Published April 1, 2026

About the author

Theodor (Toader) Paleologu este un eseist, profesor, diplomat și om politic român. S-a născut la București, în familia scriitorului Alexandru Paleologu.
Theodor Paleologu este deputat de București începând cu legislatura 2008-2012, fiind ales în 2008 din partea Partidului Democrat Liberal și în 2012 din partea Alianței România Dreaptă.
A fost ambasador al României în Danemarca și Islanda în perioada 2005 - 2008.

Volume originale:
* Despre conservatism, în volumul "Nostalgia Europei", coordonat de Cristian Bădiliță și Tudorel Urian (Ed. Polirom, Iași, 2003);
* Joseph de Maistre sau bunul simț ca paradox, postfață la antologia "Joseph de Maistre, Providență și istorie" (Ed. Anastasia, București, 1998).
* Sous l'oeil du Grand Inquisiteur– katékhon ou Antéchrist? Contribution à la théologie politique (Editions du cerf, Paris, Collection „Passages“).
* De la Karl Marx la stenograme (Ed. Curtea Veche, București, 2005).
* Era supărăcioșilor (Ed. Curtea Veche, București, 2009)

Reviews

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

„Nu câștigăm nimic menajându-i pe proști. Ei, oricum, detestă inteligența și se mobilizează instinctiv împotriva ei.”

După ce analizează mai multe feluri de proști și după ce concluzionează că sunt trei rădăcini ale prostiei (cognitivă, etică și psihică) și care interacționează activ una cu cealaltă, Theodor Paleologu ne oferă mai multe soluții - istorice, filosofice, chiar practice - pentru a trăi și a interacționa cu proștii, răspunzând acestei întrebări simple doar în aparență: Ce ne facem cu atâția proști? De la soluția lui Socrate (arma ironiei) până la epicuriană (evitarea proștilor), de la doctrina stoică (să-i suportăm pe proști așa cum sunt ei) la cea creștină (iartă-i că nu știu ce fac), avem suficiente arme sau soluții ca să-i combatem pe proști, deși „dacă democrația se va prăbuși în România, prostia va fi fost, fără îndoială, principala cauză.”
Dacă ar fi să aleg o soluție, aș alege, desigur, cea a râsului- „Proștii au oroare de râs precum dracul de tămâie”, pe care o alege, de altfel, și Theodor Paleologu, așa cum spune și în citatul de la început.

„Unul dintre principalele mecanisme ale prostiei este nevoia de a trage întruna concluzii - și repede.”

[Andrei · Rating 5 out of 5]

O magistrală expunere sintetică a diferitelor soluții împotriva prostiei apărute de-a lungul istoriei gîndirii.

Rădăcina prostiei, ne arată Theodor Paleologu, e întreită: cognitivă, etică și psihică. Cele trei se pot manifesta independent sau se potențează reciproc, dînd naștere unui întreg spectru de manifestări, de la prostia benignă la cea malignă, de la prostia neinstruită la cea de care dau dovadă cei mai inteligenți și abili intelectuali, de la prostia casnică la psihoza colectivă.

[Christian Bistriceanu · Rating 4 out of 5]

Cea mai recentă carte a lui Theodor Paleologu, Ce ne facem cu atîția proști?, are premisa de a deveni, asta dacă nu a devenit între timp, un bestseller, zic asta datorită titlului foarte bine ales. Cu siguranță măcar odată în timpul zilei suntem incomodați, agasati și chiar exasperați de cerințele, pretențiile sau măcar de manifestările unor proști cunoscuți sau necunoscuți sau chiar dragi sufletului nostru, din rândul cărora, bineînțeles, ne excludem, și, sigur, am vrea să găsim o soluție, sau măcar un mod în care să gestionam, mai mult sau mai puțin elegant situația.
Ceea ce e plăcut și amuzant este chiar avertismentul autorului care ne cere să nu ne sustragem categoriei proștilor „S‑ar putea să credeți că proști sînt ceilalți și că nu vă privește nici una dintre considerațiile despre prostie care vor urma. Greșit! Proști sîntem cu toții în unele momente ale vieții și în orice clipă se găsește cineva care să spună despre dumneavoastră că sînteți prost sau proastă (Dacă această clarificare nu v‑a făcut să închideți cartea înseamnă că nu faceți parte din categoria proștilor supărăcioși. Putem începe împreună o călătorie plină de surprize și delicii în pădurea amazoniană a prostiei omenești.”
Mai întâi autorul analizează sursa prostiei, tipurile de prostie și înceracă să răspundă întrebării din titlu: Ce ne facem cu atîția proști?, în diverse moduri, parcurgând cu umor fin istoria filosofiei și a literaturii în căutarea soluției potrivite: de la Socrate la cinici, stoici sau creștini și pînă la Erasmus, Voltaire, Caragiale, Flaubert sau... Paleologu însuși, cea din urmă fiind un mix a celorlalte.
La final cititorului nu-i rămâne nu doar să aleagă pe cea care i se potrivește mai bine, ci mai degrabă să folosească cu cap și în funcție de situație una dintre soluțiile verificate istoric: să îii înfrunți, să îi eviți, să râzi de ei sau îi iubești. Dar nu uitați zice autorul, cu siguranță și alții ne consideră prosști, și noi suntem proști, așa că fiți indulgenți.

[Crina Valentina]

"Marea vulnerabilitate a democrației o constituie prostia, de care nu scapă nici o ființă bipedă fără pene. Norocul societăților democratice o constituie în aceea că n-avem cu toții crize de prostie în același timp,iar prostiile noastre nu sînt convergente și nu țintesc în aceeași direcție. O democrație poate însă colapsa dacă se produce un fenomen de sincronizare a proștilor sau a scurtcircuitelor mentale la oameni altmineri inteligenți."